Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Un nou tip de discriminare îngheață inima departamentelor de HR: „Mă simt discriminat pentru că trebuie să vin la serviciu în condițiile în care colegii cu copii pot lucra de acasă“

Munca de acasă cu copii

Foto: Guliver Getty Images

Una dintre discuțiile neașteptate care s-a inflamat odată cu Urgența și Alerta a fost teza unui nou tip de discriminare: angajați cu copii versus angajați liberi de această responsabilitate. „Mă simt discriminat pentru că trebuie să vin la serviciu în condițiile în care colegii cu copii pot lucra de acasă.“ Când arunci unul dintre Cuvintele Mari, de care fuge orice companie mâncând pământul de sub departamentul de HR, nu mai este loc pentru dezbatere: te simți discriminat, trebuie să eliminăm sursa discriminării. Traversăm „împreună“ o situație fără precedent, o criză globală de sănătate și de siguranță, dar dublul standard nu este permis. Avem obligații diferite, dar trebuie să fim identici în drepturi: în definitiv, este o perioadă de pandemie, nicidecum de empatie.

Să facem un exercițiu de memorie și să ne întoarcem la „normalitatea“ dinainte de pandemie: la ședința de dimineață, biroul este ticsit de angajați-părinți, „că voi oricum vă duceți copiii devreme la școală“. „Viața e greu cu binging“, glumește managerul încercând să scuze unii dintre absenți, în timp ce unii dintre cei prezenți socotesc în gând că astăzi vor petrece din nou 10 ore la serviciu, până la terminarea oficială a programului. Au îndrăznit să ridice o dată această problemă, dar nu poate exista tratament preferențial, să plece mai devreme de la serviciu ar genera frustrarea discriminării și, în definitiv, fiecare răspunde de propriile sale alegeri de viață.

De-a lungul timpului, am fost de ambele părți ale baricadei. Mă disperau vacanțele școlare când toții colegii părinți își luau liber ca să-ți vadă de prunci și de viață, dar niciodată nu m-am gândit că într-o situație-limită pentru întregul glob oamenii vor ajunge să inventeze un nou tip de discriminare: cu copii sau fără. Tendința de a căuta mereu lucrurile care ne deosebesc pentru a ne afirma unicitatea și drepturile este ceea ce ne izolează cu adevărat în obscuritatea trăirilor noastre umane. Cu cât ne vom împărți în categorii mai diferite, cu atât ne vom descoperi mai greu esența comună care ne permite dialogul și înțelegerea reciprocă.

Una dintre discuțiile care mi-aș fi dorit să se inflameze odată cu Urgența și Alerta în mediile de lucru este cum ne menținem echilibrul emoțional, sănătatea psihică și igiena mintală. Dincolo de a căuta motive de a deveni și mai puțin toleranți, înțelegători și empatici decât în „condiții normale“ de viață, ar fi fost reconfortant să auzim mai mult zoom-zet despre provocările izolării, ale singurătății și ale carantinei, cu sau fără copii, în ședințele care măsurau metronomic destrămarea de ceilalți. Sănătatea psihică a angajatului este încă un tabu în România, în condițiile în care pornim mereu de la premisa că în companii angajații trebuie să fie puternici, pregătiți de situații conflictuale și de lupte pentru apărarea teritoriului, antrenați să-și ucidă emoțiile și vulnerabilitățile pentru a nu-și rata șansa de afirmare, experți înnăscuți în reziliență și mașini de muncă cu o revizie permanent impecabilă.

Când boala a lovit fără discriminare, din fragilele noastre construcții a mai căzut în fiecare zi câte o cărămidă. Nu știu câți dintre angajați au avut șansa sau curajul să-i spună șefului „sunt speriat, mi-e frică, nu am putere să mă concentrez“. Cu sau fără copii, ne-am găsit fiecare metode proprii de supraviețuire, alungând angoasele și hăituiala perfidă a panicii sau a depresiei. Sunt multe creații care rămân după această perioadă, mărturie a minților noastre în căutare de evadare: rețete, poze, amenajări, bloguri, filmări, cântări, jurnale.

Personal, din încercarea de a supraviețui mintal cu speranță, am scos dintr-un sertar cu proiecte amânate un Ștrengărel și l-am pregătit pentru viață de Ziua Copilului de orice vârstă, fără discriminare.

Spor la joacă și la imaginație, astăzi și în fiecare zi!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Buna ziua. Cineva este discrimat cand nu se respecta legile in vigoare. Nu inteleg ce motiv ar avea angajatii fara copiii sa se planga. Pentru ei nu s-a schimabat nimic, au mers la lucru in continuare conform contractului lor de munca. Firmele trebuie sa respecte in Romania si au respectat-o, adica au implemnatat telemunca sau daca nu s-a putut lucra de acasa parintii au ramas cu copiii sub 12 ani in concediu cu 75 %. Angajatorul nu i-a facut o favoare celui care are copii. Cred ca unii angajati se simt tot timpul discriminati. Nu ne mai putem compara cu anii 1980, s-au dus. Au trecut 40 de ani de atunci. O firma, daca vrea sa isi pastreze si angajatii cu copiii trebuie sa aibe directori care inteleg stilul de viata actual. Oricum 80 % din angajati mai devreme sau mai tarziu vor avea copiii. Si eu as putea sa ma plang, ca a fost greu sa stau acasa in telemunca, sa muncesc si sa am grija de 2 copii sub 10 ani. A fost greu, dar am inteles ca asta este situatia si trebuie sa ma adaptez vremurilor.
    • Like 0
  • Problema nu o reprezinta copiii in sine. Dupa mine, s-a ajuns sa se profite pana la limite inacceptabile de statutul de parinte. Da, exista si a existat discriminare intre cei care au copii si cei care nu au. Cand dai nastere unui prunc , iti asumi ca parinte o imensa responsabilitate. nu statul trebuie sa-l intretina, nu compania la care lucrezi trebuie sa-ti tolereze tie, parinte desele si multele absente si intarzieri pe acest motiv. Exista o limita a intelegerii anumitor situatii dar, cand la job in permanenta altcineva iti preia sarcinile in mod voluntar deja ajungem la alte aspecte mult mai delicate. S-a fortat nota din toate directiile....nu ma intreb cati fraieri au ramas sa impinga lucrurile inainte prin firme , expunandu-se, riscandu-si sanatatea si muncind pentru salarii diminuate cu sarcini suplimentare
    .
    • Like 5
    • @ Mihaela Colesica
      AlexisZ check icon
      Voilà ! eu m'am lansat intr'o digresiune, dar mai clar si mai concis ca dvs nu se poate. Subscriu evident !
      • Like 3
    • @ Mihaela Colesica
      Foarte corect, expuse motivele ,, In Germania functioneaza un principiu al echitatii , cred , Adica ,cei care nu au copii au procent de impozitare mai mare din salar si invers la cei care au copii au procent mai mic din impozit pe salar, Asa ceva a functionat si in Romania anilor 80 ,,Nu vreau sa fiu rau ,(am si au 2 copii ) ,, dar parca prea multe drepturi si putine obligatii au copii din ziua de azi ,Mai de mult , copii erau educati altfel si ,,au devenit Oameni mari ,prin autoeducatie ,, ptr ca societatea si fam , le oferea conditii mult mai putine si totusi au iesit ,,multi oameni educatii si buni intelectuali , Care sa fie cauza , Acum , au liber si parintii de 1 Iunie ,! Ca faca ce ? Sa fie impreuna dar fara bani ,In ziua de azi ,toate prtentiiile unui copil ,,trec prin buzunarul cu bani ,,,,,!!De ce ? Daca i se ofera totul ,el nu va mai invata sa faca nimic , !
      • Like 3
    • @ Dan Capitan
      AlexisZ check icon
      Corect, si in Elvetia cei necasatoriti si/sau fara copii platesc impozite mai mari. In rest, cei 30 de ani scursi au lasat sechele adanci si iremediabile nu numai in nivelul de constiinta si de educatie al adultilor, ci in primul rand al celor nascuti si crescuti dupa '89
      • Like 3
    • @ Dan Capitan
      Nu inteleg care e problema ca este liber de 1 Iunie. Forte bine. Eu am stat cu copiii mei si am petrecut un timp minunat impreuna, asta pretuiesc ce mai mult copiii. Ar fi fost extraordinar sa fi fost asa si in anii '80. Eu am trait ca si copil fix in anii 1980 si nu mi se pare ca noi ca si copiii eram mai deosebiti ca si copiii de azi. Oricine, cu copii sau nu, poate sa inceapa frumos vara, intr-o zi libera.
      • Like 0
  • Păi este doar începutul. Prioritate la concedii - cu precădere pe timpul vacanţelor etc. Este la fel şi în Germania şi Franţa, în rest, nu ştiu. Eu mai bine m-aş bucura că nu există discriminarea de gen cu privire la salariile femeilor. Sper!
    • Like 1
  • AlexisZ check icon
    Discriminarile intre cei cu copii si cei fara exista de mult timp inainte de covid. Societatea romaneasca a ramas si aici traditionalist/retrograda. Daca esti casatorit si ai copii esti ok, normal dupa unii, daca nu, esti suspect, ai o problema, ceva pe undeva. Vezi campania electorala abjecta la alegerile prezidentiale la primul mandat al lui Iohannis, cand ma'am prompterita capitalei bulbuca si dadea peste cap ochii cu subanteles, perorand cu indignare ca "omul àsta care nu este roman, nici ortodox si nu are nici copii" n'are cum sa fie presedintele Romaniei. Tema e bine exploatata in continuare de duduie, cand din banii publici, ce i'a mai traznit fundu' dupa ce si'a scos sarma din el, ca idee de alta pomana electorala ? Sa dea vouchere de insamantari gratuite pentru femeile sterile. Pe buneee ? Si'l mai scuipati pe vremuri pe Ceasca pt ca forta cresterea natalitatii, da' acu' s'amesteca si PSD ul in patul alegatorului. PNL ul si el supraliciteaza la acelasi poker mincinos la miza alocatiilor. Iar in santajul electoral instituit de Mària Sa copilul toate partidele pun botul. Dupa programul avortat cornul si laptele, ce gaselnite o sa mai nascociti pt a da contracte firmelor de casa ? Chistocul si cinzeaca ? Prezervativul si jointul ? Daca va pasa intr'adevar de copii ati fi rezolvat problema scolilor care se darama si cu buda'n curte, ale spitalelor care raman pe hartie de ani de zile, ale satelor fara retea de apa si canalizare, cu ulitele cu noroiul pana la osia tractorului, sate care daca e sa ne luam dupa ailalta duduie, cu peruca de pavian, psd'ul le'a scos din noroi cica. Am auzit in jurul meu de mii de ori in diverse situatii o remarca folosita ca pe o scuza sau circumstanta atenuanta : "da dom'le da ce sa facem, au copii". Stiu ca unii imi vor sari deja la carotida pt postarea, asta, mai alesa ca azi este 1 iunie. Si eu am copii, si va spun doar atat : mergeti si instalati'va in Elvetia, tara care in opinia multor habarnisti ar fi raiul pe pamant. Acolo concediul de maternitate este doar de 14 saptamani si a fost legiferat, dupa ani buni si multe referendumuri in care n'a fost votat de popor, d'abia din 2004. Construiti'va o familie cu copii; apoi mergeti la serviciul dvs si in societate in general, si plangeti'va ca aveti probleme pentru ca aveti copii. Deja remarca dvs va ridica interogativ sprancenele interlocutorilor dvs si daca chiar nu intelegeti vi se va spune pe sleau : Madame, Monsieur, Meine Dame, Mein Herr, asta este problema dvs, este o problema personala, cà nu v'ati facut copii cu statul si pe baza lui si a societatii. Asumati si nu transformati problemele personale in probleme colective. Stiu, imi veti spune ca elvetienii, dupa o expresie cliseu de la noi, "sunt reci" si nu iubesc copii. Va asigur ca doar clima in Alpi e mai rece si isi iubesc si ei copii, dar in alt fel, mai pragmatic si mai putin declarativ patetic cum se face pe la noi. E o diferenta doar de viziune. Statul elvetian s'a ingrijit dintotdeauna de infrastectura sanitara, de invatamant, transport si amenajarea teritoriului, si mai ales, s'a ingrijit sa dea cetatenilor - prin cadrul legislativ, financiar, economic -undite bune de pescuit, nu cate un peste de pomana in fiecare zi.
    • Like 8
    • @ AlexisZ
      Nici aici nu-i un scop copilul, este doar un mijloc..... Şi eu am copil şi sunt 95% de-acord cu dvs..... (S-ar cam termina discuţiile astea, dacă ar fi companiile capabile să introducă programe de lucru reduse (4, 6, 2 ore). Atunci lumea nu ar mai vrea atâta liber pentru orice!
      • Like 1
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro