Universitarul Mihai Maci despre problemele în predarea matematicii. „Au zis: hai să facem manualele mai accesibile. Și știți ce au făcut? Au scos aproape toată partea de explicitare, drept care au rămas zeci de foi pline de formule”

Foto: Inquam Photos/ George Călin

Mulțimea de reforme fără cap și fără coadă a dus la degradarea actului educațional din România, spune lectorul universitar Mihai Maci, de la Universitatea din Oradea. Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, el a vorbit despre cum s-a ajuns ca felul în care este predată matematică să nu le mai poată oferi absolvenților nici măcar o serie de cunoștințe de bază în acest domeniu.

Absolvent al unui liceu de matematică-fizică, el a povestit că, deși nu a aprofundat niciodată această materie, și-a putut ajuta fiica să o învețe

„Manualul nu trebuie gândit pentru mine, pentru cel care îl fac, manualul trebuie gândit pentru copil”

Întrebat „când s-a produs schimbarea în rău”, el a răspuns: „Pe vremea când fiica mea era elevă, eu am făcut cu ea partea de matematică. Deși predau lucruri legate de filozofie, am făcut în tinerețea mea un liceu de matematică-fizică din ăla feroce și, pentru o dată în viață, acest lucru mi-a folosit când a fost fiica mea elevă. Ocazie cu care am putut să-mi dau seama exact ce spuneați dumneavoastră, când s-a produs schimbarea în rău, ea s-a produs în în pași succesivi. Pe vremea când eu eram elev, aveam niște manuale de matematică, atât erau de mari. În ciuda a ceea ce se spune în ziua de astăzi, nu erau foarte bune, erau făcute la nivelul unor cerințe foarte ridicate, pentru că, probabil unii oameni își aduc aminte, trăiam într-o epocă al cărei etalon de realizare socială era ingineria. În mod particular, clasele de matematică-fizică pregăteau pentru Politehnică și, ca atare, trebuia să ai cunoștințe serioase la intrarea în Politehnică, unde erau examene foarte grele. Eu am învățat după manualele alea, așa grele cum erau ele aveau o calitate. Calitatea lor era aceea că avea o ordine interioară de la A la Z și, dacă tu mergeai pagină cu pagină în manualul respectiv, știai de unde pornești și știai de unde ajungi.

Era o structură logică în acel manual. A venit Revoluția, au fost toate problemele care au fost, în primul rând, cele cu industria, n-a mai fost mare presiune pe ingineri.

Și, la un moment dat, la jumătatea anilor ‘90, când au început reformele, s-a spus:  Domnule, manualele astea sunt prea mari, prea așa, hai să le mai ușurăm puțin și s-au scos niște capitole la întâmplare din ele. Deci parcursul de la A la Z nu mai era de la A la Z, era de la A la F și după aia de la E la Q și după aia de la T nu știu unde. După care s-a zis: Domnule, și așa, sunt prea complicate pentru elevii din ziua de astăzi, hai să le facem totuși mai accesibile. Și știți ce au făcut? Au scos aproape toată partea de explicitare, drept care au rămas niște zeci de foi, pline de formule, luați dumneavoastră un manual și uitați-vă la el. Ce să înțeleagă un copil de acolo? Nu vă supărați, când se fac lucrurile astea, când se gândește o programă, o programă trebuie gândită ca o structură coerentă. Când se face un manual, manualul nu trebuie gândit pentru mine, pentru cel care îl fac, manualul trebuie gândit pentru destinatarul meu, pentru copil”.

Legătura între matematică și demnitate?

Foarte mulți dintre copii se întreabă la ce le folosește matematica. La fel, l-a întrebat și fiica lui, pe vremea când era elevă. I-a răspuns: „matematica te va ajuta să devii un om demn în viață”. Care este legătura între matematică și demnitate?, a vrut să știe fata.

„Am spus: uite, o problemă de matematică nu e nimic altceva decât un parcurs al minții tale. Pornind de la niște date elementare, tu ești capabilă să le formulezi să le organizezi pe baza unor lucruri pe care le cunoști. În speța teoremelor, ești capabilă ca din ele să deduci ceva pas cu pas, într-o ordine logică și să ajungi la un rezultat. Când ai ajuns acolo, ești capabilă să verifici, să refaci traseul invers și să vezi dacă lucrul pe care tu l-ai găsit este corect sau nu.

Dacă lucrul ăla este corect, tu ai atins un adevăr absolut. Și nimeni niciodată în viață n-o să vină să-ți spună că nu e așa”, a povestit Mihai Maci, care a adăugat că matematica este un antidot la manipulare și la frică.

Care sunt acele lucruri pe care un tânăr din ziua de astăzi nu poate să nu le știe?

Lectorul universitar a afirmat că, în construirea programelor școlare, ar pleca de la următoarea întrebare: care sunt acele lucruri pe care un tânăr din ziua de astăzi nu poate să nu le știe? Mihai Maci enumerat, în timpul emisiunii „În fața ta” o serie de competențe și cunoștințe pe care elevii trebuie să le obțină în fiecare ciclu școlar.

„Vă spun varianta mea, fără a avea nicio pretenție cu privire la lucrurile pe care le spun. La sfârșitul clasei a IV-a, un elev ar trebui să știe să citească clar, fără să se bâlbâie, fără să se încurce, în cazul cel mai bun cu dicție și cu o ușoară retorică. Ar trebui, în egală măsură, să știe să scrie un text minimal de jumătate de pagină în care să povestească ceva despre el, să povestească ceva ce a cunoscut, a citit, a văzut și așa mai departe. Perfect coerent, fără greșeli gramaticale, cu o frazare bună și inteligibil pentru oricine citește lucrul respectiv, începând de la caligrafie, până la conținut. În egală măsură, ar trebui să socotească, adică să facă mental Calcule de adunare scădere înmulțire și împărțire cu numere până la maximum monedei naționale, adică până la 500. Cred că dacă ar ști bine lucrurile astea la sfârșitul clasei a IV-a, dacă le-ar avea perfect interiorizate, cunoștințele astea se poate continua mai departe în gimnaziu. Ce anume trebuie să îi ofere gimnaziul elevului? Gimnaziul este deschiderea lumii prin materiile pe care le aduce. Un elev care termină gimnaziul trebuie să aibă niște cunoștințe minimale dintr-o mulțime întreagă de discipline. El trebuie să înțeleagă niște lucruri elementare care țin de fizică și pe care le poate practica la el acasă. La fel niște lucruri de chimie, de biologie, de geografie și așa mai departe. Repet, încă o dată, lucruri absolut elementare. Nu e vorba de nu știu ce sofisticării. (...)

Asta trebuie să știe un elev la sfârșitul gimnaziului și, lucru foarte important, când știe lucrurile astea la sfârșitul clasei a VIII-a lui îi păstrăm vie disponibilă și deschisă curiozitatea.

Și cu treaba asta, el intră în liceu, iar liceul deja este o probă a trecerii spre vârsta adultă și aici învață disciplina lucrului bine făcut. Tu treptat, treptat, te restrângi către ceva și acolo înveți rigoarea, grație căreia poți obține acele cunoștințe care definesc domeniul respectiv mult mai complexe decât ceea ce ai făcut în gimnaziu, rigoarea respectivă înseamnă un anumit mod de a gândi modul ăsta de a gândi tu-l însușești la orice disciplină și în mod particular în cele care îți plac.

Eu la așa ceva, m-aș gândi și ca atare, dacă ar fi să gândesc o programă sau niște manuale pentru lucrurile astea, eu aș porni de la principiul următor, care sunt acele lucruri pe care un tânăr din ziua de astăzi nu poate să nu le știe?”, a declarat Mihai Maci.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp