Sari la continut

„- Bună ziua, căutăm un sclav...” Am fost la un interviu de job, iar doamna de la HR mi-a făcut o ofertă „de nerefuzat”

Companie

Foto: Guliver Getty Images

Zilele trecute m-am dus la un interviu. După mult timp, am acceptat sa mă prezint la ora si în locul stabilit, gândindu-mă că poate lucrurile s-au mai schimbat din 2010, anul crizei economice din sistemul privat și nu numai, când unii dintre noi am fost concediaţi si ulterior reangajaţi pe o leafă diminuată consistent, dar cu o fişă a postului burduşită cu responsabilităţi vechi si noi.

Aşadar, la ora si în locul stabilit, am fost întâmpinată de o doamnă drăguţă şi zâmbitoare, aşa ca mai toate prezenţele feminine din departamentul HR plus întrebarea „un ceai sau poate o cafea?”. Evident, am început discuţia în acelaşi stil clasic, cu aceleaşi întrebări gen de ce doriţi să plecaţi, ce v-ar motiva la noul loc de muncă si inevitabil ce proiecte de viitor aveţi. După care, a urmat partea cea mai interesantă a discuţiei despre ce aveţi de făcut - multe responsabilităţi frumos ambalate într-o fişa de post, și programul de lucru.

Să ne înţelegem. Nu are importanţă postul pentru care concuram însă, trebuie să ne punem de acord că avem şi viaţa personală, indiferent dacă suntem studenţi, absolvenţi, în floarea vârstei sau în prag de pensie. 

Dacă tu, cel ce citești acum, te știi workaholic şi nu îţi doreşti seara, când ajungi acasă, să te aştepte iubitul sau iubita cu o porţie de carbonara cu multă gorgonzola şi un pahar de vin roşu de Toscana, atunci nu are rost să mai citeşti. Îţi spun doar atât: există viaţă şi după orele petrecute la birou. Dacă nu eşti curios(ă) să o experimentezi, spor la treabă!

 Aşadar, doamna din faţa mea, rimelată si cu zâmbetul pe buze, îmi spunea senină ca un cer de vară că timpul de lucru este de 8 ore de luni până vineri, plus sâmbăta de la 8 la 19, plus duminica de la 9 la 17. Şi, cireaşa de pe tort, după ce m-a întrebat dacă am copii, mi-a răspuns fericită că, neavând cine să mă plângă acasă, nu crede că ar mai fi vreo problemă din partea mea să accept.

Pe scurt, cu toate taxele plătite, se căuta un sclav. Sclavia în lumea modernă devine funcţie, musai cu o denumire alambicată, ca să ne simţim importanţi, identitatea devine id tipărit pe o cartelă de acces iar deadline-urile pentru proiecte, cafea, masă de prânz etc. devin chestii normale.

Nu am acceptat propunerea pentru că mie îmi place să mă aştepte seara acasă iubitul cu acea portie de carbonara. Nu am acceptat pentru că îmi place să-mi petrec zilele de sâmbătă sau duminică cu prietenii, să jucăm Monopoly sau să mă duc la un curs de desen sau de gătit, de ce nu? Eu am ales să trăiesc. Dar să şi muncesc în condiţii normale, nu de sclavie în care să sper că într-o buna zi stăpânul o să mă trimită în arenă ca un gladiator!

Trist este faptul că se acceptă aceste condiţii pentru o remuneraţie de maximum 2000 lei pe lună şi cu probabilitatea unor bonusuri dacă, evident, atingi nişte obiective trasate cu grijă de un superior cu multă „viziune” şi gândite astfel încât să nu le îndeplineşti. Şi, da, am observat că în jurul cubului de sticlă, locul în care se desfăşura interviul, roiau angajaţii cu id pe cartela de acces în loc de nume și cu posibilitatea de a-și comanda pentru prânz o porţie de carbonara la o firmă de catering. 

Da, sclavia modernă te face să accepţi condiţiile impuse pentru că eşti student şi vrei să faci carieră. Aşa ţi-ai propus, nu? Pentru că o carte de vizită cu o funcţie împopoţonată, lăsată unei tipe cunoscută la o seară cu băieţii intr-un pub, te face să te simţi important.

 Da, toate acestea se întâmplă pentru că, în spatele unor denumiri  exotice care abia încap pe o carte de vizită, acceptăm să fim exploataţi şi indirect să participăm la satisfacerea dorinţelor extravagante ale celor ce sunt în funcţii cheie. Şi da, am spus sclavi cu acte în regulă, pentru că acum se plăteşte zâmbetul cu care s-a semnat un contract  de credit pentru 30 de ani, la un curs euro de 4,5 lei pe euro acum, față de 3,5 atunci, pentru doar 2 camere supraevaluate de o piaţă imobiliară din care au câștigat doar cei deştepţi.

Te-ai gândit vreodată dacă nu cumva eşti un exemplu prost pentru copiii tăi şi dacă nu îi pregăteşti să devină sclavii lumii moderne de mâine, ca şi tine? Sau poate zicala românească potrivită generaţiei părinţilor noştri „capul plecat, sabia nu-l taie” îndeamnă tocmai la supunere totală şi doar atât?

Unde se sfârşeşte normalul şi începe anormalul?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • As vrea sa-mi aratati si mie o scoala care te invata sa fi cel mai bun administrator ( patron ) sau una care-ti face o educatie financiara ...
    • Like 0
    • Oare unii mai pot face diferența intre nornal si anormal? Tanjim după timp liber, pe care sa-l petrecem in familie, însă știm sa-l valorificam? Ajungem acasa si ce facem? In loc sa ne strângem sotia in brate, ne implicam in relatii sexuale virtuale, in loc sa ne jucam cu copiii, ne jucam on line... Devenim sclavii internetului. Chiar si atunci când ieșim la o pizza, in loc sa ne bucuram unii de alții, sa ne privim, sa comunicam, ce facem? Suntem toti cu ochii in tablete, telefoane...
      Noi suntem exemplul copiilor nostri...îi învățăm sa devină sclavii tehnologiei moderne, de unde deriva anumite comportamente nedorite...și de aici inversam normalul cu anormalul si viceversa...
      Trist, dar adevarat... :(
      • Like 1
      • Sunt perfect de acord cu cele spuse anterior, avem un sistem putred care se baze doar pe cei mai importanți pioni, iar pe cei slabi îi înlătură fără a le da posibilitatea de a arăta ca pot și ei să susțină aceeași ”greutate” metaforic vorbind. Suntem adevărați sclavi ai unei societăți bolnave care nu face altceva decât să amelioreze anumite probleme fără ca să le trateze definitiv. Eu sunt un tânăr cu perspectivă și tocmai pentru că nu am de gând să le fac jocul am hotărât să fac ceva diferit cu viața mea, eu nu vreau să fiu rob, ci din contră să mă duc la lucru cu plăcere, deși în România zilelor noastre pre puțin să ni se întâmple așa ceva. Sistemul educațional este în așa manieră lucrat ca de pe băncile facultății să iasă tineri dornici să fie sclavii unor așa ziși ”patroni”. Mi-aș dori ca țara asta mândră și dragă să ia atitudine, dar sunt puțini contra mulți, este o realitate crudă și noi nu facem altceva decât să continuăm cu aceeași prostie.
        • Like 1
        • Asa, cum, cu o floare , nu se face primavara, cu o mana de oameni care nu pot sa accepte sa fie sclavi, isi doresc o viata normala si o retributie decenta,nu se vor schimba niciodata lucrurile,atata timp cat exista dobitoci pentru care viata inseamna ,doar munca si odihna,fara alte pretentii de la viata, pentru cativa lei in plus,care mai tarziu nu-i vor ajunge pentru doctori si medicamente,fara sa mai vorbim ca viata trece pe langa ei! Din cauza acestora suferim ,noi care ne dorim o viata personala,familie si bucuria ca traim!
          • Like 1
          • De asta exista sistemul de creditare. sa fi sclav pe termen lung si fara sa ai pretentii. Sa fi fericit ca reusesti sa platesti ratele si timp liber ... pe lumea cealalta ca pe asta trebuie sa produci.
            • Like 1
            • Ooooo....da! Jobul este al lor, nu al tau! Trebuie sa platesti ratele? Si daca nu.....Si?
              Nimic nu iti plateste sanatatea si stima de sine..Suntem doar numere matricole aducatoare da profit si platitoare de taxe.
              Sclavi moderni? Devenim sclavi pentru ca ne dorim bunurile de lux oferite tot de ei.ca momeala.
              Dar nu suntem obligati....Trebuie sa bati cu pumnul in masa si sa iesi cu fruntea sus din biroul unui bou de rh. macar o data in viata.! Respectul fata de tine insuti va creste. Si vei deveni om!
              • Like 0
              • Daca chiar e real, e un job intradevar de neacceptat. Știu mai multe corporatii care oferă program flexibil, home office, etc. Dacă chiar exista asa companie ca în articol piața muncii o va pune la locul ei.
                • Like 1
                • Achesez 100% la cele scrie in articol..... sa fii workaholic nu ti tine de cald noaptea,nu te vindeca de stress atunci cand cedezi nervos, nu te tine in brate cand esti trist si nu tine locul vietii sociale!!! Viata nu e doar despre bani , casa, rate, masina job sau cariera... doar plecand din Romania mi-am dat seama de mentalitatea asta colectivo-sclavagista....pe care o avem(aveam) cu totii ...trist!
                  • Like 2
                  • Adevarat, capul ce se pleaca, sabia nu-l taie, dar cu umilinta gatul- inconvoaie, spunea bolintineanu, dar cu anii, au inceput sa aiba , cu totul alte ,intelesuri, probabil ,dupa ,nevoile fiecariu in parte. Asata , o spun ca sa nu spun "ca interesul poarta fesul"Adica ca putem ,sa ,uam pozitia"ghiocelului" in or ce ipostaza. In final , pentru a ne rezovz interesul ,ptem face or ce pe orincipiu ca "mijlocul scuza mijloacele". Cred ca acest lucru ar putea , deveni o problema. Ramane la parerea dumnevoasta ,o vom mai discuta . C stima Popescu
                    • Like 0
                    • Am dubii foarte serioase ca vreo companie iti spune direct ca o sa lucrezi 7 zile pe saptamana. Suna a fictiune.
                      • Like 0
                      • @ Vasile Pop
                        Fictiune nu e frate , in alte tari se practica deja , inca si mai rau , nici plata nu o fac lunar , incepi sa iei leafa abia dupa 2 luni si chiar daca ai terminat sezonul spre exemplu tu continui sa iei leafa... asa ca trebuie sa fim cu bagare de seama sa nu cadem prada la asemenea propuneri
                        • Like 0


                    Îți recomandăm

                    Evaluarea Națională

                    Majoritatea discuțiilor dintre câțiva părinți care se întâlnesc ajung, indiferent de unde încep, în același punct: la școală. „Noi o să îl înscriem la școala din cartier de care aparținem. Mi s-a părut cât de cât ok”, zic în treacăt și primesc la schimb o întrebare: „Și ce faci dacă, după aia, ajunge la un liceu din Titan?”. „Păi un liceu din Titan am terminat și eu...”, încerc să parez

                    Citește mai mult

                    Eugen Teodorovici

                    Premierul Mihai Tudose l-a demis pe fostul ministru al Finanțelor, Eugen Teodorovici, din funcția de consilier, după ce cu o zi înainte, acesta spusese că un stadion la Teleorman, așa cum vrea ministrul Dezvoltării, „nu se justifică”, și că Biserica ar trebui să plătească impozite.

                    Citește mai mult