La începutul anilor 2000, Sonia și Alexandre Poussin au făcut o călătorie extraordinară. Au străbătut Africa pe jos, de la Capul Bunei Speranțe până la Marea Galileii, dormind din casă în casă și depinzând doar de bunăvoința celor pe care îi întâlneau în cale. Ani mai târziu după aventura consemnată în cărțile și documentarul „Africa Trek”, cei doi au pornit într-o alta. Au străbătut vreme de patru ani, alături de copiii lor, insula Madagascar, într-un car tras de boi.
„Am avut experiențe uimitoare de fraternitate, deoarece principalul rezultat al stilului nostru de viață este că întâlnim numitorul comun al tuturor ființelor umane: prietenia, bunătatea și bucuria. În unele locuri sunt mai greu de găsit, atâta tot, sunt ascunse sub niște straturi de sărăcie, violență, prejudecăți și probleme, dar încă există. Îmi place o zicere a lui Gandhi care spune că „Dacă răul ar fi pus stăpânire pe lume, nu am mai fi acolo să vorbim despre asta”, spune Sonia Poussin, într-un interviu pentru Republica.
- Pe Sonia și Alexandre Poussin îi puteți vedea în curând la UNFINISHED, care se desfășoară în perioada 29 septembrie-2 octombrie și a cărui temă este OFF-CENTER.
În urmă cu mai bine de 20 de ani, ați început o călătorie extraordinară: ați decis să traversați Africa, pe jos, fără niciun fel de ajutor. Ce v-a motivat să începeți o misiune atât de grea, ce v-a împins înainte?
Curiozitatea este motorul principal. Am simțit că ceva nu este în regulă în relatările despre Africa, descrisă ca un continent sfâșiat de război și plin de boli. Am vrut să experimentăm Africa adevărată cu propriii noștri ochi. Diversitatea sa culturală, spațiile largi deschise, viața de zi cu zi a oamenilor. În același timp, nu am vrut să fim dependenți de mijloacele de transport. Deci picioarele noastre și curajul la care s-a adăugat timpul nelimitat au fost mijloacele noastre.
Care au fost cele mai mari probleme pe drum? Cum ați reușit să le depășiți?
Malaria a fost problema noastră principală, am făcut malarie de două ori în timpul călătoriei. Presupun că acesta a fost prețul de plătit. În ceea ce privește securitatea, nu am avut niciodată probleme serioase. Trebuia doar să fim atenți, conștienți, să fim înțelepți și să ascultăm sfaturile oamenilor. Așa am aflat despre artemisia, o plantă chinezească care ne-a salvat viețile.
V-a fost vreodată frică? Ce s-a întâmplat atunci?
Amenințarea a existat întotdeauna în apropierea orașelor, dar nu atât în mediul rural, cu excepția notabilă a Etiopiei, unde am fost atacați cu pietre și insultați sau urmăriți zilnic. Pur și simplu nu au vrut să ne plimbăm liberi în țara lor. Ei erau suspicioși și noi eram suspecți. A fost doar rasism. O experiență ciudată și dureroasă. Dar și foarte interesant: noi, în calitate de albi și moștenitori bogați ai unei culturi de opresiune și dominație, colonialism și suprematism, nu aveam monopolul rasismului. Face parte din natura umană și ține de o lipsă de educație. În afară de asta, am avut experiențe uimitoare de fraternitate, deoarece principalul rezultat al stilului nostru de viață este că întâlnim numitorul comun al tuturor ființelor umane: prietenia, bunătatea și bucuria. În unele locuri sunt mai greu de găsit, atâta tot, sunt ascunse sub niște straturi de sărăcie, violență, prejudecăți și probleme, dar încă există. Îmi place o zicere a lui Gandhi care spune că „Dacă răul ar fi pus stăpânire pe lume, nu am mai fi acolo să vorbim despre asta”. Până acum binele prevalează. Și toți trebuie să rămânem așa. Este liniştitor. Îmi place și o altă zicală a lui: „Dacă lumea creștină ar fi cu adevărat creștină, întreaga lume s-ar converti instantaneu”. Asta este o provocare!
În timpul călătoriei voastre ați depins de străini și ați întâlnit peste 1000 de familii africane. Care au fost reacțiile lor? V-au oferit adăpost cu ușurință?
Au fost surprinși. Au vrut să afle de ce am riscat atât de multe. Când le-am spus că este pentru a-i întâlni, a fost ca un deschidere a inimii. Ne puneam cortul sub protecția lor sau stăteam în casa lor pentru o noapte și o conversație. Am vrut să aflăm despre Africa din gura lor.
Aventura este să lași lucrurile să vină la tine și să le privești într-o cheie pozitivă. Și să fii gata să accepți durerea și sacrificiile.
Timpul a trecut. Dintre toți oamenii pe care i-ați întâlnit atunci, pe cine vă amintiți cu cel mai mult drag și de ce?
Nu pot și nu vreau să aleg pe cineva. Ar fi ca și cum ai face o gaură într-un mozaic frumos de prieteni care înfățișează un portret minunat al umanității. Ca ruperea acelui lanț care ne-a condus din om în om, de la Capul Bunei Speranțe la Muntele Fericirilor. Lanțul acela are peste 1600 de zale și toate sunt menționate în cartea noastră. De la cei mai umili la cei mai puternici, au aceeași importanță. Când ești slab și obosit și trebuie să te bazezi pe bunăvoința oamenilor, ai un sentiment uimitor de libertate și recunoștință. Nu mai deții controlul. Ai misiunea ta, să mergi și să întâlnești oameni și este exact ceea ce faci. Deci ești fericit și în poziția pe care ai ales-o.
Ce ați învățat despre lume, oameni, natura umană din aventura voastră?
Oamenii de toate felurile sunt generoși și iubitor de pace și au aceleași nevoi.
Cum ați defini aventura?
Aventura este să lași lucrurile să vină la tine și să le privești într-o cheie pozitivă. Și să fii gata să accepți durerea și sacrificiile.
Trăim într-o lume a avioanelor și a mașinilor rapide, iar mersul pe distanțe lungi pare aproape de neconceput pentru majoritatea oamenilor. Care sunt beneficiile unei călătorii pe jos?
Extinderea timpului și spațiului, extinderea vieții, pentru că ești al tău. O zi pare o săptămână, o săptămână o lună, o lună, o jumătate de an, un an, cinci ani!
Mai recent, ați terminat Mada Trek, de această dată împreună cu copiii. Ce a fost diferit de data asta?
A fost chiar mai lent, mai profund. Prezența copiilor a schimbat cu adevărat jocul
Cum au perceput copiii întreaga experiență?
A devenit normalitatea lor. Nu au pus-o niciodată la îndoială. Bineînțeles că am fost foarte atenți la bunăstarea lor și, deși viața lor a fost plină de sacrificii și privată de multe bunuri, nu au simțit niciodată lipsa lor, cu excepția absenței unor relații obișnuite de prietenie, precum cele pe care le construiești la școală, de exemplu. Erau cei mai buni prieteni împreună și eram de toate prieteni, profesori, colaboratori și părinți. Au fost foarte activi în procesul filmelor noastre documentare, fiind subiecți și actori.
Suntem deținuți de bunurile noastre. A avea mai puțin, dar esențialul, îți oferă un sentiment de libertate. Complexitatea vine cu bogăția, simplitatea cu sobrietatea voluntară. O altă învățătură este că o formă spiritualitate este necesară pentru a structura o societate.
După ce ați călătorit în unele dintre cele mai sărace țări din lume, care este mesajul vostru față de oamenii din țările mai bogate?
Suntem deținuți de bunurile noastre. A avea mai puțin, dar esențialul, îți oferă un sentiment de libertate. Complexitatea vine cu bogăția, simplitatea cu sobrietatea voluntară. O altă învățătură este că o formă spiritualitate este necesară pentru a structura o societate. Ateismul duce încet, încet, fără să observăm, la amoralitate, relativism și individualism. Am descoperit că solidaritatea era pusă ca fundație de principalele religii ca matrice sau hardware. Nu înseamnă că nu poate evolua, desigur, dar am descoperit că întreaga lume era în esență religioasă. Neglijarea acestui aspect te privează de a-i înțelege cu adevărat pe ceilalți oameni și țara. Practic, asta faci atunci când călătorești la fel ca noi. Este o școală permanentă de cosmogonie.
Despre ce veți vorbi la Unfinished?
În principal, despre șansa inegalabilă, incredibilă de a fi unic și viu, și artist al lumii, având responsabilitatea de a o face mai bună. Cu toții suntem co-creatori ai lumii.
Ce înseamnă „descentralizare” pentru dvs?
Descentralizarea este pentru mine contrariul părtinirii egocentrice și egoiste, al combustibilul narcisic al rețelelor sociale în special și al societății noastre materialiste în general. Conceptul creștin din vechime care întruchipează ideea cea mai bună ar putea fi „oblația”: uită de tine pentru a te oferi altora, unei cauze, unui ceva mai mare decât tine. Nu mai ai probleme dacă nu te îneci în auto-competenta. A fi curios, generos și în permanență în mișcare te ajută să fii des-centrat. Dar ferește-te de evadare. Trebuie să ai o misiune, dacă nu vrei să te pierzi pe drum!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Si mai la vale:
"Malaria a fost problema noastră principală, am făcut malarie de două ori în timpul călătoriei."
"Amenințarea a existat întotdeauna în apropierea orașelor, dar nu atât în mediul rural, cu excepția notabilă a Etiopiei, unde am fost atacați cu pietre și insultați sau urmăriți zilnic."
Si despre copii:
"Bineînțeles că am fost foarte atenți la bunăstarea lor și, deși viața lor a fost plină de sacrificii și privată de multe bunuri, nu au simțit niciodată lipsa lor".
Si despre crestinism:
„Dacă lumea creștină ar fi cu adevărat creștină, întreaga lume s-ar converti instantaneu”. - GANDHI. !!!!! Gandhi asta ce religie avea? Ar fi trebuit sa vorbeasca despre hinduism. Alt guru care a facut India independenta. Atat de independenta ca a ajuns...... La fel ca alt mare luptator pentru independenta, Mandela, care a adus atata independenta si bunastare Africii de Sud, de nu se poate comenta.
Nomazi au fost in toate timpurile. Dar a-i prezenta si pe astia ca pe niste modele, influenceri, mi se pare mult. Participa la UNFINISHED ca sa ce? Sa-si expuna ideile excentice in care ii amesteca si pe copii. Copii care traiesc din casa in casa, din oras in oras, din tara in tara. Fara cele necesare, fara o casa stabila, fara a merge la scoala. Privati de lucruri necesare unui trai normal isi urmeaza parintii de colo-colo fara vreun tel si fara vreo realizare importanta. Doar merg si merg si merg fara tinta.
Au fost foarte atenți la bunăstarea copiilor și, deși viața lor a fost plină de sacrificii și privată de multe bunuri ei nu le-au simtit lipsa. Pai, nu stiu cum poate un copil sa aiba bunastare cu o viata plina de sacrificii si privata de multe bunuri. Si nu le-au simtit lipsa pentru ca neavandu-le niciodata nu au cum sa ceara ceva ce nu cunosc.