Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Un boss mafiot devenit vlogger tulbură apele în guvernul Turciei. Dar nu se atinge de Erdogan

Erdogan - Profimedia

Foto: Adem Altan/ AFP/ Profimedia

Germania nu duce lipsă de controverse nici în aceste „ultime" zile de pandemie. Ministrul Sănătății, Jens Spahn, a fost aspru criticat în această săptămână din pricina afirmațiilor cu tentă discriminatorie făcute la adresa Balcanilor și a Turciei: Spahn a afirmat că din cauza vacanțelor și vizitelor la rudele aflate în regiunile menționate, numărul infecțiilor din vara trecută a atins un nivel îngrijorător - ceea ce trebuie neapărat evitat anul acesta.

Desigur, reacțiile nu s-au lăsat așteptate. Proaspătul prim-ministru al Albaniei, Edi Rama, a contestat vehement spusele lui Spahn, amintind faptul că nu există probe în acest sens. Prin urmare, nu se poate discredita un stat pe baza unor supoziții. Evident, prin discreditare se face referire la eventualele daune aduse sectorului turistic, de o popularitate promițătoare, mai ales pentru că în prezent Albania nu pretinde testul PCR negativ la intrarea în țară.

Și reprezentantul comunității turce din Germania, Serhat Ulusoy, și-a exprimat dezaprobarea față de afirmațiile lui Spahn, fiind de părere că persoanele cu un „trecut migratoriu" (Migrationshintergrund) nu pot fi făcute responsabile pentru gestionarea defectuoasă a crizei Covid din 2020. 

În contextul politic german doar sintagma „trecut migratoriu" suscită controverse, fiind un termen considerat deja prea „încărcat" de conotații negative - s-a propus deja renunțarea la scară largă la expresie, substitutul fiind termenul mai „politically correct" de „imigranți și urmași".

Nici Turcia nu este scutită de controverse în ultima vreme. Iar pentru prima dată în ultimii ani, președintele Erdoğan nu este cel luat în colimator: în centrul atenției este nu este un politician sau încă un guvernator de bancă națională concediat fără milă, ci un personaj interlop, un individ ce a stârnit furori cu ale sale povești postate în episoade pe Youtube.

Este vorba de Sedat Peker, boss mafiot turc devenit blogger nu doar „fără veste", dar peste noapte și de peste mări și țări, mai exact din Dubai, unde se află în exil.

Peker a procedat la fel ca omul de afaceri Muhamed Ali în Egiptul anului 2019: s-a revelat împotriva foștilor parteneri și a început să spună „din casă", deci să înșiruie tot felul de istorii legate de politicieni și foști miniștri implicați în scandaluri de corupție, crimă organizată, trafic de droguri și de influență (un exemplu concludent: fiul ultimului prim-ministru, Binali Yıldırım, acuzat de legături cu mafia sud-americană). 

Cel crucificat de către Peker este ministrul de interne Süleyman Soylu, la care se referă în perorațiile sale prin diminutivul sarcastic „süslü" („înzorzonat") și pe care îl consideră „tartorul" responsabil de toate mașinațiunile „statului profund", la care ar fi afiliată și organizația teroristă de dreapta Lupii Cenușii. O consecință vizibilă a activității lui Soylu ar fi eliberarea recentă a lui Mehmet Ağar, acuzat de crime grave în scandalul „Susurluk" din anii 90, în care au fost implicate persoane cheie din Serviciile Secrete și din Forțele de Poliție.

Cu toate acestea, Erdoğan, pe care Peker îl numește „Tayyip abi" (frate mai mare), a luat poziție în 26 iunie și a respins acuzațiile aduse guvernului pe care îl conduce - un astfel de scandal intern este ultimul lucru de care avea nevoie Turcia în acest moment. „Sultanatul" lui Erdoğan nu are doar grave probleme pe plan intern, dar și pe plan extern, în special de la afirmațiile antisemite și anti Israel făcute de lider în timpul bombardamentelor din Fâșia Gaza. Așadar, „ofensiva de șarm" inițiată de ministrul de externe Çavușoğlu nu a contat în fața Germaniei și a Austriei, care nu pot accepta o politică ce contestă existența statului israelian. Săptămâna aceasta și Parlamentul European a propus stoparea tratativelor de aderare la UE a Turciei.

Egiptul lui Fatah el-Sisi a rezistat crizei din 2019 și s-a dovedit a fi unicul real învingător în recentul conflict Israel-Hamas, căci și-a jucat excelent cartea de mediator și a obținut recunoașterea mult râvnitei legitimități și din partea Americii lui Biden. Cât despre Turcia, ea continuă să se îndepărteze de Europa. Doar perspectiva turismului și interesele economice au un efect unificator.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

CTP--

Bolojan, Ciucu, Fritz, precum și analiști economici și politici serioși îi tot spun lui Grindeanu că, în cazul ruperii actualei coaliții, urmarea nu poate fi decât și mai rea, chiar catastrofală, pentru români și România. Dânșii n-au priceput un lucru: pe actualul staroste PSD îl doare tot în organul genital, ca și pe predecesorul său, de răul României. El nu are nevoie de un sector privat bine dezvoltat, de oameni care să se susțină prin muncă cinstită și să-și plătească dările, de fonduri UE greu de dijmuit, ci de atârnători de stat – adică de mărinimia otrăvită și coruptă a PSD.

Citește mai mult

Copil omleta emotii / sursa foto: Profimedia

Dacă observi schimbări care te îngrijorează legate de copilul tău, care par că nu trec, acela este semnalul tău de alarmă să îți pui pălăria de detectiv și să afli ce anume a declanșat un sentiment puternic și o schimbare în copilul tău — un sentiment pe care încearcă să ți-l comunice așa cum știe în momentul acela (prin furie, comportamente „urâte”). Oare se simte deconectat de tine? Oare ceva îl supără la grădiniță sau în relație cu altcineva?

Citește mai mult

sediul PSD

Recunosc că m-am speriat când am auzit comparația cu „rozătoarele”, venind la suprafață în dezbatere publică din ultimele zile. Astfel de imagini pot aluneca ușor într-o formă de dezumanizare a adversarului, iar istoria ne-a arătat unde poate duce asta: când oponentul devine animal, devine și mai ușor de „eliminat”, precum am văzut în Germania nazistă și în Rwanda, unde etnicii Tutsi erau etichetați drept „gândaci” - iar ceea ce a urmat a fost cel mai cumplit genocid din zilele noastre. foto: Profimedia

Citește mai mult