Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Un cuvânt esențial pe care unii români îl descoperă de abia acum, la greu, dar care altora le ghidează viața de cel puțin 30 de ani: solidaritate

Cookies

Foto: Friedmann Vogel/ EPA-EFE/ Profimedia Images

Vorbind cu prietena mea bună, coordonator de programe la Fundația Special Olympics România, despre provocările izolării, ale muncitului, școlitului și șezutului #încasă, dar și despre campania globală de repoziționare a sistemului comunist în salvator măreț al umanității, ea mi-a atras atenția că există un concept abuzat prin repetiție obsesivă în ultimul timp, de parcă tocmai ce l-am descoperit rătăcit prin dicționar: „solidaritate“.

„Este timpul să fim solidari, să ne gândim și la ceilalți, să ne ajutăm unii pe alții.“

Imaginați-vă perplexitatea și chiar frustrarea oamenilor care practică această meserie a solidarității de zeci de ani de zile în ONG-urile care deschid ochii României la auzul acestor discursuri revelatoare despre umanitate și responsabilitate! „Este timpul...!“ - Pentru ei, timpul a fost dintotdeauna; timpul este și acum, când mulți se simt neputincioși pentru că nu pot fi în prima linie să ajute, să aline, să ofere mai multe șanse la viață; timpul va fi și peste câteva luni, când lumea ieșită din coșmar își va reintra în rutină și cuvântul „solidaritate“ se va pierde iar din vocabular. Pentru ei, timpul de a fi oameni nu a venit odată cu o tragedie globală, ci a fost dintotdeauna o mare certitudine. Să luăm câteva exemple:

Special Olympics Romania susține persoanele cu dizabilități intelectuale de peste 25 de ani, prin programe de antrenamente și competiții sportive. 

Hope and Homes for Children au început revoluția sistemului instituționalizat de protecție a copilului în urmă cu 21 de ani. 

SOS Satele copiilor oferă familii copiilor care au rămas fără sprijin parental de 25 de ani. 

Mihai Eminescu Trust pune în mișcare oamenii din comunitățile transilvănene prin programe de meșteșuguri și antreprenoriat rural de peste 20 de ani. 

Light into Europe lucrează cu copii și tineri cu dizabilități de vedere și de auz de 30 de ani. 

Tot din 1990, World Vision România susține copiii din mediul rural și dreptul lor la o educație de calitate. 

Centrul pentru Jurnalism Independent militează pentru etica jurnalistică, libertatea de expresie și accesul liber la informațiile de interes public din 1994. 

Hospice Casa Speranței a introdus în 1992 conceptul de îngrijire paliativă în România, dezvoltându-l prin programe educaționale.

Asociația Little People oferă programe de suport psihosocial pentru copii și tineri bonavi de cancer din 1996. 

Fundația Motivation pledează pentru integrarea socială, educațională și profesională a persoanelor în scaune rulante din 1995. 

WWF România protejează mediul sălbatic din Munții Carpați și din lungul Dunării din 2006. 

Let’s Do It, Romania mobilizează de 10 ani o țară întreagă în campanii de curățenie națională. 

Lista continuă cu sute de fundații și asociații neguvernamentale care, solidare unor principii sănătoase de viață, au reușit să-i dea României o față mai blândă, mai tolerantă și mai responsabilă după ce ne-am câștigat libertatea de a fi oameni în toată puterea cuvântului. Guvernele care s-au perindat, multe cu tentă socială, nu au avut nicio strategie pentru milionul de români care trăiește cu mai puțin de 2 dolari pe zi, nici pentru milionul de copii cufundat într-o sărăcie cruntă, nici pentru toate pădurile tăiate despre care presa și ONG-urile au urlat până la răgușire. Nu au gândit legi pentru a sprijini sectorul neguvernamental, care le făcea treaba cea mai grea, pentru că timpul pentru solidaritate nu fusese încă descoperit.

Astăzi, acest guvern are menirea să demonstreze că este timpul solidarității inclusiv prin demararea unei strategii pe termen lung de susținere a ONG-urilor din România. Pentru că ONG vine de la Oameni Născuți pentru Generozitate, care trăiesc revelația solidarității în fiecare zi. Când va trece frenezia schimbării în bine, a întrajutorării și a salvării planetei și omenirea se va regăsi în cutumele ei individualiste, sectorul neguvernamental va trebui să ducă mai departe luptele pe care nimeni nu vrea să le poarte, dând relevanță definiției din DEX a noțiunii de om: „ființă superioară, socială, caracterizată prin gândire, inteligență și limbaj articulat, prin poziție verticală și membre superioare apte de a efectua mișcări fine“. În timp ce unii abia descoperim sensul acestei verticalități, alții și-au dedicat an după an toate mișcările lor fine sau hotărâte construirii de spitale, case, instituții, programe, cursuri și strategii din solidaritate cu vocația simplă de fi om pe planeta Pământ.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cred ca vorbiti mai degraba de empatie solidaritate puteti observa foarte bine si la cei afectati(sac) de pensii speciale
    • Like 3
  • Cred ca vorbiti mai degraba de empatie solidaritate puteti observa foarte bine si la cei afectati(sac) de pensii speciale
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult