Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„- Bună ziua, căutăm un sclav...” Am fost la un interviu de job, iar doamna de la HR mi-a făcut o ofertă „de nerefuzat”

Companie

Foto: Guliver Getty Images

Zilele trecute m-am dus la un interviu. După mult timp, am acceptat sa mă prezint la ora si în locul stabilit, gândindu-mă că poate lucrurile s-au mai schimbat din 2010, anul crizei economice din sistemul privat și nu numai, când unii dintre noi am fost concediaţi si ulterior reangajaţi pe o leafă diminuată consistent, dar cu o fişă a postului burduşită cu responsabilităţi vechi si noi.

Aşadar, la ora si în locul stabilit, am fost întâmpinată de o doamnă drăguţă şi zâmbitoare, aşa ca mai toate prezenţele feminine din departamentul HR plus întrebarea „un ceai sau poate o cafea?”. Evident, am început discuţia în acelaşi stil clasic, cu aceleaşi întrebări gen de ce doriţi să plecaţi, ce v-ar motiva la noul loc de muncă si inevitabil ce proiecte de viitor aveţi. După care, a urmat partea cea mai interesantă a discuţiei despre ce aveţi de făcut - multe responsabilităţi frumos ambalate într-o fişa de post, și programul de lucru.

Să ne înţelegem. Nu are importanţă postul pentru care concuram însă, trebuie să ne punem de acord că avem şi viaţa personală, indiferent dacă suntem studenţi, absolvenţi, în floarea vârstei sau în prag de pensie. 

Dacă tu, cel ce citești acum, te știi workaholic şi nu îţi doreşti seara, când ajungi acasă, să te aştepte iubitul sau iubita cu o porţie de carbonara cu multă gorgonzola şi un pahar de vin roşu de Toscana, atunci nu are rost să mai citeşti. Îţi spun doar atât: există viaţă şi după orele petrecute la birou. Dacă nu eşti curios(ă) să o experimentezi, spor la treabă!

 Aşadar, doamna din faţa mea, rimelată si cu zâmbetul pe buze, îmi spunea senină ca un cer de vară că timpul de lucru este de 8 ore de luni până vineri, plus sâmbăta de la 8 la 19, plus duminica de la 9 la 17. Şi, cireaşa de pe tort, după ce m-a întrebat dacă am copii, mi-a răspuns fericită că, neavând cine să mă plângă acasă, nu crede că ar mai fi vreo problemă din partea mea să accept.

Pe scurt, cu toate taxele plătite, se căuta un sclav. Sclavia în lumea modernă devine funcţie, musai cu o denumire alambicată, ca să ne simţim importanţi, identitatea devine id tipărit pe o cartelă de acces iar deadline-urile pentru proiecte, cafea, masă de prânz etc. devin chestii normale.

Nu am acceptat propunerea pentru că mie îmi place să mă aştepte seara acasă iubitul cu acea portie de carbonara. Nu am acceptat pentru că îmi place să-mi petrec zilele de sâmbătă sau duminică cu prietenii, să jucăm Monopoly sau să mă duc la un curs de desen sau de gătit, de ce nu? Eu am ales să trăiesc. Dar să şi muncesc în condiţii normale, nu de sclavie în care să sper că într-o buna zi stăpânul o să mă trimită în arenă ca un gladiator!

Trist este faptul că se acceptă aceste condiţii pentru o remuneraţie de maximum 2000 lei pe lună şi cu probabilitatea unor bonusuri dacă, evident, atingi nişte obiective trasate cu grijă de un superior cu multă „viziune” şi gândite astfel încât să nu le îndeplineşti. Şi, da, am observat că în jurul cubului de sticlă, locul în care se desfăşura interviul, roiau angajaţii cu id pe cartela de acces în loc de nume și cu posibilitatea de a-și comanda pentru prânz o porţie de carbonara la o firmă de catering. 

Da, sclavia modernă te face să accepţi condiţiile impuse pentru că eşti student şi vrei să faci carieră. Aşa ţi-ai propus, nu? Pentru că o carte de vizită cu o funcţie împopoţonată, lăsată unei tipe cunoscută la o seară cu băieţii intr-un pub, te face să te simţi important.

 Da, toate acestea se întâmplă pentru că, în spatele unor denumiri  exotice care abia încap pe o carte de vizită, acceptăm să fim exploataţi şi indirect să participăm la satisfacerea dorinţelor extravagante ale celor ce sunt în funcţii cheie. Şi da, am spus sclavi cu acte în regulă, pentru că acum se plăteşte zâmbetul cu care s-a semnat un contract  de credit pentru 30 de ani, la un curs euro de 4,5 lei pe euro acum, față de 3,5 atunci, pentru doar 2 camere supraevaluate de o piaţă imobiliară din care au câștigat doar cei deştepţi.

Te-ai gândit vreodată dacă nu cumva eşti un exemplu prost pentru copiii tăi şi dacă nu îi pregăteşti să devină sclavii lumii moderne de mâine, ca şi tine? Sau poate zicala românească potrivită generaţiei părinţilor noştri „capul plecat, sabia nu-l taie” îndeamnă tocmai la supunere totală şi doar atât?

Unde se sfârşeşte normalul şi începe anormalul?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • carbonara nu se face cu gorgonzola :)
    • Like 0
  • Subevaluarea muncii arata ca patronatul e orientat spre rezultate si mai putin pe starea organizatiei ceea ce reprezinta o greseala uneori fatala.
    • Like 1
  • Din pacate nu pot fi de acord cu dumneavoastra:
    1. Lucrurile s-au schimbat din 2010 pe plan national, poate perceptia dumneavoastra nu s-a schimbat.
    2. Intrebarile de angajare sunt similare pentru ca firmele trebuie sa cunoasca persoana:
    - sa-i cunoasca motivatia
    - planurile de viitor
    - sa vada daca se poate sau nu baza pe persoana respectiva
    - motivul pentru care pleaca de la ultimul angajator (furt, salariu mai bun, distanta locului de munca fata de locuinta, etc.)
    3. Workaholic: persoana care lucreaza compulsiv, care se simte obligat sau caruia ii face placere sa lucreze
    Nu este obligatoriu sa fi workaholic.
    4. Conform legii nu se pot depasii 48 de ore de munca pe saptamana.
    In articol aveti 59 in total deci ati lucra ilegal si nu exista firma care sa stipuleze asa ceva intr-un contract oficial.
    5. Sclavie: condiția umană a persoanelor (sclavii) care lucrează pentru un stăpân fără remunerație și ce nu dispun de drepturi asupra propriei persoane.
    Un job inseamna oferirea serviciilor dumneavoastra catre o persoana juridica in schimbul unui salariu. (Total altceva decat definitia sclaviei)
    6. In loc sa se comande mancare, de banii respectivi se pot cumpara alimentele necesare gatirii.
    Ex. Salata comandata 15 RON, salata facuta acasa 3 RON.
    7. Petrecerea timpului liber se poate face si prin cursuri de dezvoltare profesionala.
    Credeti ca din facultate o sa va puna direct CEO sau ca toti cei din conducere au aceleasi cunostinte ca si dumneavoastra?
    Ca sa ajungeti in conducere trebuie sa investiti in dumneavoastra si aici nu ma refer sa deveniti mai bun la Monopoly.
    8. Obiectivele unui job sunt gandite de un departament intreg, ce ia in considerarea foarte multi factori:
    - produsul/serviciul oferit de catre firma
    - clientii potentieli
    - salariile din Romania pe ultimele 10 ani
    - etc.
    9. Pe un card de acces se trece un ID, exact ca si in cazul Actului de Identitate (CNP).
    Pot exista mai multi de Popescu Ion dar fiecare Popescu Ion are un numar unic de identificare.
    10. Creditele se fac in diferite cazuri si din diferite motive.
    Daca la un moment dat, aveti un salariu bun/foarte bun, nu inseamna ca asa va fi de acum inainte.
    Toti isi fac credite pe 30 de ani si se trezesc dintr-o data fara job.
    La varianta asta s-au gandit?
    La posibilitatea micsorarii salariului s-au gandit?
    Va zic eu: NU.

    A fi un exemplu prost pentru copiii tai inseamna:
    - sa-i inveti sa dea vina pe altii
    - sa-i inveti sa se planga
    - sa-i inveti sa gaseasca scuze

    Ce va recomand la toti care au timp sa se vaite pe internet dar nu sunt capabili sa investeasca in ei:
    Nu mai dati vina pe altii, asa cum altii au joburi bune si voi puteti avea. Nu s-a nascut nimeni mai destept ca altul. Pe parcurs unii au invatat mai mult altii mai putin.
    Nu va mai plangeti. Faceti ceva benefic carierei acum, ca mai incolo sa culegeti roadele.
    Nu mai gasiti scuze precum: firmele te fura, doar se folosesc de tine.
    • Like 1
    • @ Andras Kovacsi
      Subscriu.
      Sincer, autoarea articolului imi face impresia unui om caruia pur si simplu nu ii place munca. Iar acest articol nu este mai mult decat visul boem al unei persoane atat de virtuoase(cel putin in propria-i conceptie) incat se pare ca statutul de angajat pe un salariu derivat din abilitatile proprii este denigrant pana la Dumnezeu. Nu pot decat sa ii urez noroc la 6/49. O zi buna.
      • Like 0
    • @ Andras Kovacsi
      1)" Petrecerea timpului liber se poate face si prin cursuri de dezvoltare profesionala."? - Sti ce inseamna, "timp liber"?
      2)"Nu va mai plangeti. Faceti ceva benefic carierei acum, ca mai incolo sa culegeti roadele." - Benefic, carei carieri? A ta sau a angajatorului? "Nu mai gasiti scuze precum: firmele te fura, doar se folosesc de tine."- Nu "firmele" te fura, te "furi" singur!
      • Like 1
    • @ Andras Kovacsi
      1. Dacă înainte de criza se putea negocia serios condițiile contractuale , la 7 ani după 2010 mentalitatea angajatorilor nu s-a schimbat prea mult, sunt aceleași stereotipuri. Motivul plecarii de la locul de muncă anterior e neinteresant atâta timp cât la noi nu există sistemul paternalist din Japonia (angajarea pe viață ) și câta vreme nivelul salariului este determinant și fluctuația personalului nu este privită ca o amenințare pentru organizație.
      2.intrebăile sunt aceleași nu pentru ca firma vrea să știe mai multe despre angajat ci pentru ca majoritatea celor de la HR sunt în general psihologi/sociologi care au niște intrebari standard, multe CV-uri nici nu ajung la factorii de decizie ci sunt pur și simplu eliminate direct de HR, tot ei stabilesc ce CV-uri rămân chiar dacă respectivii angajați nu au nici o pregătire în domeniul în care e angajat viitorul candidat (construcții, transport sau IT)
      3.Nu este obligatoriu dar este de preferat pentru angajatorii români să fi workaholic pentru că spre deosebire de occidentali patronul român nu a moștenit capitalul și trebuie să -l acumuleze primitiv pe seama salariaților.
      4. Mulți angajatori nu respectă legislația muncii si cu atât mai mult contractele încheiate ( altfel de ce s-au dat atâtea amenzi sau au fost închise firme de către ITM?) Pentru patron e mai importantă acumularea decât legea , de aia riscă.
      5.Sclavia modernă poate însemna și munca intensiva în schimbul unui salariu de mizerie (de obici minimul pe economie) în general de 5-10 ori mai mic ca în vest la aceeași muncă.
      6.E cam greu să te apuci de gătit la muncă ca să faci economii când pauza e maxim 30min- o ora și ai deadline și target
      7.Timp liber înseamnă timp liber nu pregătire profesionala, forța de muncă se reface prin recreere , învățarea personală are un scop, de aia se cheltuiesc bani și timp pentru ea. Nu cred ca scopul unui angajat este să sporeasca bogăția patronului, trainingul și programele de pregătire trebuie asigurate de angajator pe specifiul firmei altfel angajatul se poate pregătit în ce domeniu doreste și arunci e liber sa plece oriunde e plătit mai bine.În România rareori ești angajat în funcții de conducere pe criterii de competenta, chiar și în sectorul privat, sunt preferate rudele și cunoștințele chiar dacă nu au pregătirea necesară.
      8.În România criteriile unui job rareori sunt gândite de un departament ( mai degrabă în multinationale) ci de patron/director ,iar salariile din România nu ar trebui să fie criteriul de selecție pentru ca prețul unui produs /serviciu nu este dat de costuri ci de raportul cerere/ofertă, costurile țin de bucataria interna a firmei altfel nu se explică de ce multinationalele oferă salarii de 2-3 ori mai mari decât o firmă autohtonă pentru același job.
      9.ID-ul ar trebui utilizat doar în baza de date ca un câmp de selecție , nu e obligatoriu sa fie afișat pe cardul de acces (acolo ar trebui sa apară numele și departamentul ) ID-ul poate fi citit și fără sa fie afișat pe card de către sistem.
      10.Creditele se fac pentru că ai nevoie de o locuință în care sa stai cu familia ta (nevasta, eventual copii) nu face nimeni credite de plăcere și dacă nu ai moștenit vre-o matușă Tamara sau nu ai afaceri oneroase cu statul , din salariile oferite în România Îți trebuie cam 30 de ani sa poți cumpăra o locuință decentă.
      Și ca să închei lista de motive țin să precizez că patronii români țin mai mult la vile/ratele la BMW-uri și sejururi exotice decât să -și plătească decent salariații. Apoi se miră ca e un dute-vino incontinuu la resurse umane. Multe tari occidentale au scăzut numărul de ore lucrate la 7 pe zi pentru că randamentul e mai mare. Am văzut austrieci și germani care la ora 16 sau 17 închideau birourile pentru ca nu e normal sa rezolvi probleme peste program , sa consumi utilități și sa fi obosit a doua zi. Obiectivele se rezolvă în timpul programului, poate va dă de gândit faptul ca salariul minim în Germania pentru orice necalificat e de 15 €/oră iar pentru calificați de 25-40 €/oră, ăia cum or putea ca preturile în UE la produse/servicii sunt asemănătoare?



      • Like 0
  • Sună prea cunoscut... și se întîmplă și „la ei” ; am avut un interviu pt un contract în UK și condițiile erau prea asemănătoare, păstrînd proporțiile... coincidență ori ba, era una din FOARTE puținele firme engleze care accepta est-europeni. De ce? Pentru că de fapt căuta sclavi.
    • Like 0
  • Daca ai putea sa faci 2000 lei prin fortele proprii ai apela la ei? Din pacate nu stapanim "mestesugul" pentru a concura cu ei. Cred ca ce ne deosebeste pe noi de occidentali este autonomia - adica nu ne putem descurca singur pentru ca nu stim meserii si nu avem bani sa investim in tehnologii.
    • Like 0
  • As vrea sa-mi aratati si mie o scoala care te invata sa fi cel mai bun administrator ( patron ) sau una care-ti face o educatie financiara ...
    • Like 2
    • @ Catalin Diaconu
      Nu stiu daca e neaparat sa urmezi o anumita scoala pentru a fi om. Cred ca sunt anumiti factori care influenteaza modul de a actiona al unui sef/lider cum ar fi: mediul familial, intelectul, bunul simt...Cred ca unii isi asuma mojiciile si nu se gandesc si la "sclavul" care lucreaza pentru ei. De multe ori am observat ca intervine si frustrarea omului din viata lui personala. De exemplu, fost mea sefa putea fi descrisa in cateva detalii: necasatorita, misandra, peste 50 de ani, supraponderala...ei bine...toate frustrarile ei personale se refulau asupra angajatilor si ea nu intelegea conceptul de timp personal pe care sa il dedici familiei.
      • Like 0
    • @ Catalin Diaconu
      Orice facultate cu profil economic iti va deschide orizontul economic si nu numai. Profilul de marketing este esential in intelegerea modului in care lucrurile capata valoare.
      • Like 0
  • Oare unii mai pot face diferența intre nornal si anormal? Tanjim după timp liber, pe care sa-l petrecem in familie, însă știm sa-l valorificam? Ajungem acasa si ce facem? In loc sa ne strângem sotia in brate, ne implicam in relatii sexuale virtuale, in loc sa ne jucam cu copiii, ne jucam on line... Devenim sclavii internetului. Chiar si atunci când ieșim la o pizza, in loc sa ne bucuram unii de alții, sa ne privim, sa comunicam, ce facem? Suntem toti cu ochii in tablete, telefoane...
    Noi suntem exemplul copiilor nostri...îi învățăm sa devină sclavii tehnologiei moderne, de unde deriva anumite comportamente nedorite...și de aici inversam normalul cu anormalul si viceversa...
    Trist, dar adevarat... :(
    • Like 1
    • @ Cory Cory
      Conteaza mai putin felul in care ne petrecem timpul liber daca mentinem un echilibru intre ce producem si ce consumam.
      • Like 0
  • Pop Radu Pop Radu check icon
    Sunt perfect de acord cu cele spuse anterior, avem un sistem putred care se baze doar pe cei mai importanți pioni, iar pe cei slabi îi înlătură fără a le da posibilitatea de a arăta ca pot și ei să susțină aceeași ”greutate” metaforic vorbind. Suntem adevărați sclavi ai unei societăți bolnave care nu face altceva decât să amelioreze anumite probleme fără ca să le trateze definitiv. Eu sunt un tânăr cu perspectivă și tocmai pentru că nu am de gând să le fac jocul am hotărât să fac ceva diferit cu viața mea, eu nu vreau să fiu rob, ci din contră să mă duc la lucru cu plăcere, deși în România zilelor noastre pre puțin să ni se întâmple așa ceva. Sistemul educațional este în așa manieră lucrat ca de pe băncile facultății să iasă tineri dornici să fie sclavii unor așa ziși ”patroni”. Mi-aș dori ca țara asta mândră și dragă să ia atitudine, dar sunt puțini contra mulți, este o realitate crudă și noi nu facem altceva decât să continuăm cu aceeași prostie.
    • Like 2
  • Asa, cum, cu o floare , nu se face primavara, cu o mana de oameni care nu pot sa accepte sa fie sclavi, isi doresc o viata normala si o retributie decenta,nu se vor schimba niciodata lucrurile,atata timp cat exista dobitoci pentru care viata inseamna ,doar munca si odihna,fara alte pretentii de la viata, pentru cativa lei in plus,care mai tarziu nu-i vor ajunge pentru doctori si medicamente,fara sa mai vorbim ca viata trece pe langa ei! Din cauza acestora suferim ,noi care ne dorim o viata personala,familie si bucuria ca traim!
    • Like 4
  • De asta exista sistemul de creditare. sa fi sclav pe termen lung si fara sa ai pretentii. Sa fi fericit ca reusesti sa platesti ratele si timp liber ... pe lumea cealalta ca pe asta trebuie sa produci.
    • Like 3


Îți recomandăm

Diabet

În România, 1.785.300 de persoane milioane de adulți cu vârste între 20 și 79 de ani au diabet, în fiecare an 19.000 de oameni sunt uciși de această afecțiune. Sunt cifrele seci din spatele unui suferințe care afectează viețile a 1 din 10 adulți români și, totodată, viețile familiilor acestora, în contextul în care la nivel mondial 1 din 11 oameni suferă de diabet. (Foto: Guliver Getty Images)

Citește mai mult

Om de afaceri

Să începi și să crești o afacere în România este astăzi un act de curaj sau, poate, de nebunie. Ar fi mult mai simplu să stai, sau să te angajezi la stat, sau să fugi mâncând pământul, îngroșând rândurile celor patru milioane de refugiați economici din România.

Citește mai mult

Copil cu steag

Marea majoritate a celor care au fost complici sau au participat la represiunea participanților la Revoluția din 1989 au ocupat imediat după '90 funcții importante în servicii și structuri ale statului, astfel încât interesul lor ca aceste detalii să nu fie descoperite a fost absolut vital, susține istoricul Mădălin Hodor, cercetător CNSAS, într-un interviu acordat Republica.ro. (Foto Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

formulare

În forma publicată în Monitorul Oficial, persoanele fizice ce obțin venituri din activități independente, profesii liberale, PFA, drepturi de proprietate intelectuală nu mai sunt scutite de plata contribuțiilor la CAS și CASS dacă au și venituri din salarii, deși în Nota de fundamentare a ordonanței de urgență erau scutite. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult