Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ura care ne unește

Hate something

Foto: Getty Images

Pe 25 ianuarie 2015 a fost ales „Cuvântul Urban al Zilei” - Haters Gonna Hate. Această expresie, folosită pentru a ignora remarcile ostile adresate vorbitorului, își are rădăcina în hip-hopul american iar în timp a dat naștere la sute de mii imagini cu celebrități, animale și personaje de desene prezentate într-o manieră atipică. Le găsim peste tot, pentru că peste tot găsim acceași ură la care ne vedem nevoiți să îi dăm zilnic cu tifla.

Recitind-o mi-am dat seama că cine urăște o va face toată viața. E că o boală sau o haină pe care n-o mai dezbracă. Ciudat e că iubirea este un sentiment care adeseori trece sau se estompează. Iubești pe cineva și apoi, la un moment dat, fără o explicație anume, îți e indiferent, nu te mai interesează. Cu ura nu e așa - ura nu moare, asemeni iubirii, odată cu trecerea timpului. 

Ura e înfricoșător de fecundă și molipsitoare. E mult mai ușor să empatizezi cu cel care urăște, decât cu cel care iubește. Când ți se spune despre cineva că e într-un fel anume, perceput negativ, parca îți vine și ție să îl dai naibii pe idiot și să-l urăști din tot sufletul. Să empatizezi cu ura celui care urăște nu e greu. E însă mult mai dificil să iubești pe cineva, doar pentru că ți s-a spus că merită.

Ura e fecunda și, dacă e adevărat că „nu face copii” (cum sună un vers al trupei Vama Veche), atunci sigur face prozeliți.

De câte ori ai votat cu cineva din ură pentru altcineva, nu din atașament pentru o persoană, ci din ură pentru contracandidatul ei. De câte ori nu ai susținut o cauză – nu pentru că ai fi crezut în ea, ci pentru că era împotriva cuiva. Iar singura modalitate de a ajuta era de a-i sprijni pe alții care urau la fel de mult.

Noi, ca popor, am fost învățați de propagandă, timp de jumătate de secol, să-i urâm pe americani, pe imperialiști și pe capitaliști, în general. Iar cealaltă jumătate de secol i-am urât pe ruși și pe comuniși în egală măsură. Unii i-au urât pe primii, alții pe ceilalți, dar nu am pus nimic în schimb - de pildă, nu i-am iubit pe capitaliști în contrapratidă că i-am urât pe comuniști. I-am urât și atât.

Învățăm atât de ușor să urâm, după care nu mai scăpăm de această meteahnă. Ne vine natural, ca și cum ar fi creația noastră. Nici nu mai contează că cel care ne-a învățat să urâm nu are nicio problemă cu subiectul urii în sine. Preluăm noi ura și o ducem mai departe. De aici înainte, știm noi de avem de făcut.

Vacciniști și antivacciniști, auriști și progresiști, tradiționaliști și lgbt-iști, și câte și mai câte, buni, răi, diferiți, dar uniți de aceeași ură.

Câtă strădanie și câtă energie inutilă! Pentru că, indiferent de ce am face, nu vom reuși niciodată să-i facem să ne iubească pe cei care ne urăsc. Și e trist că, în loc să ne dăruim celor care ne dăruiesc, ne risipim cu cei care nu vor face asta niciodată. Simplu, pentru că „Haters Gonna Hate”.

Așadar, de ziua ei, „La mulți ani, ura noastră cea de toate zilele!” 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ”ura” poate s=a mai remarcat pe aici, este sau poate fi si o expresie a entuziasmului. In doar romana. Si de ce nu? asta este, ura ucide. URA! la fel. Cei care urasc vor ura. Poate. In romana insa, exsta poate un mod mai crestinesc de a intoarce adevarul, nu de a il intoarce invers, contra noastra. Folosirea unei minciuni nu este calea recomandata de religie. Iar eu ma refer aici la o cale care aplica un crestinism ideal in viata de toate zilele. ” Omul religios” poate intra in actiune, refuzand o umilinta care este doar minciuna. Intradevar, romanii se urasc politic, fara motiv poate. Este o ura mai veche, ne ascunsa si putin stiuta in afara. Noi suntem dezbinati=se poate. INsa ne uram ”pe bune” din motive practice, asociindu ne intr o umilinta generala care ne situeaza putin in afara NU suntem onorabili.Dar putem fi, punand disensiunile deoparte si intradevar acceptand sa ne umilim putin mai mult-crestineste. Exista o forma a umilintei, care se cheama si politete exagerata uneori, se mai cheama Di plo ma tie. Altadata, valiza di plo mat- astazi doar o prajitura, continea si apara informatiile multe si variate necesare unor discutii - negocieri. Umilinta crestineasca este decenta, uneori surprinzatoare si devine uneori calea spre sfintenie. Umilinta unui popor unit, Prin reprezentantii sai alesi . Aici se poate spune ca nu asuntem reprezentati inca. Si suntem poate - pre putin...

    Prea putin inca..Dar destul pentru a fi roman? si daca s-ar incerca mai mult pentru a dezmorsa o situatie potential periculoasa la nivel international? Un plan ar fi bun aici.
    • Like 0
  • Corina check icon
    „Nici nu mai contează că cel care ne-a învățat să urâm nu are nicio problemă cu subiectul urii în sine. Preluăm noi ura și o ducem mai departe.” Da, asta e cel mai revoltător și vina cea mai mare a haterilor cu influență. Pentru că sunt indivizi care antagonizează categorii sociale ca misiune politică asumată, fără să se încarce negativ prea mult - actorie, în fond. În schimb, mulți dintre simpatizanții lor „pun la inimă” ce li se spune, suferă și se schimonosesc pe viață. Apoi vine și răul la scară socială și istorică, bineînțeles.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult