Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un nou atac speculativ: Cine ar mai fi astăzi în stare să contracareze o eventuală explozie peste noapte a prețului motorinei?

Cozi la carburanți

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Cică oamenii au stat la cozi din benzinării din cauză că suntem o țară de proști și că în niciun caz nu s-ar fi mărit prețul motorinei.

În 2008, atacul speculativ asupra leului a fost parat cu mari eforturi de Isărescu. Guvernatorul a reacținat atunci ca o mangustă și a gâtuit atacatorii, înainte ca ăia să provoace daune. Acum, cine să contracareze o eventuală explozie peste noapte a prețului motorinei?

Au existat informații operative că e posibil să apară majorări semnificative de prețuri, peste noapte. Dar cine să te ajute să blochezi o asemenea manevră, dacă pe domeniu n-ai un Isărescu d-ăla uns cu toate alifiile finanțelor internaționale, ci ai niște băștinași a căror calitate este că nu au nicio calitate deosebită, în afara unor doctorate mânărite?

Explozia prețului motorinei de peste noapte, preconizată de niște Serghei, Artiomi și Ivani, ar fi avut un efect rapid: camionagiii din țară ieșeau în stradă mâine, Bucureștiul ar fi fost un vacarm de tiruri, taxiuri, claxoane și înjurături. Țara ar fi fiert în proteste exact în ziua în care – ce coincidență – tot mâine vine aici Kamala Harris. Numai a țară sigură nu am fi arătat.

Nu a existat decât varianta blocării operative a acestei diversiuni, cu riscul de a genera o mică bulă de tulburare, cu niște cozi de o seară la benzinării. Dar altă variantă de a pune presiune publică nu a existat. Fie îți asumi să aștepți deciziile oficiale în domeniu, dar blochezi țara în proteste în chiar ziua în care vine aici vicepreședintele SUA, fie acționezi, pui presiune publică urgentă și rezolvi treaba operativ.

Câteva informații propagate cu viteză profesionistă către zonele de interes au declanșat lanțul necesar unei atitudini publice rapide. Situația s-a amplificat discret, până când s-a ajuns la punctul critic în rețelele sociale și în media. Presiunea publică a ajuns la nivelul necesar și, într-un final, situația a fost controlată, astfel încât rezultatul să fie cel dorit.

În 2008, Isărescu a demantelat o diversiune autohtonă și a transmis un mesaj ironic. Acum, s-a reușit o victorie de etapă împotriva unor aventurieri alogeni care au încercat să aplice la noi măsurile active, activnâie meropriatia. Dar mesajul ironic al lui Isărescu de atunci se potrivește și acum, adresat însă altora: „Mari ambiții, mari dureri”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Siegfried Muresan in Parlament

Acum câteva zile mă uitam la un interviu Recorder cu dl Mureșan, ca să văd cine e. Eu eram mulțumit de dl Bolojan și seria premierilor propuși în locul lui nu m-a inspirat în niciun fel până acum, dar, în schimb, dl Mureșan părea să fie un compromis valabil. Planurile lui, calm explicate, erau coerente și, pe deasupra, părea să fie singurul om în România care mai înțelege ceva din ce e în capul președintelui – chiar vorbea cu compasiune despre dl Dan. Împreună cu explicația lui că nu a vrut să-l ignore pe dl Bolojan, îmi dădea impresia unui om decent și capabil. Dar, din păcate, compasiunea, respectul și coerența nu prea se caută în politica românească. Și faptul că numele lui, Siegfried, era subtitrat automat de YouTube cu Zicflid nu era un semn bun.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Jurnalista tanara / sursa foto: Profimedia

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

Citește mai mult