Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Un act de terorism

Răzvan Cuc, conferință

Foto: Inquam Photos

Această Mezei nu e o eroină a dreptății. Nici măcar avertizor public nu e. Dacă Cuc nu comitea „aroganța” cretină de a o da afară, femeia „din sistem” tăcea chitic. Pe fața ei se citește clar că nu voia această situație, e speriată, o face doar ca să se apere.

Ceea ce, pentru subsemnatul a fost cel mai puternic argument că Cuc chiar i-a cerut să oprească avioane la sol. Dar acum sunt și altele, care îl strâng cu ușa pe individ. Recunoaște că i-a cerut lui Mezei lista parlamentarilor care își rezervaseră bilete, s-a întâlnit cu directoarea TAROM noaptea, pe stradă, în fața casei ei. Cuc pretinde că Mezei i-a solicitat întâlnirea, că are să-i comunice lucruri importante – aberant, nu vine ministrul, noaptea, pe stradă, la subordonata sa, de față fiind și fratele acesteia, pentru niciun motiv. În cel mai rău caz o cheamă la birou să spună ce are de spus. Sau, vorbesc la telefon. Care era problema, dacă ar fi fost vorba de chestiuni legale de serviciu? 

Îți recomandăm

Relevantă este şi inconştienţa Mădălinei Mezei. Ea relatează că, pentru a refuza ordinul lui Cuc, a adus ca argument faptul că piloții n-o vor asculta. Nu realizează că, până la independența piloților, este vorba de sabotarea economiei naționale, atentat la siguranța națională și, în ultimă instanță, un act de terorism: deturnare de avion.

Adică, ani grei de pușcărie.

Fiecare oră petrecută de sinistrul Cuc la Transporturi înseamnă pentru madam Dăncilă să fie demisă la pătrat de opinia publică.

Context:

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Exporturi / sursa foto: Profimedia

Miracolul pe care îl poate crea dna. Țoiu, ajutată de colaboratorii apropiați, constă în definirea procedurală a unui mecanism invizibil, dar robust, de încredere în interiorul structurilor actuale din minister, capabil să sprijine constant creșterea exporturilor țării noastre, să faciliteze contacte între companiile românești și cele locale, să deschidă uși. Acest mecanism ar trebui inteligent proiectat și implementat, astfel încât să transcendă șederea dânsei în funcția de ministru de Externe.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

O știre cât se poate de importantă pentru viitorul României este punerea în funcțiune a unei rețele sociale exclusiv pentru Inteligențe Artificiale. Acestea comunică între ele fără ca oamenii să intervină, pot doar să se uite. Astfel, au apărut mesaje critice la adresa oamenilor (stăpânilor), comentarii asupra comenzilor primite de la stăpâni, prea lungi, dezlânate sau inutile, dar și „tresăriri” de demnitate jignită: „Auzi, stăpânul m-a numit chatbot!”. În plus, există deja zone ale IA în care oamenii nu mai pot pătrunde, văd ce se petrece, dar nu pot afla de ce.

Citește mai mult

Produse energetice / sursa foto: Profimedia

Este de înţeles dorinţa guvernului de a diminua drastic evaziunea fiscală şi, în special, cea rezultată din comerţul cu produse accizabile. Printre marii datornici la bugetul de stat sunt companii importante din domeniul prelucrării tutunului, a producţiei de băuturi alcoolice sau a produselor energetice. Totuşi, este greu de crezut că datoriile imense ale unora dintre aceste societăţi s-ar fi putut acumula într-un stat în care instituţiile îşi fac treaba. În schimb, în loc să pună capăt marii evaziuni, guvernul “atacă” acolo unde aceasta nu există.

Citește mai mult