Ucraina: scenariul original al lui Putin mergea ceas, dar s-a produs o defecțiune

Foto: Profimedia Images

La 3 zile de la începutul războiului probabil unii se gândeu că există „ceva ciudat” în acest război. Deși presa înfățișa războiul ca fiind apocaliptic, nu era deloc așa. Nu vedeam (aproape) deloc acțiuni de luptă „corespunzătoare” - avioane și tancuri în acțiune, bombardamente decisive cu arme sofisticate...

Așadar, aveam în față 3 scenarii:

1. Ori rușii deocamdată nu atacau serios, mizau pe înfricoșare și sperau ca ucrainenii să se predea în scurt timp. Iar negocieri subterane vor stabili cum.

2. Ori măreața armată rusă nu executa ordinul (de frică, de rușine...). Vladimir Putin de asta o fi fost atât de agitat?

3. Ori, în ultima clipă, s-a defectat ceva în planul general al acțiunii. Și ăsta ar fi, de fapt, motivul pentru care era Putin așa de furios chiar înainte de a începe, cu adevărat, bătălia.

Ultimul punct era mai mult o intuiție. Acum, după alte câteva zile, cred că intuiția era bună. Iar scenariul original era ceva mai elaborat, arătând cam așa:

a) Haosul ar fi continuat ceva mai mult. Grozăvii de nesuportat erau anunțate: o armată invadatoare uriașă, ca număr și armament este la graniță. Coloane de blindate de zeci de kilometri sunt pe drum. Vor veni și teribilii luptători ceceni; ei îi vor omorî pe conducătorii țării. Vor fi multe mii de victime. Ucrainenii, dar și restul lumii, sunt înspăimântați. Tot ce doresc e ca totul să se termine cât mai repede.

b) Dar, în acest timp, trupele ucrainene, la comanda conducătorilor fasciști (și chiar poporul ucrainean, cam fascist și el) s-ar fi dedat la acte inumane față de rușii ucraineni; dar și față de alte minorități.

c) Preluarea puterii de armata rusă eliberatoare, pacificatoare și civilizatoare ar fi fost obligatorie. Uniunea Europeană, dar și NATO nu ar fi acționat eficient deoarece unele țări nu ar fi aprobat o acțiune de condamnare și izolare a Federației Ruse. De exemplu: Germania, Italia, Ungaria, Cipru... (listă luată din presă).

Vă mai amintiți Revoluția română? Uriașa armată din umbră a lui Ceaușescu, care a otrăvit apele și a făcut 60.000 de morți; coloane de tancuri care se îndreptau spre București; teroriștii arabi care veneau cu elicoptere; Roman și Iliescu ascunși sub masă ca să nu fie uciși de trupele de comando (dar ei erau curajoși, au fost și în stradă, la baricadă); centrala nucleară în pericol. Evenimentele de la Târgu Mureș... Și mai ales: mass-media. Atotputernica mass-media și uimitoarele sale știri. Uneori chiar prezintă evenimentele în avans, ca să știm cum să le interpretăm.

Rusia a pregătit de mult timp această operațiune. Nu credea că Occidentul va fi o piedică. UE și NATO ar fi ezitat și de data aceasta, deoarece nu aveau unanimitate de păreri. Prietenia cu unii decidenți din Occident era de mult cultivată atent. Ucraina, văzându-se părăsită, s-ar fi predat. Ar fi fost împărțită între mai multe țări (există și alte minorități care trebuie salvate). Poate nu ar fi fost desființată; ar fi rămas o țărișoară. În felul acesta, războiul ar fi devenit o operațiune acceptabilă, aproape nobilă (Ce oameni sunt rușii! Ce om drept e Putin; cum a rezolvat el o nedreptate istorică făcută de Lenin și Stalin.) 

Dar... s-a produs o defecțiune. Prietenii i-au lăsat în ofsaid pe ruși cu doar câteva zile/ore înainte de declanșarea acțiunii. De aceea, Putin a devenit atât de nervos chiar la începutul operațiunilor și a făcut declarații de om „scos din minți”. Că va pedepsi aspru pe oricine se amestecă; chiar atomic dacă va fi nevoie.

De aceea soldații ruși sunt tineri și neinstruiți. Pentru că nu se așteptau să lupte cu adevărat. Erau la granița Ucrainei ca figuranți ca să intimideze. Poate nu mint total când spun că nu știu ce caută acolo. Scenariul era ca Ucraina să se predea, nu să lupte; și nici să aibă asemenea arme, informații și aliați.

Vladimir Putin nu este nebun, cum mulți comentatori spun tot mai apăsat. Se aștepta să-i iasă și de data asta. Dar, prinși în ofsaid, rușii au intrat în panică. O panică atât de mare, încât nu-și mai pot controla nici comportamentul, nici declarațiile. A fost un moment periculos cu adevărat. Acum nu știu cum să continue iar pericolul (al unor decizii iraționale) încă nu a trecut.

Să renunțe pur și simplu? Peste poate; o asemenea slăbiciune ar fi fatală intern și extern.

Să continue? Dar cum? Intensificarea atacurilor ar putea avea una din următoarele motivații: 1. Este expresia furiei și vor să pedepsească. 2. Nu pot accepta că au pierdut (că au fost înfrânți ca o putere de mâna a doua care nu prea mai contează). 3. Încă mai cred că pot învinge în luptă și realiza ce și-au propus. 4. Vor doar să-și asigure o poziție de forță pentru a obține cât mai mult la negocierile inevitabile ce se apropie.

Presupunând că acesta era scenariul original, rămân întrebări. Ce știau țările vecine despre acest scenariu și cum aveau de gând să procedeze? Dar Ucraina? Apoi: „prietenii” din Europa au fost convinși de anglo-americani în ultima clipă sau făceau joc dublu de la început? Puțin probabilă ultima variantă, însă... politica e artă veche.

Sunt și efecte neașteptate: Occidentul a reușit să acționeze unit; armatele europene, dar și armata europeană se revigorează; UE și NATO și-au întărit prestigiul și și-au arătat, marcant, utilitatea. Iar Federația rusă a primit, în sfârșit, replica potrivită.

Că tot era vorba de bătăușul cartierului, vă mai amintiți de „Nu, zaieţ! Nu, pagadi!“?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp