Foto: Nicodim/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia
Sunt cetățean european - Îmi pasă de semenii mei! Un om zace într-un șanț. A fost bătut, jefuit, alungat din casa lui. Nu cere mult — doar să nu fie lăsat să moară. Este vecinul nostru, ucraineanul rănit de un război nedrept, împins de brutalitatea unei invazii. O parte din lume se oprește, privește, ajută. O altă parte... trece mai departe. Sau, mai rău, strigă de pe margine.
George Simion, fariseul vremurilor noastre, trece pe lângă omul căzut. Nu doar că nu se oprește. Îi strigă: „Ce treabă avem noi cu tine? Mai întâi să avem noi ce ne trebuie! Ce, suntem fraieri să îți dăm ție de la gura noastră?”
Cu crucea mare la gât și discursul inflamabil în portavoce își asmute cetățenii împotriva celor slabi. Îi transformă în țapi ispășitori. Ucraineanul devine „străinul care ne ia pâinea”, refugiata devine „problema noastră” și totul se reduce la „noi versus ei”.
Sub masca patriotismului, egoismul se înalță ca virtute. E ușor să nu ajuți. E și mai ușor să-i convingi pe alții că nici nu trebuie.
Pe partea cealaltă, Nicușor Dan nu poartă cruce, nu bate din tobe, nu face spectacol din credință. Se oprește. Întinde mâna. Caută soluții. Acceptă că gesturile mici, pornite din sentimentul datoriei, pot salva vieți. Nu cheamă presa să facă poze când scoate omul din șanț. Nu îi spune celui tâlhărit "Uite ce grozav sunt eu că am venit să te ajut!"
Nu ne definește cât de tare țipăm valorile creștine, ci măsura în care le trăim mai ales atunci când doare. Cel mai greu e să te porți creștinește atunci când te doare și pe tine.
Războiul din Ucraina a fost - și încă mai este - un test de umanitate. Unii l-au picat, alții nu s-au prezentat. Dar câțiva — tăcuți, poate incomozi, poate prea modești pentru camerele TV — l-au trecut cu bine. Pentru că au înțeles că nu poți pretinde pace în lume dacă o refuzi în propria inimă. Și atunci România, - tu cine vrei să fii? Fariseul grăbit care își urlă mânia peste cel rănit? Sau samariteanul care, fără să spună prea multe, fără să scoată ochii nimănui, fără să se bată în piept, ridică, îngrijește și merge mai departe cu demnitate?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. Internetul nu ar fi plin de filmulețe cu bărbați ucrainieni care se zbat și sunt aruncați cu forța în dube, de echipele de inrolare.
2. Europa nu ar fi plina de bărbați ucrainieni fugiți peste hotare, apți de lupta, nici de femei ucrainiene care ar putea să asigure spatele frontului, asistenta medicala etc
3. Oficialii ucrainieni nu ar discuta de nevoia de a cobori vârsta de inrolare la 18 ani, pentru ca pe celelalte contingente nu mai au oameni suficienți (unii morți, unii fugiți).
4. Zelenski nu s-ar mai opune ideii de alegeri. Dar acum se opune, de teama ca nu va fi ales tocmai pentru ca lumea a trăit 3 ani de război, cu susținere de arme de la SUA și Europa, și tot nu i-au scos pe ruși afara, dimpotrivă, aceia au înaintat încet și sigur.
5. Ucrainienii nu mai vor sa lupte pentru ca în est partea prorusa este semnificativa (dacă nu majoritara). Asta a fost problema de la bun început, tendințele separatiste acolo, de ani de zile. Deci ucrainienii din vest au cam înțeles 2 lucruri - mai întâi, ca nu dai 800 k ruși afară doar rugandu-i frumos (cifra e înaintată de Zelenski, el a declarat ca rusii au 800 k soldați în teritoriile ocupate), iar a doua chestiune este ca acolo e un butoi cu pulbere etnica, o stare de război civil care datează de mai multa vreme. Deci ai o populatie ostila administrației ucrainiene care realmente acum e bucuroasa de alipirea la ruși. Documentarele Vice UK, anti Putin, din anul 2016 (disponibile pe youtube) arata aceasta stare de tensiune la nivelul cetățenilor de rând în acele teritorii. Ca atare, vestul Ucrainei s-a cam saturat sa își trimită tinerii la moarte ca să elibereze un est ce nici măcar nu își dorește să fie
eliberat. Discuția e lungă, putem adaugă de ce sunt acolo sentimente filoruse, putem sa vorbim de istorie sau de amestecul propagandei ruse ani de zile. Dar deja e tardiv, asta e situația de fapt acolo, care face pentru restul ucrainienilor destul de puțin atrăgătoare perspectiva de a muri pentru a realipi niște teritorii care ar constitui pentru Ucraina în continuare un permanent prilej de reizbucnire a unui conflict.
Ca atare, ca să închei - exact cei vizați trebuie sa își dea cu părerea. Ei știu mai bine ce se întâmplă acolo, nu Europa care are interese sa își arate mușchii la Rusia, cu prețul vieții unor bieți ucrainieni. Trump știe bine ce e acolo - credeți ca degeaba i-a zis lui Zelenski ca nu mai are susținere populara și trebuie sa permită alegerile? Credeți ca președintele SUA nu are acces la informație de prima mână, oferita nu de internet, ci de intelligence?
În vremea asta noi pe aici pe plaiuri mioritice ar trebui măcar sa ne abținem. Neutralitate. Orice implicare poate fi manipulata nu în sensul stingerii tragediei Ucrainei, ci a amplificarii ei - asa cum o arata situația reală de pe front, în prezent.
Contează ce vor cei din Ucraina, pentru că ei au fost invadați. Ei sunt bombardați de vreo 3 ani. Lor le-au murit rudele. Ei sunt cei răniți. Lor le-au fost ditruse orașele.
Ei știu cum e mai bine pentru ei în momentul de față. Să capitulezi în fața lui Putin, sau să lupți împotriva agresorului. Ei decid dacă zeci de mii de ucraineni au murit în zadar. Dacă le pasă de teritoriile ocupate samavolnic.
Ce e oare cruzime și ipocrizie ? Să ajuți pe cel care ți-o cere, sau să te faci că nu-i auzi ruga disperată ?
Să condamni ferm agresorul, sau să-i găsești ipocrit justificări pentru crimele comise ? Ba să-i cânți chiar în strună..