Un animal de pradă pur sânge

foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia

Am deja mai mult de douăzeci de ani la catedră.

Am interacţionat cu mii de oameni, de toate vârstele și condiţiile, cunosc poveşti zguduitoare, cazuri care v-ar face părul măciucă.

Cunosc personal oameni extrem de buni al căror vot pentru Simion ȋl ȋnțeleg perfect.

Oameni umiliţi de instituţii, care duc cruci tare grele, cărora statul român sau Europa nu le-au rezolvat niciodată nici cea mai mică problemă (dimpotrivă).

Cunosc profesori aurişti care simt că astfel pot da o palmă sistemului care ȋi umileşte de ani (uneori de decenii) cu birocraţie stupidă, cu titularizări nesfârşite şi altele asemenea.

Cunosc oameni buni care vor pur şi simplu să simtă că, pentru prima dată ȋn viaţă, contează.

Desigur, cunosc şi inşi care n-au ridicat vreodată capul ȋn faţa vreunui şef şi nu şi-au permis vreodată luxul de a-şi simţi coloana dreaptă, iar acum simt că pot arunca o flegmă ȋn deplină siguranţă (ceea ce e o iluzie). 

Cunosc, desigur, şi oportunişti pur sânge sau inşi care sunt ȋncarnări fără rest ale confuziei.

Pur şi simplu, am să refuz să simplific un tablou uman complex de dragul vreunei ideologii.

De asemenea, nu cred că ȋn tabăra nicuşoristă sunt doar lumini. Nicuşor ȋnsuşi are destule lucruri pe care trebuie să le schimbe, la el şi la practicile lui, aşa cum avem fiecare dintre noi.

Şi, totuşi, indiferent câte nuanţe ar fi formulate, alegerea e ȋn fond simplă. Iar alegerile morale şi politice sunt rareori atât de simple.

Fără să găsiţi ȋn mine fie şi un strop dintr-un adulator, cred că votul pentru Nicuşor Dan este singurul care ar putea ţine România ȋntr-o zonă respirabilă.

Pe de altă parte, nu cred că am văzut vreodată până acum un asemenea animal politic (scuze, Aristotel) ȋnsetat de putere precum George Simion.

Cred că subestimarea lui constantă l-a adus aici.

Nu e un ins needucat (cel puţin conform actelor de studii), iar a fi şef de galerie (ȋncă nu mi-a spus nimeni a cărei echipe) să ştiţi că nu e deloc simplu.

Simion a comunicat cu o inteligenţă mult peste media oamenilor politici din România, a mers prin ţară, a oferit lucruri concrete sau abstracte, de la controale stomatologice, la promisiuni, a ascultat mii de oameni, deşi nu avea probabil nici cea mai mică intenţie să-i ajute, a spus fiecăruia exact ce a vrut să audă, le-a flatat convingerile şi le-a accentuat temerile, a operat chirurgical cu frustrările şi resentimentele oamenilor, a avut o răbdare inumană, a ȋndurat umilinţe şi chiar agresiuni fizice, a adunat ȋn jurul lui oameni de toate felurile, indiferent de convingeri, idei, trecut sau apucături.

Un animal de pradă pur sânge, care ȋmi aminteşte de nkvd-işti, de toţi monştrii mari şi mici pe care se construieşte banalitatea răului. 

Asta mă ȋnspăimântă ȋn momentul ăsta mai mult decât fluctuaţiile bursei sau cursului euro.

Am văzut multe animăluţe politice (chiar şi foşti elevi, e adevărat, foarte puţini, care nu s-au sfiit să ȋncuviinţeze sau să arunce un scuipat către mine ca să fie văzuţi de vreun şef politic), dar niciodată unul de calibrul lui Simion.

Despre Simion şi AUR ar trebui să se scrie lucrări de doctorat ȋn teorie politică, nu să fie minimalizaţi şi miştocăriţi.

Vom vedea. Nu-mi permit vreme de zece zile să fiu pesimist.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp