Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„- Bună ziua, căutăm un sclav...” Am fost la un interviu de job, iar doamna de la HR mi-a făcut o ofertă „de nerefuzat”

Companie.

Foto: Guliver Getty Images

Zilele trecute m-am dus la un interviu. După mult timp, am acceptat sa mă prezint la ora si în locul stabilit, gândindu-mă că poate lucrurile s-au mai schimbat din 2010, anul crizei economice din sistemul privat și nu numai, când unii dintre noi am fost concediaţi si ulterior reangajaţi pe o leafă diminuată consistent, dar cu o fişă a postului burduşită cu responsabilităţi vechi si noi.

Aşadar, la ora si în locul stabilit, am fost întâmpinată de o doamnă drăguţă şi zâmbitoare, aşa ca mai toate prezenţele feminine din departamentul HR plus întrebarea „un ceai sau poate o cafea?”. Evident, am început discuţia în acelaşi stil clasic, cu aceleaşi întrebări gen de ce doriţi să plecaţi, ce v-ar motiva la noul loc de muncă si inevitabil ce proiecte de viitor aveţi. După care, a urmat partea cea mai interesantă a discuţiei despre ce aveţi de făcut - multe responsabilităţi frumos ambalate într-o fişa de post, și programul de lucru.

Să ne înţelegem. Nu are importanţă postul pentru care concuram însă, trebuie să ne punem de acord că avem şi viaţa personală, indiferent dacă suntem studenţi, absolvenţi, în floarea vârstei sau în prag de pensie. 

Dacă tu, cel ce citești acum, te știi workaholic şi nu îţi doreşti seara, când ajungi acasă, să te aştepte iubitul sau iubita cu o porţie de carbonara cu multă gorgonzola şi un pahar de vin roşu de Toscana, atunci nu are rost să mai citeşti. Îţi spun doar atât: există viaţă şi după orele petrecute la birou. Dacă nu eşti curios(ă) să o experimentezi, spor la treabă!

 Aşadar, doamna din faţa mea, rimelată si cu zâmbetul pe buze, îmi spunea senină ca un cer de vară că timpul de lucru este de 8 ore de luni până vineri, plus sâmbăta de la 8 la 19, plus duminica de la 9 la 17. Şi, cireaşa de pe tort, după ce m-a întrebat dacă am copii, mi-a răspuns fericită că, neavând cine să mă plângă acasă, nu crede că ar mai fi vreo problemă din partea mea să accept.

Pe scurt, cu toate taxele plătite, se căuta un sclav. Sclavia în lumea modernă devine funcţie, musai cu o denumire alambicată, ca să ne simţim importanţi, identitatea devine id tipărit pe o cartelă de acces iar deadline-urile pentru proiecte, cafea, masă de prânz etc. devin chestii normale.

Nu am acceptat propunerea pentru că mie îmi place să mă aştepte seara acasă iubitul cu acea portie de carbonara. Nu am acceptat pentru că îmi place să-mi petrec zilele de sâmbătă sau duminică cu prietenii, să jucăm Monopoly sau să mă duc la un curs de desen sau de gătit, de ce nu? Eu am ales să trăiesc. Dar să şi muncesc în condiţii normale, nu de sclavie în care să sper că într-o buna zi stăpânul o să mă trimită în arenă ca un gladiator!

Trist este faptul că se acceptă aceste condiţii pentru o remuneraţie de maximum 2000 lei pe lună şi cu probabilitatea unor bonusuri dacă, evident, atingi nişte obiective trasate cu grijă de un superior cu multă „viziune” şi gândite astfel încât să nu le îndeplineşti. Şi, da, am observat că în jurul cubului de sticlă, locul în care se desfăşura interviul, roiau angajaţii cu id pe cartela de acces în loc de nume și cu posibilitatea de a-și comanda pentru prânz o porţie de carbonara la o firmă de catering. 

Da, sclavia modernă te face să accepţi condiţiile impuse pentru că eşti student şi vrei să faci carieră. Aşa ţi-ai propus, nu? Pentru că o carte de vizită cu o funcţie împopoţonată, lăsată unei tipe cunoscută la o seară cu băieţii intr-un pub, te face să te simţi important.

 Da, toate acestea se întâmplă pentru că, în spatele unor denumiri  exotice care abia încap pe o carte de vizită, acceptăm să fim exploataţi şi indirect să participăm la satisfacerea dorinţelor extravagante ale celor ce sunt în funcţii cheie. Şi da, am spus sclavi cu acte în regulă, pentru că acum se plăteşte zâmbetul cu care s-a semnat un contract  de credit pentru 30 de ani, la un curs euro de 4,5 lei pe euro acum, față de 3,5 atunci, pentru doar 2 camere supraevaluate de o piaţă imobiliară din care au câștigat doar cei deştepţi.

Te-ai gândit vreodată dacă nu cumva eşti un exemplu prost pentru copiii tăi şi dacă nu îi pregăteşti să devină sclavii lumii moderne de mâine, ca şi tine? Sau poate zicala românească potrivită generaţiei părinţilor noştri „capul plecat, sabia nu-l taie” îndeamnă tocmai la supunere totală şi doar atât?

Unde se sfârşeşte normalul şi începe anormalul?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eu sunt emigrant in Spania din 2003. Aveam peste 25 de ani de vechime in munca, atunci când am plecat, asa ca am avut, si am cum sa fac comparație intre cei 25 de ani de dinainte, si aproape 20 de după. Juridica socialista a Muncii si Juridica occidentala a Muncii, sunt chestiuni diferite. Romania, deși... si sub umbrela OIM (creat in 1919) s-a băgat cat a putut mai repede (ca si in ONU, in NATO sau in UE) de respectat, n-a respectat nimic, in materie de angajamente. Romanul face confuzie de toti banii intre "Codul Muncii" si "Dreptul Muncii". Materia numita "Cultura juridica", are doua trepte (ca soferia): una pentru profesionisti, iar alta... pentru amatori. Eu, la profesionisti nu ma bag, ca n-am "carnet de profesionist" pentru materia juridica. Dar la amatori, vrei nu vrei, trebuie sa te bagi, pentru ca... "Ignorantia juris non excusat". Intr-un fel, romanii au destule circumstante atenuante pentru faptul ca nu cunosc "Principiile generale ale Dreptului", ca nu cunosc "Principiile generale ale Dreptului Muncii", si... inca vreun milion de termeni. Dar in altfel, ei sunt cei care isi aleg la conducere din cei care nu ii aprovizioneaza cu cea mai buna marfa in materie de Drept, din lume. Pai ce aia-s asa prosti incat sa nu inteleaga ca daca le deschide ochii la romani, romanii nu ii vor mai alege tot pe ei? Ma rog, Am citit comentariile pe-aici, din punctul meu de vedere, e jale. Nici nu stiu de unde sa incep, ca ar trebui sa incep simultan din vreo suta de capete (ca atunci cand ai avea de descurcat o claie de câlți). Mai intai ar fi de spus ca "domeniul Muncii" este un fel de "stat in stat" (ca si domeniul militar) si se defineste ca "autonom si heteronom". Adica aici, daca legea zice ca "perioada zilnica de lucru" este de 8 ore, asta... se executa, nu se discuta. Dar, las toate la o parte, pentru ca am venit cu o exemplificare. Cine nu stie, afla acum, ca "perioada zilnica de lucru pentru un cal",, este de maxim 12 ore. Intreb eu acum: "Daca un cal lucrează peste cele 12 ore admise de lege, in cine trebuie sa dea legea cu biciul? In cal, sau in exploatatorul lui? Stiu ca zgarie la ureche cuvantul "exploatator", dar... daca inchiriezi un autoturism de la aeroport, sau o scula de la Leroy Merlin, nu mai suna urat daca ti se spune sa o exploatezi intre niste parametri, astfel incat... sa nu o "supra-exploatezi". O "exploatare corecta" este o normalitate, In spaniola exista un concept, care ma doare de multi ani ca nu are versiune si in limba romana) care se numește "Empleador". Noi romanii il traducem ca... "angajator", dar el înseamnă "utilizator". Deci, "exploatatorul" este impiedicat de "Principiul irenuntiabilitatii la drepturi", sa primeasca de la "cal" (oricat ar fi el de "baiat bun", mai mult decat a convenit prin intermediul "Contractului individual de Munca" (contract care trebuie sa joace intre baremurile impuse de "Contractul colectiv de Munca". Ma opresc aci, incercand sa las si linkul cu "Ziua de munca la cai". ¡Hasta la vista!. ( https://sites.google.com/site/dictionarsoferescromanspaniol/abc-tachograph-drivers-lexic/o/organiza%C8%9Bia-interna%C8%9Bional%C4%83-a-muncii-organizaci%C3%B2n-internacional-del-trabajo/munc%C4%83-trabajo/ziua-de-munc%C4%83-a-cailor-jornada-laboral-del-caballo )
    • Like 0
  • Foarte bun articolul si da, asta ofera ei, asa se comporta.

    Sub ranjetul de protocol, zace acel abject "eu iti dau munca". Nu, imi oferi doi lei pe niste competente de care ai TU ai mare nevoie pentru luxul tau grasimos.
    • Like 0
  • O singura remarca.. Pastele Carbonara nu se fac cu Gorgonzola ;)
    • Like 1
    • @ Underwing UW
      Ce știe țăranul ce este șofranul?
      Hei, dar noi suntem hipsteri, suntem deștepți în cap! Vai de capul vostru...
      • Like 1
    • @ Underwing UW
      E o reteta reinventata, ce te bagi?
      • Like 1
  • Doamna de la HR nu a citit codul muncii în care se specifica obligativitatea a 2 zile libere la 5 zile consecutiv lucrate?
    • Like 1
    • @ Marina Irimia
      Marina Irimia, o fi scriind undeva si ca nu e legal/moral sa hartuiesti angajatii?! Daca da, n-au citit nici asta.
      • Like 0
  • Gabriei check icon
    Se folosește obsesiv și as zice abuziv apelativul “sclav” pentru niște oameni pentru care munca nu e o Rușine, și care vor mai mult de la viață decât Porția zilnică spaghete carbonara.
    • Like 2
    • @ Gabriei
      Munca nu e o rusine, sa te prostuituezi muncind pe nimic. este. Si da, este o forma moderna de sclavie.
      • Like 3
    • @ Gabriei
      Cum se numeste o persoana constransa de imprejurari (credit, cheltuieli, etc) sa accepte conditii care nu ii mai permit sa isi traiasca viata? Sunt de acord ca munca nu e o rusine, dar de la munca pana la bataie de joc (ore suplimentare, weekend-uri muncite, stres si on call permanent, fara vacante) e cale lunga
      • Like 2
    • @ Octavian Grigore
      Se numeate “Candidat la imigrare”.
      • Like 0
  • Există asemena joburi?....uau!....carbonara cu gorgonzola sigur nu există...
    • Like 2
  • Sunt de acord cu autoarea articolului si mi se pare si trist dar si amuzant (citind comentariile) ca sclavilor nu le place cand li se reaminteste ca sunt sclavi :) Prefera sa-si spuna corporatisti :) Peste tot in lume, se foloseste acelasi termen...sclavie moderna. Unele companii incearca sa ia masuri, altele doar mimeaza. Dar ea exista, si e cat se poate de reala. Faptul ca iti bagi capul in nisip si refuzi sa accepti situatia, nu schimba cu nimic lucrurile.
    • Like 6
    • @ Mihaly Foldes
      Din pacate, nu se practica doar in Romania. Daca vi se pare ca pe afara aia sunt mai politically correctness, sa vedeti sclavie in Austria. Ai nostri sunt mici copii.
      • Like 0
    • @ Mihaly Foldes
      Si nici stapanilor de sclavi nu le plac oamenii care vad cu luciditate situatia, mai ales ca, pe langa faptul ca le refuza "oferta", le mai deschid ochii si altora.
      • Like 0
  • M-a atras titlul, dar nu agreez articolul.
    Desigur, sunt conditii grele de munca. Poate nu ar trebui acceptate. Si poate sindicatele (dar nu alea cu sefi patroni, imbogatiti etc.) ar putea lua atitudine.
    Dar hiperbola dvs. nu este potrivita. Sclavul nu numai ca nu are timp pentru viata personala, dar nu are nici libertate, drept de decizie etc. Ba poate fi chiar omorat de stapin, daca vrea. Sa nu mai vorbim de alte fantezii ...
    Situatia pe care o relatati, seamana cu situatia muncitorilor din Evul Mediu. Sau sec. XVIII-XIX. Cu mentiunea ca, totusi, pe atunci, primea liber de sarbatorile religioase. Destul de numeroase...
    Nu va mai jucati cu cuvintele!
    • Like 1
    • @ Munteanu Mongolul Mircea
      Sindicate? Pe bune? Vorbiti de sindicate in Romania unde ele nu mai exista?
      • Like 2
    • @ Marius Simion
      Si, oricum, nu exista in mediul privat!
      • Like 1
  • Eu aleg sa muncesc în weekend.
    Conform regulamentul intern și al contractului de munca, nu sunt obligata.
    Ma obliga, însă, faptul ca am un fiu în clasa a opta, ca am un credit (pe 29 de ani) și ca trebuie sa bag mana în buzunar de fiecare data când ies din casa
    Sclav sau nu....nu muncești, nu ai!
    Poți avea viata privata, dacă știi sa îți organizezi puținul timp liber rămas.

    • Like 2
    • @ Aurora Dodan
      De ce nu am putea încerca să schimbăm un pic paradigma și în loc de a ne bucura de puținul timp rămas să ne facem mai mult timp liber de care să ne bucurăm? Spre exemplu Timothy Ferris are o carte întreagă în care vorbește despre faptul că programul 9-17 este unul învechit, stabilit în urmă cu cel puțin 100 de ani și că acum datorită tehnologiei și automatizării ne-am putea scurta și eficientiza mult mai mult timpii de lucru.
      • Like 0
    • @ Aurora Dodan
      De ce va bucurati de "putinul timp liber ramas" cand el poate fi unul normal. Viata nu e doar munca si munca nu e viata.
      • Like 0
    • @ Aurora Dodan
      In acest ritm, veti apuca pensia?
      • Like 0
    • @ George Mihai Enescu
      Asta inseamna plata lanacord individual, nu salariat.
      • Like 0
  • Comparatia asta cu sclavia mi se pare scarboasa, fara suparare. Privarea de libertate sau viata personala a corporatistilor e o iluzie in care se complac de unii singuri din lipsa unei initiative de a pune problema sau a lua decizii ce ii scot din zona de confort.

    Cat despre articol: e o parere generala scrisa pe baza unui exemplu specific. Cu totii am dat de angajatori de genul si i-am refuzat sau nu, politicos sau nu.
    • Like 2
    • @ Dan Visan
      Spre exemplu în vechiul Babilon sclavii aveau dreptul ca după ce își termină activitatea să poată face activități de negoț în timpul liber sau să aibă un business din care să scoată bani dacă deținătorul era de acord cu ideea asta, de asemeana sclavul putea avea la rândul lui sclavi. Într-adevăr cuvântul sclav este unul dur, cu un impact emoțional negativ, dar am putea identifica totuși anumite asemănări. Ceea ce încercam să subliniez este că de-a lungul timpului au existat diverse tipuri de sclavie sau robie ca să sune mai eufemistic.
      • Like 0


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult
sound-bars icon