Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Un ieșean plecat 7 ani în Danemarca s-a întors acasă să deschidă o cofetărie: „Ce am învățat de la danezi? Să fim corecți!”

Familia Cotiugă

29 de antreprenori români din străinătate și-au deschis o afacere în zona de nord-est a României, după ce au primit finanțare prin programul Reconnect Diaspora. În topul țărilor din care s-au întors românii în Moldova conduce Marea Britanie - 10. Urmează Republica Moldova, Italia, Germania, Danemarca. Din Cipru, Spania și Canada s-a întors câte un antreprenor. Acum afacerile funcționează iar micii întreprinzători spun că birocrația și criza forței de muncă au fost cele mai grele piedici în dezvoltarea afacerii.

Marius Cotiugă a renunțat la Danemarca. După șapte ani. A plecat în 2012 împreună cu soția și copilul. „Nu știți de ce am plecat toți atunci”, spune cu obidă bărbatul. „Am plecat că eram prost plătiți aici!” S-au stabilit în zona Esbjerg, unde este o comunitate destul de puternică de români. Și au luat-o de la capăt. 

Daneza e o limbă grea, spune ieșeanul care adăugă că fără a merge la școala nu poți învăța. „Am fost și eu la școală”, povestește Marius Cotiugă: „Odată trei luni, altădată cinci luni. În funcție de cum aveam timp”.

A avut putere. În primii cinci ani în Danemarca a lucrat la o fermă de vaci. Nu știa limba. După ce a învățat daneza a urmat cursuri de sudură, șofer pe motostivuitor sau pe la depozite, „La depozite luam 23 de euro pe oră. Îți ajungea să trăiești normal și puneai ceva deoparte. Trăiam acolo ca în România”, povestește bărbatul. Și au strîns bani acolo. Și familia s-a mărit cu încă un copil. Acum e mândru. Are certificate recunoscute european. Poate lucra oriunde în UE. Dar parcă nicăieri nu e mai bine ca acasă.

Au venit în România în luna mai a acestui an. „Ne-am întors pentru copii. Băiatul îl aveam la școală în Danemarca. Era în clasa a doua. Fetița urma să înceapă școala. Și a venit și proiectul Reconnect Diaspora!”, povestește Marius Cotiugă.

„Vrem la bunici! Vrem acasă în România“ așa îi spuneau tot timpul copiii. Și s-au întors. Înapoi la Iași. Au depus un proiect pentru finanțare, o cofetărie. „Cum a început cofetăria? Prăjiturile sunt o pasiune pentru soția mea. Ea și în Danemarca făcea prăjituri pentru românii noștri. Ca să-i mai îndulcească un pic. Soacra mea este patiser de 30 de ani. Avem și cofetar și doi angajați ca ajutor la laborator. Vom mări echipa pentru că s-au mărit comenzile. Prăjiturile noastre sunt speciale pentru că sunt naturale. 

Nu băgăm frișcă la găleată. Frișca o facem din smântână. La zi ieșim cu 15-20 de prăjituri din fiecare. Ca să nu rămână, să facem retur”, explică Marius Cotiugă, acum întreprinzător. Cofetăria Sofia s-a deschis pe 18 august, în cartierul ieșean Alexandru cel Bun. Sunt foarte mulțumiți. „Nu ne așteptam la valul acesta. Ne așteptam ca primele trei, patru luni să punem, din nou noi, bani din buzunar. Suntem mulțumiți. Ne-am plătit salariile, chiriile, dar mai avem de muncă”, povestește mândru Marius Cotiugă. 

„Una e să știi să faci prăjiturile, alta e să faci un business din asta!”

40.000 de euro au venit Reconnect Diaspora, peste care au pus apoi toate economiile lor. Nu au luat credit de la bănci. „E un start bun. 40.000 de euro. În proiect eram obligați să dăm 5.000 de euro. Partea noastră. Dar realitatea a depășit calculele noastre. Trece de 20.000 de euro cofinanțarea noastră”, spune patronul. Toți angajații au carte de muncă, iar cei aflați la început primesc salariul minim. Patiserul și cofetarul câștigă mai mult.

Despre România, în comparație cu Danemarca... râde

„Prea multă hârțogăraie. Față de România anului 2012, este mai bine. Se lucrează mai bine cu instituțiile publice. Ne-au ajutat mult. Sunt oameni tineri, fresh în instituțiile publice, care lucrează la proiect. Au stat cu mine oameni din instituțiile publice până la 8 seara. Fără să fie plătiți. Vă dați seama, eram plecați de șapte ani. Au avut răbdare cu noi. Nu ne așteptam să colaborăm așa de bine”, își amintește Marius Cotiugă.

„Primele două săptămâni am mers cu zece produse. Să vedem ce se cere. Sărățele, limbi de pisică, ștrudele de patru feluri, brânzoaice, prăjituri. Acum aveam o colaborare cu o grădiniță, duminicile câte o nuntă”, povestește râzând. Începe să-și cunoască clienții. Are și sistem de fidelizare. Merg vânzările mai slab dimineața, așa că la trei prăjituri cumpărate, a patra e gratuită. A învățat din Danemarca: „Ce cumpărai la prânz cu peste 200 de coroane luai seara la jumătate. Măcar să îți scoți materia primă. E și clientul mulțumit, ești și tu”

„Să vină acasă, dar să aibă nervi de fier!”

„Să fim corecți!” asta spune Marius Cotiugă că a învățat din Danemarca: „Danezii sunt foarte corecți. Nu înșală, nu spun ceva și fac altceva. Cu chestiile astea am încercat să venim. Pe partea de angajați. Nu am vrut să impunem respectul, să câștigăm respectul” explică bărbatul. Are și un sfat pentru românii din străinătate care vor să se întoarcă acasă: „Să aibă nervi de fier. Hârțogăraie și hârțogăraie!” Și Marius Cotiugă se întreabă fără a avea și un răspuns! „Danemarca nu are atâția IT-iști câți are România, dar este mult mai bine digitalizată. Aici și oamenii. Mă uit la clienții noștri. Tinerii până la 35 de ani plătesc cu cardul. După această vârstă vin cu bani. Să folosească cardurile. Nu ar fi atâtea furturi. România se poate digitaliza pentru că avem cu cine”. 

Acum Marius Cotiugă se pregătește pentru un târg cu produsele tuturor românilor care s-au întors acasă și și-au deschis o afacere. Peste o săptămână. Vor fi dulciuri, haine, vinuri și lista e lungă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pandrei check icon
    Nu înțeleg acest cult al „corectitudinii”, adesea însoțit și de cel al „corecției”, pe care tot îl găsim pretutindeni la noi. Nu aflăm mai nimic din articol despre diferențele dintre stilul de viață din Danemarca și România, putem trage niște concluzii pripite despre birocrație, hârțogăraie sau piața forței de muncă, dar nu prea multe sau prea fundamentate că nu ne spun nici autoarea și nici „ieșeanul” cum sunt toate astea pe acolo. Însă titlul și ce ne rămâne în cap este că, după 7 ani de trai în Danemarca, au învățat să fie ”corecți”. Eu, din ce-am văzut prin lume, am văzut că lumea își vede în mare de treaba ei, în lumea civilizată lucrurile sunt mai așezate, mai normale, mai firești și, datorită acestor lucruri, oamenii de rând, normali, plebea societății nu prea își mănâncă timpul, nervii și energia cu găsirea „incorectului” și, inevitabil, cu „judecata”. Acolo autoritățile funcționează cât de cât, ca să nu zic incomparabil cu ale noastre, și lumea știe asta, e conștientă de asta și respectă autoritatea acestora. În haosul de la noi, după o istorie întreagă de asuprire și inechitate, pe care le-am acceptat tacit, ne-am complăcut și chiar adaptat și profitat, cei mai „cameleoni” dintre noi în cele mai multe rânduri, adică le-am înghițit așa cum am putut și am știut noi mai bine, că asta e, e istorie și doar a trecut și putem învăța ceva din ea, în continuare, nu putem să inoculăm și să cultivăm în mentalitatea nostră decența, bunul simț, simțul răspunderii și tot așa, rămânem prizonierii unei lupte fără sfârșit, se pare, chiar tot mai des și mai feroce promovate, de a nu cumva să ni se întâmple nouă ceva, că ia uite, „nu e corect”, ia lasă că nu fac pe firmă, sau bag la negru sau mai știu eu ce - ca să aibă, sper totuși, legătură cu articolul, sau ridic ștergătoarele, înțep cauciucurile, merg cu „nașul”, mai o „atenție”, mai pe linia de tramvai, mai pe banda de urgență, și tot așa până vom fi ajuns cu toții judecători și ne-om fi judecat între noi de-a binelea.
    • Like 0
  • Pleaca inapoi fuguta, si odata ajuns acolo oriunde, citeste in fiecare seara din marii scriitori romani asta ca sa nu uiti de ce ai facut-o.
    • Like 0
  • Felicitări!!!! Ma bucur pentru voi și sa faceți mereu aceleași prăjituri bune ca sa se bucure tot romanul de calitate!!!
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult