Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„- Bună ziua, căutăm un sclav...” Am fost la un interviu de job, iar doamna de la HR mi-a făcut o ofertă „de nerefuzat”

Companie

Foto: Guliver Getty Images

Zilele trecute m-am dus la un interviu. După mult timp, am acceptat sa mă prezint la ora si în locul stabilit, gândindu-mă că poate lucrurile s-au mai schimbat din 2010, anul crizei economice din sistemul privat și nu numai, când unii dintre noi am fost concediaţi si ulterior reangajaţi pe o leafă diminuată consistent, dar cu o fişă a postului burduşită cu responsabilităţi vechi si noi.

Aşadar, la ora si în locul stabilit, am fost întâmpinată de o doamnă drăguţă şi zâmbitoare, aşa ca mai toate prezenţele feminine din departamentul HR plus întrebarea „un ceai sau poate o cafea?”. Evident, am început discuţia în acelaşi stil clasic, cu aceleaşi întrebări gen de ce doriţi să plecaţi, ce v-ar motiva la noul loc de muncă si inevitabil ce proiecte de viitor aveţi. După care, a urmat partea cea mai interesantă a discuţiei despre ce aveţi de făcut - multe responsabilităţi frumos ambalate într-o fişa de post, și programul de lucru.

Să ne înţelegem. Nu are importanţă postul pentru care concuram însă, trebuie să ne punem de acord că avem şi viaţa personală, indiferent dacă suntem studenţi, absolvenţi, în floarea vârstei sau în prag de pensie. 

Dacă tu, cel ce citești acum, te știi workaholic şi nu îţi doreşti seara, când ajungi acasă, să te aştepte iubitul sau iubita cu o porţie de carbonara cu multă gorgonzola şi un pahar de vin roşu de Toscana, atunci nu are rost să mai citeşti. Îţi spun doar atât: există viaţă şi după orele petrecute la birou. Dacă nu eşti curios(ă) să o experimentezi, spor la treabă!

 Aşadar, doamna din faţa mea, rimelată si cu zâmbetul pe buze, îmi spunea senină ca un cer de vară că timpul de lucru este de 8 ore de luni până vineri, plus sâmbăta de la 8 la 19, plus duminica de la 9 la 17. Şi, cireaşa de pe tort, după ce m-a întrebat dacă am copii, mi-a răspuns fericită că, neavând cine să mă plângă acasă, nu crede că ar mai fi vreo problemă din partea mea să accept.

Pe scurt, cu toate taxele plătite, se căuta un sclav. Sclavia în lumea modernă devine funcţie, musai cu o denumire alambicată, ca să ne simţim importanţi, identitatea devine id tipărit pe o cartelă de acces iar deadline-urile pentru proiecte, cafea, masă de prânz etc. devin chestii normale.

Nu am acceptat propunerea pentru că mie îmi place să mă aştepte seara acasă iubitul cu acea portie de carbonara. Nu am acceptat pentru că îmi place să-mi petrec zilele de sâmbătă sau duminică cu prietenii, să jucăm Monopoly sau să mă duc la un curs de desen sau de gătit, de ce nu? Eu am ales să trăiesc. Dar să şi muncesc în condiţii normale, nu de sclavie în care să sper că într-o buna zi stăpânul o să mă trimită în arenă ca un gladiator!

Trist este faptul că se acceptă aceste condiţii pentru o remuneraţie de maximum 2000 lei pe lună şi cu probabilitatea unor bonusuri dacă, evident, atingi nişte obiective trasate cu grijă de un superior cu multă „viziune” şi gândite astfel încât să nu le îndeplineşti. Şi, da, am observat că în jurul cubului de sticlă, locul în care se desfăşura interviul, roiau angajaţii cu id pe cartela de acces în loc de nume și cu posibilitatea de a-și comanda pentru prânz o porţie de carbonara la o firmă de catering. 

Da, sclavia modernă te face să accepţi condiţiile impuse pentru că eşti student şi vrei să faci carieră. Aşa ţi-ai propus, nu? Pentru că o carte de vizită cu o funcţie împopoţonată, lăsată unei tipe cunoscută la o seară cu băieţii intr-un pub, te face să te simţi important.

 Da, toate acestea se întâmplă pentru că, în spatele unor denumiri  exotice care abia încap pe o carte de vizită, acceptăm să fim exploataţi şi indirect să participăm la satisfacerea dorinţelor extravagante ale celor ce sunt în funcţii cheie. Şi da, am spus sclavi cu acte în regulă, pentru că acum se plăteşte zâmbetul cu care s-a semnat un contract  de credit pentru 30 de ani, la un curs euro de 4,5 lei pe euro acum, față de 3,5 atunci, pentru doar 2 camere supraevaluate de o piaţă imobiliară din care au câștigat doar cei deştepţi.

Te-ai gândit vreodată dacă nu cumva eşti un exemplu prost pentru copiii tăi şi dacă nu îi pregăteşti să devină sclavii lumii moderne de mâine, ca şi tine? Sau poate zicala românească potrivită generaţiei părinţilor noştri „capul plecat, sabia nu-l taie” îndeamnă tocmai la supunere totală şi doar atât?

Unde se sfârşeşte normalul şi începe anormalul?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ''Nici munca fara paine nici paine fara munca''
    Familia trebuie hranita si spiritual dar si fizic...ce te faci cand nu ai de o paine? Accepti jobul(postul) sau sclavia sau mai astepti vreo zece ani ca societatea sa se schimbe? Vai de cel ce nu are de ales!
    • Like 0
  • Leo check icon
    Foarte bine ca ai refuzat oferta daca ai realizat ca job-ul nu ti se potriveste. Nu te obliga nimeni sa o accepti, asa-i? Atunci care e problema ta?
    • Like 1
  • Vasile check icon
    Mentalitate proastă și păguboasă. Mai știu pe unii care au zis că ”de ce să lucrez pentru ăla, să-i bag bani în buzunar?” Nici un angajat nu este sclav, poate pleca oriunde, oricând, cu sau fără preaviz. Sunt companii (call center de ex.) unde se lucrează 1 sau 2 weekenduri pe lună, dar au liber luni și marți. Și ești plătit cu ceva spor la orele lucrate. Și codul muncii permite acest program. Iar în ziua de azi, doar cine nu vrea nu muncește, e o cerere mare de locuri de muncă. Sigur , nu în Teleorman, acolo e nevoie de sclavi.
    • Like 2
  • Nu stiu ce firme sunt astea, eu lucrez la privat de la 17 ani si acum am 36, iar pana in ziua de azi nu mi-a spus nimeni sa vin in weekend sau sa se comentez vreun sef ca nu ajung la 9 fix la birou. Ajung mereu la 9:30-10 si plec inainte de 6 ca sa nu prind haosul din trafic. Dar proiectele sunt mereu gata la timp. Din fericire, am lucrat doar la companii cu management strain, daca sefii sunt romani, nu conteaza multinationala, tot sclavi pe plantatie vor.
    • Like 3
  • Totul bine, până la carbonara cu gorgonzola.
    • Like 0
  • mike mike check icon
    Sincer, dupa atatea ore de munca m-as multumi si cu o savarina din partea iubitei. Nu traiesc in Romania, asa ca nu pot sa comentez prea multe, insa din acest articol trebuie retinut ca lucrurile nu s-au schimbat mai deloc dupa criza. Exista aceeasi mentalitate primitivă de patron (el patron) de plantatie. Foarte trist dragi manageri si HR- isti nefericiți, foarte trist. Daca vreti sa ne întoarcem acasa si sa lucram pentru voi, schimbati-va rapid mentalitatea de "patroni".

    • Like 0
    • @ mike
      @mike: Te rog nu te uita asa de sus la noi aia ramasi aici.
      Lucrez de 25 de ani in economia privata ( la patron ) in Romania. Ca nu toate sunt roze, de acord dar cred ca niciunde toate sunt perfecte.
      Deci din experienta mea am constatat urmatoarele: daca ai ce sa oferi angajatorului, ceva ce la altii nu gaseste ( idei, flexibilitate, putere de munca, orice...) atunci vei ajunge sa impui tu conditiile de angajare.
      Daca nu, atunci te vei cufunda in "multime" si vei fi tratat ca unul care oricand poate fi inlocuit.
      Sfatul meu, pe care l-am dat si lui fiu-meu cand a pornit in viata: toata viata sa inveti, sa te pregatesti, sa incerci sa fii mai bun decat altii / ceilalti.
      Drept este ca asta trebuie sa inceapa de la o varsta mai frageda, caci daca te trezesti la 40 ani ca esti necalificat si ca nu ti se ofera decat 2000 lei pe 60 ore munca /saptamana, sincer ai cam pierdut trenul. Oricum in urmatorii 30 ani vei fi inlocuit de catre roboti / automate.
      • Like 0
    • @ Ovidiu Mocanu
      mike mike check icon
      @Ovidiu niciodata nu m-am uitat de sus la romanii care lucreaza in tara. Vrei sa-ti spun ca si eu vroiam sa ma intorc in 2016, inainte de epoca Dragnea, si sa lucrez printre ai mei, sa merg la teatru in fiecare weekend, sa aud vorbind romaneste in jur? Pentrru ca impartim aceleasi ganduri si probleme. Plus ca in Romania , uneori , nivelul in IT este foarte ridicat comparativ cu alte companii din Europa. Deci da, as fi vrut sa lucrez undeva la Cluj sau Brasov sau Sibiu, de exemplu. Pot sa ma intorc daca vreau insa nu ma lasa altii...
      • Like 0
  • cosmin check icon
    1. Simplul fapt ca ati refuzat job-ul dovedeste eroarea din titlu care face referire la "scalv". Un sclav nu are posibilitatea de a refuza; dumneavoastra vi s-a facut o propunere, ati analizat-o si ati refuzat-o, ca in alte 1000 de cazuri cand ati fost la piata si ati refuzat sa cumparati de la taraba A in favoarea tarabei B.
    2. Consider eronata si in acelasi timp aroganta prezumtia ca viata se rezuma la a fi asteptat acasa de iubit/iubita eventual cu masa pusa; suntem diferiti si pentru fiecare viata are alte valente - de exemplu indeplinirea unui vis de a-ti face o firma sau de a dezvolta/inventa ceva consider ca poate fi o definitie la fel de valida pentru "viata" precum cea de a cina in fiecare seara, evetual la aceeasi ora cu persoana iubita. Cred ca e greu de desconsiderat de exemplu Steve Jobs, care cel putin in perioada in care a fondat Apple si probabil mult dupa aceea nu prea a avut viata conform definitiei dumneavoastra.
    3. Pot intelege frustrarea referitoare la remuneratie insa singura cale de a o creste este de a capata mai multa experienta, de a deveni mai eficient sau de a va reprofila intr-un domeniu care este mai usor marketabil si cu beneficii mai multe/bune comparativ cu pozitia curenta.
    4. Daca patronii sunt atat de rai si profitori de ce nu-si face fiecare nemultumit propria firma in care sa experimenteze daca si cat se poate profita de pe urma angajatilor ? Ar putea de asemenea sa experimenteze si lucratul a 4 zile pe saptamana in loc de 5, ceea ce le-ar oferi mai mult timp liber sa faca ceea ce isi doresc.
    5. "Pentru că o carte de vizită cu o funcţie împopoţonată, lăsată unei tipe cunoscută la o seară cu băieţii intr-un pub, te face să te simţi important." - aici ar fi doua observatii: a) fiecare are propriile motivatii pentru unii sunt mai importanti bani, pentru altii recunoasterea, flexibilitatea sau cat de challenging sunt responsabilitatile sau etc ... In paragraful citat autoarea emite judecati de valoare prin care imparte in alb si negru; putina toleranta pentru cei care sunt altfel n-ar strica b) ce e rau in faptul ca omul se simte mai mult sau mai putin important pe baza functiei pe care o detine - ramane la latitudinea domnisoarei care primeste cartea de vizita sa evalueze situatia si sa decida cum raspunde
    6. Din tot articolul razbate un sentiment de frustrare si resentimente la adresa celor care vezi doamne ii exploateaza pe ceilalti: "acum se plăteşte zâmbetul cu care s-a semnat un contract de credit pentru 30 de ani, la un curs euro de 4,5 lei pe euro acum, față de 3,5 atunci, pentru doar 2 camere supraevaluate de o piaţă imobiliară din care au câștigat doar cei deştepţi", "să şi muncesc în condiţii normale, nu de sclavie în care să sper că într-o buna zi stăpânul o să mă trimită în arenă ca un gladiator!", "Te-ai gândit vreodată dacă nu cumva eşti un exemplu prost pentru copiii tăi şi dacă nu îi pregăteşti să devină sclavii lumii moderne de mâine, ca şi tine?". Cu alte cuvinte toti ceilalti sunt vinovati pentru starea de fapt in care te afli mai putin tu, ceea ce nu e de mirare caci e mult mai usor sa dai vina pe altii decat sa iti asumi esecurile sau sa-ti stabilesti si sa executi un plan care sa te scoata din situatia in care te aflii; din pacate e atat de comuna mentalitatea asta la romani - fatalisti din nastere parca - ca sunt slabe sanse ca in viitorul apropiat sa progresam cu adevarat.
    • Like 10
    • @ cosmin
      Sami check icon
      Comentariul lui Cosmin este un monument de ipocrizie.Daca nu e nimic rau in faptul ca omul se simte mai important sau mai putin important pe baza functiei pe care o detine, si ramane la latitudinea domnisoarei care primeste cartea de vizita sa evalueze situatia si sa decida cum raspunde, atunci nu e nimic rau in manelism.Fiecare sa asculte muzica care-i place...De ce se striga faptul ca CNA-ul nu-si face treaba?E treaba telespectatorului la ce se uita!Nu?Are emisiunea audienta, merge mai departe...De ce se striga impotriva PSD-ului?A fost partidul votat, e pe primul loc in sondaje?Da! Treaba poporului roman. De ce atunci e atat de atacata doamna prim-ministru?Unde e toleranta?
      Toleranta se refera la persoane, nu la atitudini.Pot tolera manelele, niciodata nu voi spune cuiva care asculta asemenea piese sa opreasca aparatul ca nu-mi place mie, dar eu n-ascult asemenea gen muzical.Pot tolera existenta emisiunilor indoielnice, dar am telecomanda, n-astept sa vina CNA-ul sa le interzica.De cate ori sunt alegeri, ma prezint la vot si votez cel mai indepartat de PSD partid.Apoi astept urmatoarele alegeri...Pentru ca daca rezultatul votului este intors, poate fi intors si un rezultat favorabil viziunii mele politice.Si nu-mi place!
      • Like 0
    • @ Sami
      cosmin check icon
      1. Nu inteleg cum ati ajuns la concluzia ca ideile scrise anterior sunt ipocrite. Intelegerea mea asupra termenului "ipocrizie" este ca reprezinta o neconcordanta intre spusele unei persoane si comportamentul acesteia, de ex. se poate spune ca partidele politice sunt ipocrite caci una promit in alegeri si alta fac ulterior, adica faptele nu corespund cu ideile/spusele. Dar dumeavoastra cunoasteti doar ceea ce am scris fara sa ma cunoasteti personal (la nivel de fapte) - a nu se intelege ca exista potrivire 100%. Eu unul nu pot spune despre cineva ca e ipocrit atata timp cat cunosc doar jumatate din informatie.
      2. Considerati ca in prezent nu exista persoane ce pot fi impresionate de o functie/job, de o masina scumpa, de o vacanta exotica sau etc... de ambele sexe ? Aici cred ca e vorba de sistemul de valori a persoanei, cu care vine din familie sau din mica societate(a satului/orasului) de unde provine. Cine sunt eu sa ii judec sistemul de valori ? Pot fi de acord sau nu cu ceea ce face (conform sistemului propriu de valori) insa nu ii pot impune nimic atata timp cat persoana nu manifesta violenta/agresiune fata de mine. E simplu, daca domnisoara rezoneaza cu sistemul de valori al individului va da curs invitatiei, daca nu va refuza. Oricum, discutia pe topicul asta e oarecum artificiala caci se bazeaza pe prezumtia autoarei ca cei ambitiosi sunt motivati sa acceada in ierarhie sau sa ia ceva in plus la remuneratie de "chestii ieftine" (despre care noi discutam acum). Aceasta prezumtie e cel mult o parere personala fara sa se bazeze pe ceva masurabil/statistic.
      3. Nu stiu cum percepeti dumneavoastra dar mie nu mi se pare ca CNA-ul isi face in vreun fel treaba; e doar un instrument de care se foloseste politicul pentru a da in cei de alta culoare politica - bineinteles, existenta sa fiind motivata de grija pentru "popor" si bunele intentii fata de noi (de altfel ca majoritatea masurilor adoptate/propuse de stanga - salariul minim, cote diferentiate de impozitare, obligativitatea cotizarii la pensia de stat sau la sistemul medical, etc...). Referitor la manele, chiar exista posturi TV dedicate exclusiv acestui tip de muzica (Taraf sau Mynele TV parca), deci e ceva agreeat de CNA. Spuneti la un moment dat "Fiecare sa asculte muzica care-i place..." pe un ton peiorativ/retoric (daca reusesc sa inteleg bine tonul raspunsului) dupa care "niciodata nu voi spune cuiva care asculta asemenea piese sa opreasca aparatul ca nu-mi place mie" ceea ce aparent ar fi o contradictie (intai pare ca nu e ok sa asculte fiecare ce muzica vrea, dupa care totusi nu o sa cereti oprirea radioului/TV-ului).
      As putea face o paralela intre faptul ca sunteti de acord ca alti sunt indreptatiti sa asculte manele chiar daca dumneavoastra nu va plac si prin urmare nu ascultati si topicul de la care a pornit discutia: altii sunt liberi sa se simta importanti pe baza functiei avute si pot chiar incerca sa impresioneze alte persoane cu asta, insa dumneavoastra pentru ca nu considerati functia ca ceva ce poate impresiona sau poate considerati imoral sa folositi functia pentru a impresiona nu veti face asta niciodata indidferent de interlocutor (posibil o domnisoara/domn "usor" impresionabili). Daca asta ati vrut sa spuneti, atunci ceea ce am scris e in asentimentul dumneavoastra, ideea fiind ca persoana X are libertatea de a se comporta cum doreste atata timp cat nu produce un prejudiciu (material, fizic, de imagine) celor din jur; mai mult subiectii faptelor persoanei X sunt liberi sa interpreteze favorabil/nefavorabil atitudinea persoanei X. Oricum ar fi interesanta o discutie argumentata manele vs. muzica clasica prin care sa se lase la o parte chestiile subiective si scoase la iveala cele obiective - de ex. cum ai putea argumenta unui persoanse care agreeaza manelele ca sunt inferioare muzicii clasice ? (prejudecati de genul "acea persoana nu poate intelege" nu cred ca sunt utile unei astfel de discutii).
      • Like 0
    • @ cosmin
      Sami check icon
      Pentru mine ipocrizia este si o aplicare selectiva a unui principiu, în cazul nostru toleranta.Exemplul cu CNA-ul susține exact aceasta "teza", daca o pot numi asa.Nu puteți dvs acuza pe cineva (in speță pe autoarea articolului) de lipsa de toleranta, si in acelasi timp sa sustineti ca CNA nu-si face treaba.CNA-ul, daca ar functiona exact dupa cum va doriti, ar fi un simbol al intolerantei.Pentru ca ar impune un anumit set de valori(neargumentabil, cum bine spuneti) si celor care nu si-l insusesc.Daca un anumit canal ar face un concurs "Esti in stare sa-ti inseli partenerul?" din care sa reiasă ca e cool sa fii infidel, dvs fidel fiind,cereti ca CNA sa intervina.Ce ar fi asta decât intoleranta fata de infideli?Ce?, Ei n-au dreptul sa aibă propriile optiuni, bazate pe propriul sistem de valori?Nu mai bine din telecomanda schimbați canalul?Sau cititi o carte sau faceti orice altceva si nu va mai plangeti de CNA.
      De aceea am spus ca e ipocrit sa acuzați pe cineva de intoleranta( doar pentru ca persiflează un anumit comportament, pe care potrivit sistemului dumneaei de valori il considera indezirabil ) si in același timp sa susțineți funcționarea defectuoasa a CNA.
      • Like 0
    • @ Sami
      cosmin check icon
      1. Eu nu am pomenit nimic despre CNA in primul meu post si atunci intuiesc ca dumneavoastra m-ati banuit ca as fi un sustinator al CNA ceea ce e o prezumtie gresita. In raspunsul dat la comentariul dumneavoastra am vrut doar sa subliniez faptul ca CNA nici macar nu face ceea ce legea stipuleaza ca ar trebui sa faca - fara a-mi exprima o judecata de valoare asupra institutiei in sine. Daca tot a venit vorba, cred ca nu este necesar CNA-ul, telespectatorii fiind cei care decid in cele din urma ceea ce doresc sa urmareasca. De exemplu nu am nici o problema cu faptul ca exista canale TV dedicate celor carora le plac manelele si ca CNA permite acestor posturi sa emita, din contra cred ca e un lucru bun ca fiecare sa decida pentru el conform propriilor valori si principii. Daca vrem sa imbunatatim societatea cred ca trebuie sa o facem prin educatie si nu prin cenzura/constrangere/interzicere.
      2. Nu a fost in intentia mea sa stigmatizez lipsa de toleranta, ci sa recomand mai multa toleranta pornind de la faptul ca motivatiile fiecaruia (la job) pot fi diferite (nu cred ca apriorii unele sunt 100% gresite si altele 100% corecte) si consider ca nu e corect sa etichetam pe baza motivatiei; in articol la paragraful respectiv intentia este de a-i pune intr-o lumina proasta pe cei care sunt motivati de functia pe care o au - ori asta nu are nici o legatura cu modul in care isi face acel om treaba; ce relevanta are in economia articolului ca individul X ajunge team-leader si echipa are rezultate bune sub indrumarea lui cu faptul ca el considera ca are sanse mai mari sa impresioneze o domnisoara cu functia ? Tot ce conteaza e performanta individului la job si nu motivatia personala pentru care are acel job/pozitie. Ar putea exista o discutie separata despre o ierarhie a valorilor si daca valoarea unui om e data de abilitati, virtuti, functii, relatii, bunuri materiale, cum arata, etc... insa topicul articolului e altul dupa intelegerea mea. Paragraful respectiv in traducerea mea are urmatoarele valente: a) e gresit sa te simti important datorita functiei pe care o ai (indiferent de cum iti faci treaba - cel putin nu e luat in considerare) b) in nota articolului, astfel de indivizi ingreuneaza obtinerea unui job decent (conform definitiei autoarei) c) autoarea este o persoana virtuoasa comparativ cu acesta tipologie de individ (ceea ce nu e exclus, dar nici implicit doar pe baza acestei observatii) d) acesti indivizi au facut pactul cu diavolul ("sclavia moderna") pentru a avea o cariera.
      • Like 0
  • cosmin check icon
    1. Simplul fapt ca ati refuzat job-ul dovedeste eroarea din titlu care face referire la "scalv". Un sclav nu are posibilitatea de a refuza; dumneavoastra vi s-a facut o propunere, ati analizat-o si ati refuzat-o, ca in alte 1000 de cazuri cand ati fost la piata si ati refuzat sa cumparati de la taraba A in favoarea tarabei B.
    2. Consider eronata si in acelasi timp aroganta prezumtia ca viata se rezuma la a fi asteptat acasa de iubit/iubita eventual cu masa pusa; suntem diferiti si pentru fiecare viata are alte valente - de exemplu indeplinirea unui vis de a-ti face o firma sau de a dezvolta/inventa ceva consider ca poate fi o definitie la fel de valida pentru "viata" precum cea de a cina in fiecare seara, evetual la aceeasi ora cu persoana iubita. Cred ca e greu de desconsiderat de exemplu Steve Jobs, care cel putin in perioada in care a fondat Apple si probabil mult dupa aceea nu prea a avut viata conform definitiei dumneavoastra.
    3. Pot intelege frustrarea referitoare la remuneratie insa singura cale de a o creste este de a capata mai multa experienta, de a deveni mai eficient sau de a va reprofila intr-un domeniu care este mai usor marketabil si cu beneficii mai multe/bune comparativ cu pozitia curenta.
    4. Daca patronii sunt atat de rai si profitori de ce nu-si face fiecare nemultumit propria firma in care sa experimenteze daca si cat se poate profita de pe urma angajatilor ? Ar putea de asemenea sa experimenteze si lucratul a 4 zile pe saptamana in loc de 5, ceea ce le-ar oferi mai mult timp liber sa faca ceea ce isi doresc.
    5. "Pentru că o carte de vizită cu o funcţie împopoţonată, lăsată unei tipe cunoscută la o seară cu băieţii intr-un pub, te face să te simţi important." - aici ar fi doua observatii: a) fiecare are propriile motivatii pentru unii sunt mai importanti bani, pentru altii recunoasterea, flexibilitatea sau cat de challenging sunt responsabilitatile sau etc ... In paragraful citat autoarea emite judecati de valoare prin care imparte in alb si negru; putina toleranta pentru cei care sunt altfel n-ar strica b) ce e rau in faptul ca omul se simte mai mult sau mai putin important pe baza functiei pe care o detine - ramane la latitudinea domnisoarei care primeste cartea de vizita sa evalueze situatia si sa decida cum raspunde
    6. Din tot articolul razbate un sentiment de frustrare si resentimente la adresa celor care vezi doamne ii exploateaza pe ceilalti: "acum se plăteşte zâmbetul cu care s-a semnat un contract de credit pentru 30 de ani, la un curs euro de 4,5 lei pe euro acum, față de 3,5 atunci, pentru doar 2 camere supraevaluate de o piaţă imobiliară din care au câștigat doar cei deştepţi", "să şi muncesc în condiţii normale, nu de sclavie în care să sper că într-o buna zi stăpânul o să mă trimită în arenă ca un gladiator!", "Te-ai gândit vreodată dacă nu cumva eşti un exemplu prost pentru copiii tăi şi dacă nu îi pregăteşti să devină sclavii lumii moderne de mâine, ca şi tine?". Cu alte cuvinte toti ceilalti sunt vinovati pentru starea de fapt in care te afli mai putin tu, ceea ce nu e de mirare caci e mult mai usor sa dai vina pe altii decat sa iti asumi esecurile sau sa-ti stabilesti si sa executi un plan care sa te scoata din situatia in care te aflii; din pacate e atat de comuna mentalitatea asta la romani - fatalisti din nastere parca - ca sunt slabe sanse ca in viitorul apropiat sa progresam cu adevarat.
    • Like 2
  • Sa spun drept, eu nu cred ca i s-a facut o asemenea propunere, e o aiureala.
    Din prea mult timp liber care trebuie umplut cu ceva, doamna gaseste o forma publica de a se tangui din cauza unor nedreptati imaginare.
    • Like 4
  • mi se pare sanatosa gandirea si atitudinea.de-ar face toti asa doamna

    'radioasa





    bravo!!! sanatos ,demn si pragmatic.daca toti ar face asa doamna radioasa nu ar mai avea bani de rimel si poate ar cauta un job clandestin sau pe chat.

    '
    • Like 1


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult
sound-bars icon