Sari la continut

„- Bună ziua, căutăm un sclav...” Am fost la un interviu de job, iar doamna de la HR mi-a făcut o ofertă „de nerefuzat”

Companie

Foto: Guliver Getty Images

Zilele trecute m-am dus la un interviu. După mult timp, am acceptat sa mă prezint la ora si în locul stabilit, gândindu-mă că poate lucrurile s-au mai schimbat din 2010, anul crizei economice din sistemul privat și nu numai, când unii dintre noi am fost concediaţi si ulterior reangajaţi pe o leafă diminuată consistent, dar cu o fişă a postului burduşită cu responsabilităţi vechi si noi.

Aşadar, la ora si în locul stabilit, am fost întâmpinată de o doamnă drăguţă şi zâmbitoare, aşa ca mai toate prezenţele feminine din departamentul HR plus întrebarea „un ceai sau poate o cafea?”. Evident, am început discuţia în acelaşi stil clasic, cu aceleaşi întrebări gen de ce doriţi să plecaţi, ce v-ar motiva la noul loc de muncă si inevitabil ce proiecte de viitor aveţi. După care, a urmat partea cea mai interesantă a discuţiei despre ce aveţi de făcut - multe responsabilităţi frumos ambalate într-o fişa de post, și programul de lucru.

Să ne înţelegem. Nu are importanţă postul pentru care concuram însă, trebuie să ne punem de acord că avem şi viaţa personală, indiferent dacă suntem studenţi, absolvenţi, în floarea vârstei sau în prag de pensie. 

Dacă tu, cel ce citești acum, te știi workaholic şi nu îţi doreşti seara, când ajungi acasă, să te aştepte iubitul sau iubita cu o porţie de carbonara cu multă gorgonzola şi un pahar de vin roşu de Toscana, atunci nu are rost să mai citeşti. Îţi spun doar atât: există viaţă şi după orele petrecute la birou. Dacă nu eşti curios(ă) să o experimentezi, spor la treabă!

 Aşadar, doamna din faţa mea, rimelată si cu zâmbetul pe buze, îmi spunea senină ca un cer de vară că timpul de lucru este de 8 ore de luni până vineri, plus sâmbăta de la 8 la 19, plus duminica de la 9 la 17. Şi, cireaşa de pe tort, după ce m-a întrebat dacă am copii, mi-a răspuns fericită că, neavând cine să mă plângă acasă, nu crede că ar mai fi vreo problemă din partea mea să accept.

Pe scurt, cu toate taxele plătite, se căuta un sclav. Sclavia în lumea modernă devine funcţie, musai cu o denumire alambicată, ca să ne simţim importanţi, identitatea devine id tipărit pe o cartelă de acces iar deadline-urile pentru proiecte, cafea, masă de prânz etc. devin chestii normale.

Nu am acceptat propunerea pentru că mie îmi place să mă aştepte seara acasă iubitul cu acea portie de carbonara. Nu am acceptat pentru că îmi place să-mi petrec zilele de sâmbătă sau duminică cu prietenii, să jucăm Monopoly sau să mă duc la un curs de desen sau de gătit, de ce nu? Eu am ales să trăiesc. Dar să şi muncesc în condiţii normale, nu de sclavie în care să sper că într-o buna zi stăpânul o să mă trimită în arenă ca un gladiator!

Trist este faptul că se acceptă aceste condiţii pentru o remuneraţie de maximum 2000 lei pe lună şi cu probabilitatea unor bonusuri dacă, evident, atingi nişte obiective trasate cu grijă de un superior cu multă „viziune” şi gândite astfel încât să nu le îndeplineşti. Şi, da, am observat că în jurul cubului de sticlă, locul în care se desfăşura interviul, roiau angajaţii cu id pe cartela de acces în loc de nume și cu posibilitatea de a-și comanda pentru prânz o porţie de carbonara la o firmă de catering. 

Da, sclavia modernă te face să accepţi condiţiile impuse pentru că eşti student şi vrei să faci carieră. Aşa ţi-ai propus, nu? Pentru că o carte de vizită cu o funcţie împopoţonată, lăsată unei tipe cunoscută la o seară cu băieţii intr-un pub, te face să te simţi important.

 Da, toate acestea se întâmplă pentru că, în spatele unor denumiri  exotice care abia încap pe o carte de vizită, acceptăm să fim exploataţi şi indirect să participăm la satisfacerea dorinţelor extravagante ale celor ce sunt în funcţii cheie. Şi da, am spus sclavi cu acte în regulă, pentru că acum se plăteşte zâmbetul cu care s-a semnat un contract  de credit pentru 30 de ani, la un curs euro de 4,5 lei pe euro acum, față de 3,5 atunci, pentru doar 2 camere supraevaluate de o piaţă imobiliară din care au câștigat doar cei deştepţi.

Te-ai gândit vreodată dacă nu cumva eşti un exemplu prost pentru copiii tăi şi dacă nu îi pregăteşti să devină sclavii lumii moderne de mâine, ca şi tine? Sau poate zicala românească potrivită generaţiei părinţilor noştri „capul plecat, sabia nu-l taie” îndeamnă tocmai la supunere totală şi doar atât?

Unde se sfârşeşte normalul şi începe anormalul?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daca chiar e real, e un job intradevar de neacceptat. Știu mai multe corporatii care oferă program flexibil, home office, etc. Dacă chiar exista asa companie ca în articol piața muncii o va pune la locul ei.
    • Like 0
    • Achesez 100% la cele scrie in articol..... sa fii workaholic nu ti tine de cald noaptea,nu te vindeca de stress atunci cand cedezi nervos, nu te tine in brate cand esti trist si nu tine locul vietii sociale!!! Viata nu e doar despre bani , casa, rate, masina job sau cariera... doar plecand din Romania mi-am dat seama de mentalitatea asta colectivo-sclavagista....pe care o avem(aveam) cu totii ...trist!
      • Like 0
      • Adevarat, capul ce se pleaca, sabia nu-l taie, dar cu umilinta gatul- inconvoaie, spunea bolintineanu, dar cu anii, au inceput sa aiba , cu totul alte ,intelesuri, probabil ,dupa ,nevoile fiecariu in parte. Asata , o spun ca sa nu spun "ca interesul poarta fesul"Adica ca putem ,sa ,uam pozitia"ghiocelului" in or ce ipostaza. In final , pentru a ne rezovz interesul ,ptem face or ce pe orincipiu ca "mijlocul scuza mijloacele". Cred ca acest lucru ar putea , deveni o problema. Ramane la parerea dumnevoasta ,o vom mai discuta . C stima Popescu
        • Like 0
        • Am dubii foarte serioase ca vreo companie iti spune direct ca o sa lucrezi 7 zile pe saptamana. Suna a fictiune.
          • Like 0
          • Nu v-ati dorit voi asa ceva ? Luati cu zacusca trimisa de la parinti :)
            • Like 0
            • Ce lege prevede ca un angajat la privat, sa lucreze de la 09_17.30.
              Este sclavie.
              Viata privata nu avem?
              Pana cand acceptam?
              • Like 0
              • Va rog mult pot primi si eu mai multe detalii. Mulțumesc.
                • Like 0
                • Salutare vina nu este decat a voastra ca acceptati asa ceva !!!
                  Daca un angajator are catva disperati care sa ocupe posturile el trage pe ei
                  Hai sa va explic eu cum stau la munca si ce am de facut.De unde am plecat si unde am ajuns.
                  Cand ma-m angajat in 98 aveam 17 ani si era o singura problema condica se venea la ora 7 se pleca la ora 15 daca intarziai mai mult de 15 minute a 3-a zi consecutiv te trimitea acasa nemotivat.
                  Buun faceam asa luni marti veneam pe la 10 miercuri la timp joi-vineri pe la 10
                  in prezent vin cand vreau, daca vreau, am birou singur cu tv 4k linie audio si canapea-pat Ikeea.
                  totul e sa lupti si sa nu te lasi!
                  • Like 0
                  • Da, totul perfect adevărat. Sunt convinsă că pentru munca de weekend se programau și cele două zile libere consecutive în alte zile ale săptămânii, pentru că altfel nu ar putea funcționa. Și mi-ai mai stârnit cheful de a comenta pentru faptul că nu dorești timp liber pentru a-i prepara tu cina iubitului, așa măcar uneori. Idilică scena cu iubitul liber să îți gătească, să te aștepte cu vinul, etc. Sunt mamă și de fată și de băiat, așa că ...
                    • Like 0
                    • Pai trebuia sa va angajati. Iar apoi sa depuneti o reclamatie la ITM precum ca nu vi se acorda repausul minim garantat de lege, respectiv 2 zile consecutive pentru fiecare saptamana. Iar daca o sa imi spuneti ca lucrup sambata si duminica nu erau trecute in contract, tot trebuia sa va angajati, sa nu va duceti la munca sambata si duminica, sa va dea afara pentru asta iar apoi sa depuneti plangere la ITM pentru desfacerea abuziva a contractului de munca.
                      Sincer, eu ma indoiesc de faptul ca cineva v-a propus program de lucru de 7 zile pe saptamana fara libere deloc.
                      • Like 2


                      Îți recomandăm

                      Roboți

                      În urmă cu mai puțin de un an, niciunul dintre elevii de la Colegiul Tehnic „Petru Rareș” din Beclean, un orășel din Bistrița, nu și-ar fi imaginat că la ei în liceu se va construi un robot. Și totuși, iată-l, bătându-se, în alianță cu alți doi, în finala competiției BRD FIRST Tech Challenge powered by Vodafone pentru un loc la Campionatul Mondial de Robotică din SUA.

                      Citește mai mult

                      Salina Praid

                      Spectaculoasă prin felul în care se prezintă turiștilor și specială pentru modul în care este amenajată, Salina de la Praid este vizitată de peste 200.000 de turiști în fiecare an. Pentru a ajunge în măruntaiele muntelui de sare, ei parcurg un kilometru și jumătate cu un autobuz special. Ei bine, numele acestui loc deosebit îl găsiți și dacă priviți cu atenție pe rafturile supermarketurilor din marile orașe, unde puteți vedea o brânză specială, care se inspiră de aici și împrumută savoarea locului.

                      Citește mai mult