Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Un ardelean, într-un bar din Italia, cere o cafea. Barmanul îi oferă un ristretto. Ardeleanul ia paharul, îl toarnă pe gât, pune paharul pe bar și spune hotărât: „Da, din asta!”

ristretto

Foto: Juan Moyano / Alamy / Alamy / Profimedia

Un ardelean, într-un bar din Italia, cere o cafea. Barmanul îl întreabă ce cafea poftește. El ezita să dea un răspuns ferm, ceea ce l-a determinat pe barman să îi ofere un ristretto. Ardeleanul ia paharul, îl toarnă pe gât dintr-o singură sorbire. După ce pune paharul pe bar spune hotărât: „Da, din asta!”

Ce este un ristretto? Specialiștii spun că un ristretto conține între 15 și 25 ml de cafea. Mai puțin decât o cafea expresso. De ce există totuși ristretto? Răspunsul clar este: calitatea este mai importantă decât cantitatea.

Modul în care bem un ristretto ține de fiecare dintre noi. Dintr-o sorbitură, sau în câteva înghițituri, sau savurând fiecare moleculă de cafea prin înghițituri mici. Nu există o regulă. Există doar un rezultat. La un anumit moment, paharul devine gol. Rămâne doar efectul lăsat asupra noastră. În multiple feluri și forme.

Cam așa e viața noastră. La scara universului, o viață de om este cât un pahar de ristretto. Când se termină, și am trecut prin atâtea experiențe de viață, suntem mult mai pregătiți pentru orice provocare.

Și la fel ca ardeleanul din povestea de mai sus, am vrea să spunem: Asta vreau! Și în loc de micul păhărel, să primim o cafea mult mai mare. Am ști sigur cum să procedăm cu ea! Am ști cum să extragem maximul pentru beneficiul nostru.

Doar că, o altă cană nu ni se mai cuvine. Cel puțin nu în această formă pe care o avem acum. Și este deznădăjduitor să conștientizezi că acum, când ai ști să faci mai bine o mulțime de lucruri, nu mai capeți de îndată ocazia.

Devine așadar de căpătâi cum savurăm micuța cafea ce ne este hărăzită. Cum o tratăm, cum o dozăm, cum o explorăm și cum o exploatăm.

Și asta indiferent de vârstă. Este, desigur, un mare avantaj când la 20-25 de ani înțelegi unicitatea și semnificația micii cești de ristretto. Și când mai înțelegi că alta nu mai primești.

Miezul acestei conștientizări conduce la concentrarea pe calitate. Pe fiecare clipă de viață, ca pe fiecare moleculă de cafea, pentru a extrage maximul de esență.

Viața nu este, așadar, o mostră ce poate fi replicată oricând și oricât. Este un drum, extrem de rapid, care poate să nu fie irosit dacă ne vom concentra pe a pune calitate maximă în orice etalon de timp (secundă, minut, ore, zile etc).

Și a vedea în ristretto nu o cafea mică și unică, ci o esență extrem de puternică, și îndestulătoare, dacă este savurată corespunzător.

Să fie cât mai mic regretul: Doamne, cum aș ști de-acum ce să fac, dacă aș putea sa o iau de la capăt!

Textul acesta este destinat și celor tineri. Și al lor ristretto este la fel. Și ca dimensiune și ca timp.

Mai avem cafea în cană? Haideți să o prețuim cum se cuvine de aici înainte.

articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Toate bune si frumoase dar ristretto nu se bea din pahar (poate acel ardelean) si nici macar din “micul paharel” ci dintr-o cescuta ceva mai mare decat un degetar.
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult