Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Un băiețel îi spune bunicului că vrea să aibă mașini frumoase, case mari și îl întreabă cum poate să le obțină. Percepția tinerilor despre succes

mașină - far

Foto: Frank Roeder / imageBROKER / Profimedia

Am tot auzit în ultima perioadă comentarii la adresa dorințelor de viitor ale noilor generații. Fie că ar fi superficiale, nerealiste sau chiar arogante. Însă copiii sunt oglinda adulților care i-au crescut, îndrumat și care le-au servit ca modele.

Asta mi-a adus aminte de o parabolă. Un băiețel îi spune bunicului că își dorește să fie celebru, să conducă mașini frumoase, să aibă case mari. Și-l întreabă pe bătrân cum să facă să le obțină pe toate. Bunicul observă un future superb și-l îndeamnă pe băiat să-l prindă.

Câteva minute mai târziu, obosit și dezamăgit, copilul își recunoaște înfrângerea. Atunci bunicul îi spune: „Dacă îți petreci timpul alergând după fluturi, aceștia vor zbura. Dar dacă îți petreci timpul creând o grădină frumoasă, fluturii vor veni la tine.”

Pentru a transforma în realitate orice vis e important să fii perseverent. Investiția în tine va atrage oportunitățile mai bine decât alergatul după oportunități cu tolba goală. Riști când le întâlnești să nu știi ce să faci cu ele. Sau pur și simplu să nu le poți identifica.

Ce înseamnă asta în practică? Să investești timp și energie în a cultiva abilități, cunoștințe și competențe pentru a construi lucruri de valoare. Să îți antrenezi răbdarea și perseverența. Să construiești relații și colaborări pentru a realiza proiecte mai mari decât puteai face tu singur. Să dezvolți un caracter puternic cu valori pe măsură ca să fii înconjurat de oameni similari.

Și astfel vei atrage în mod natural de-a lungul vieții oportunități, experiențe și succes. Acestea sunt adevăratele reușite în viață, nu obiectele din jurul nostru. Însă dacă cei tineri ne văd pe noi, adulții, că suntem consumați de a deține obiecte, asta își vor dori și ei.

Apoi se vor uita în jurul lor și vor vedea cine și cum pare că obține cel mai repede cele mai multe obiecte. Astfel vor identifica, așa cum pot ei la vârsta lor, modelele pe care cred ei că trebuie să le urmeze pentru a obține „succesul”. Adică acel ceva care acaparează timpul, atenția și energia adulților.

Ne dorim întotdeauna pentru copiii noștri o viață mai bună. Și în general traducem asta în slujbe mai prestigioase, case mai frumoase, mașini mai bune decât am avut noi. Însă acestea sunt doar rezultate, nu scopuri. Să punem accentul pe a fi, iar abia apoi pe a avea. Cine suntem va rezolva și ce avem. Ce avem nu va schimba în bine cine suntem.

Scopul unei vieți bogate este să devii cea mai bună versiunea ta – ca om, prieten, partener sau ca specialist într-un domeniu sau altul. Să fim siguri că tinerii înțeleg lecția asta cât mai devreme pentru a-și investi timpul, atenția și energia în adevăratele bogății ale vieții.

Și chiar și noi, adulții, să ne privim cu atenție deciziile zilnice, pentru a nu irosi timp prețios alegând după fluturi pe care nu-i vom prinde niciodată.

Articol publicat anterior pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Parabola este foarte frumoasă dar, cum-necum, ajunge finalmente tot la atragerea fluturilor.
    Oare nu fluturii sunt problema? Ce fel de fluturi au avut în cap Sfântul Francisc, Confucius, Socrate, Mahatma Gandhi și mulți alții asemenea lor? Cu siguranță nu modelul de fluturi ai fraților Tate.
    • Like 2
    • @ Andrei Tarlea
      Valentin check icon
      Frații Tate nu mai sunt atât de populari în rândul tinerilor. Or mai fi câțiva amețiți care îi admiră, dar pentru restul au picat rău. Nimeni nu-și imagina povestea cu pușcăria. În fine, dacă vrem model de bogăție măcar îl alegem pe Elon Musk. Are doctoratul în economie și fizică, spre deosebire de frații Tate.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Sper să aveți dreptate. Oricum, nu pe Tate am vrut să-i scot în evidență ci mașinile de figuri, viloaiele și banii fără număr...
      • Like 1


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult