Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„- Bună ziua, căutăm un sclav...” Am fost la un interviu de job, iar doamna de la HR mi-a făcut o ofertă „de nerefuzat”

Companie

Foto: Guliver Getty Images

Zilele trecute m-am dus la un interviu. După mult timp, am acceptat sa mă prezint la ora si în locul stabilit, gândindu-mă că poate lucrurile s-au mai schimbat din 2010, anul crizei economice din sistemul privat și nu numai, când unii dintre noi am fost concediaţi si ulterior reangajaţi pe o leafă diminuată consistent, dar cu o fişă a postului burduşită cu responsabilităţi vechi si noi.

Aşadar, la ora si în locul stabilit, am fost întâmpinată de o doamnă drăguţă şi zâmbitoare, aşa ca mai toate prezenţele feminine din departamentul HR plus întrebarea „un ceai sau poate o cafea?”. Evident, am început discuţia în acelaşi stil clasic, cu aceleaşi întrebări gen de ce doriţi să plecaţi, ce v-ar motiva la noul loc de muncă si inevitabil ce proiecte de viitor aveţi. După care, a urmat partea cea mai interesantă a discuţiei despre ce aveţi de făcut - multe responsabilităţi frumos ambalate într-o fişa de post, și programul de lucru.

Să ne înţelegem. Nu are importanţă postul pentru care concuram însă, trebuie să ne punem de acord că avem şi viaţa personală, indiferent dacă suntem studenţi, absolvenţi, în floarea vârstei sau în prag de pensie. 

Dacă tu, cel ce citești acum, te știi workaholic şi nu îţi doreşti seara, când ajungi acasă, să te aştepte iubitul sau iubita cu o porţie de carbonara cu multă gorgonzola şi un pahar de vin roşu de Toscana, atunci nu are rost să mai citeşti. Îţi spun doar atât: există viaţă şi după orele petrecute la birou. Dacă nu eşti curios(ă) să o experimentezi, spor la treabă!

 Aşadar, doamna din faţa mea, rimelată si cu zâmbetul pe buze, îmi spunea senină ca un cer de vară că timpul de lucru este de 8 ore de luni până vineri, plus sâmbăta de la 8 la 19, plus duminica de la 9 la 17. Şi, cireaşa de pe tort, după ce m-a întrebat dacă am copii, mi-a răspuns fericită că, neavând cine să mă plângă acasă, nu crede că ar mai fi vreo problemă din partea mea să accept.

Pe scurt, cu toate taxele plătite, se căuta un sclav. Sclavia în lumea modernă devine funcţie, musai cu o denumire alambicată, ca să ne simţim importanţi, identitatea devine id tipărit pe o cartelă de acces iar deadline-urile pentru proiecte, cafea, masă de prânz etc. devin chestii normale.

Nu am acceptat propunerea pentru că mie îmi place să mă aştepte seara acasă iubitul cu acea portie de carbonara. Nu am acceptat pentru că îmi place să-mi petrec zilele de sâmbătă sau duminică cu prietenii, să jucăm Monopoly sau să mă duc la un curs de desen sau de gătit, de ce nu? Eu am ales să trăiesc. Dar să şi muncesc în condiţii normale, nu de sclavie în care să sper că într-o buna zi stăpânul o să mă trimită în arenă ca un gladiator!

Trist este faptul că se acceptă aceste condiţii pentru o remuneraţie de maximum 2000 lei pe lună şi cu probabilitatea unor bonusuri dacă, evident, atingi nişte obiective trasate cu grijă de un superior cu multă „viziune” şi gândite astfel încât să nu le îndeplineşti. Şi, da, am observat că în jurul cubului de sticlă, locul în care se desfăşura interviul, roiau angajaţii cu id pe cartela de acces în loc de nume și cu posibilitatea de a-și comanda pentru prânz o porţie de carbonara la o firmă de catering. 

Da, sclavia modernă te face să accepţi condiţiile impuse pentru că eşti student şi vrei să faci carieră. Aşa ţi-ai propus, nu? Pentru că o carte de vizită cu o funcţie împopoţonată, lăsată unei tipe cunoscută la o seară cu băieţii intr-un pub, te face să te simţi important.

 Da, toate acestea se întâmplă pentru că, în spatele unor denumiri  exotice care abia încap pe o carte de vizită, acceptăm să fim exploataţi şi indirect să participăm la satisfacerea dorinţelor extravagante ale celor ce sunt în funcţii cheie. Şi da, am spus sclavi cu acte în regulă, pentru că acum se plăteşte zâmbetul cu care s-a semnat un contract  de credit pentru 30 de ani, la un curs euro de 4,5 lei pe euro acum, față de 3,5 atunci, pentru doar 2 camere supraevaluate de o piaţă imobiliară din care au câștigat doar cei deştepţi.

Te-ai gândit vreodată dacă nu cumva eşti un exemplu prost pentru copiii tăi şi dacă nu îi pregăteşti să devină sclavii lumii moderne de mâine, ca şi tine? Sau poate zicala românească potrivită generaţiei părinţilor noştri „capul plecat, sabia nu-l taie” îndeamnă tocmai la supunere totală şi doar atât?

Unde se sfârşeşte normalul şi începe anormalul?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O singura remarca.. Pastele Carbonara nu se fac cu Gorgonzola ;)
    • Like 0
  • Doamna de la HR nu a citit codul muncii în care se specifica obligativitatea a 2 zile libere la 5 zile consecutiv lucrate?
    • Like 0
  • Gabriei check icon
    Se folosește obsesiv și as zice abuziv apelativul “sclav” pentru niște oameni pentru care munca nu e o Rușine, și care vor mai mult de la viață decât Porția zilnică spaghete carbonara.
    • Like 1
    • @ Gabriei
      Munca nu e o rusine, sa te prostuituezi muncind pe nimic. este. Si da, este o forma moderna de sclavie.
      • Like 0
    • @ Gabriei
      Cum se numeste o persoana constransa de imprejurari (credit, cheltuieli, etc) sa accepte conditii care nu ii mai permit sa isi traiasca viata? Sunt de acord ca munca nu e o rusine, dar de la munca pana la bataie de joc (ore suplimentare, weekend-uri muncite, stres si on call permanent, fara vacante) e cale lunga
      • Like 0
  • Există asemena joburi?....uau!....carbonara cu gorgonzola sigur nu există...
    • Like 1
  • Sunt de acord cu autoarea articolului si mi se pare si trist dar si amuzant (citind comentariile) ca sclavilor nu le place cand li se reaminteste ca sunt sclavi :) Prefera sa-si spuna corporatisti :) Peste tot in lume, se foloseste acelasi termen...sclavie moderna. Unele companii incearca sa ia masuri, altele doar mimeaza. Dar ea exista, si e cat se poate de reala. Faptul ca iti bagi capul in nisip si refuzi sa accepti situatia, nu schimba cu nimic lucrurile.
    • Like 4
    • @ Mihaly Foldes
      Din pacate, nu se practica doar in Romania. Daca vi se pare ca pe afara aia sunt mai politically correctness, sa vedeti sclavie in Austria. Ai nostri sunt mici copii.
      • Like 0
  • M-a atras titlul, dar nu agreez articolul.
    Desigur, sunt conditii grele de munca. Poate nu ar trebui acceptate. Si poate sindicatele (dar nu alea cu sefi patroni, imbogatiti etc.) ar putea lua atitudine.
    Dar hiperbola dvs. nu este potrivita. Sclavul nu numai ca nu are timp pentru viata personala, dar nu are nici libertate, drept de decizie etc. Ba poate fi chiar omorat de stapin, daca vrea. Sa nu mai vorbim de alte fantezii ...
    Situatia pe care o relatati, seamana cu situatia muncitorilor din Evul Mediu. Sau sec. XVIII-XIX. Cu mentiunea ca, totusi, pe atunci, primea liber de sarbatorile religioase. Destul de numeroase...
    Nu va mai jucati cu cuvintele!
    • Like 0
    • @ Munteanu Mongolul Mircea
      Sindicate? Pe bune? Vorbiti de sindicate in Romania unde ele nu mai exista?
      • Like 0
  • Eu aleg sa muncesc în weekend.
    Conform regulamentul intern și al contractului de munca, nu sunt obligata.
    Ma obliga, însă, faptul ca am un fiu în clasa a opta, ca am un credit (pe 29 de ani) și ca trebuie sa bag mana în buzunar de fiecare data când ies din casa
    Sclav sau nu....nu muncești, nu ai!
    Poți avea viata privata, dacă știi sa îți organizezi puținul timp liber rămas.

    • Like 0
    • @ Aurora Dodan
      De ce nu am putea încerca să schimbăm un pic paradigma și în loc de a ne bucura de puținul timp rămas să ne facem mai mult timp liber de care să ne bucurăm? Spre exemplu Timothy Ferris are o carte întreagă în care vorbește despre faptul că programul 9-17 este unul învechit, stabilit în urmă cu cel puțin 100 de ani și că acum datorită tehnologiei și automatizării ne-am putea scurta și eficientiza mult mai mult timpii de lucru.
      • Like 0
    • @ Aurora Dodan
      De ce va bucurati de "putinul timp liber ramas" cand el poate fi unul normal. Viata nu e doar munca si munca nu e viata.
      • Like 0
  • Comparatia asta cu sclavia mi se pare scarboasa, fara suparare. Privarea de libertate sau viata personala a corporatistilor e o iluzie in care se complac de unii singuri din lipsa unei initiative de a pune problema sau a lua decizii ce ii scot din zona de confort.

    Cat despre articol: e o parere generala scrisa pe baza unui exemplu specific. Cu totii am dat de angajatori de genul si i-am refuzat sau nu, politicos sau nu.
    • Like 1
    • @ Dan Visan
      Spre exemplu în vechiul Babilon sclavii aveau dreptul ca după ce își termină activitatea să poată face activități de negoț în timpul liber sau să aibă un business din care să scoată bani dacă deținătorul era de acord cu ideea asta, de asemeana sclavul putea avea la rândul lui sclavi. Într-adevăr cuvântul sclav este unul dur, cu un impact emoțional negativ, dar am putea identifica totuși anumite asemănări. Ceea ce încercam să subliniez este că de-a lungul timpului au existat diverse tipuri de sclavie sau robie ca să sune mai eufemistic.
      • Like 0
  • Mama da' cati sclavi mai are societatea asta... Va grabiti sa aruncati cu noroi in autoare.

    Mai puneti mana de citi cate ceva despre istoria omenirii, ca viata n-a fost totdeauna ca azi. Exporati trecutul pana dincolo de acum 12,000 de ani, ca sa puteti face o comparatie referitor la ceea ce este important in viata.

    Majoritatea traiti pentru a va hrani cu fictiuni ( sa va integrati intr-o organizatie [ordine fictiva], sa obtineti un rol [rang/functie] intr-o poveste [fisa postului/responsabilitati], etc.)...

    "Successuri"!
    • Like 5
  • Nu ești obligat să accepți condițiile de muncă la fel cum nu ești obligat să trăiești în România, nu e niciun secret pe probleme de genul au plecat milioane de oameni în Italia și Spania care poate unii dintre ei au realizat mai mult decât puteau realiza vreodată aici, asta e situația aici în România așa funcționează trebuile, salarii minime și c-am asta e povestea, nu va fii altfel prea curând....
    • Like 1
    • @ Daniel Smith
      Multi din cei plecati au dat sclavia de aici pe aia de acolo. Pe un pic mai multi bani, dar sclavia e tot sclavie.
      • Like 0


Îți recomandăm

Scoala de asistenti

Săli mari de curs, coridoare largi, încăperi care simulează la detaliu saloane de spital, manechine și roboți care vorbesc și sunt conectați la senzori ce transmit profesorilor supraveghetori dacă manevrele sunt efectuate corect. Dar- dincolo de teorie și practică- cei care trec pe aici își însușesc una dintre cele mai importante comportamente ale unui cadru medical: cum să arate empatie față de bolnavii pe care îi tratează.

Citește mai mult
sound-bars icon