Vaccinarea obligatorie. Proiectul de lege actual poate fi şi trebuie îmbunătățit

Subiectul vaccinării este extrem de discutat şi implică angajamente emoționale de impact major asupra populației. O lege care să delimiteze reguli clare cu privire la acest subiect este imperativă la acest moment, având în vedere că subiectul este unul de interes public național. Astfel, este salutară inițiativa executivului care aduce elemente ce contribuie semnificativ la sporirea suportului instituțional în diseminarea informațiilor cu privire la rolul vaccinurilor în rândul comunității.

Prin proiectul de Lege privind activitatea de vaccinare pus în transparență decizională de către Ministerul Sănătății este garantat și promovat interesul superior al copilului în general, iar în particular dreptul de a i se administra toate măsurile profilactice și terapeutice care determină obținerea beneficiilor maxime privind starea de sănătate. 

Conform expunerii de motive care însoțește proiectul de Lege, „scopul principal al acestei legi nu este acela de a sancționa părinții sau reprezentanții legali ai copiilor, ci acela de a asigura o informare mai bună a acestora, asupra tipurilor de vaccinuri administrate, asupra beneficiilor acestora, asupra stării de sănătate a copiilor, asupra riscurilor la care se expun prin nevaccinare”.

Proiectul de Lege face distincție între patru categorii de vaccinări: obligatorii, conform calendarului național de vaccinare; pentru situații speciale, însemnând situații epidemiologice care implică vaccinarea ca măsură de intervenție; pentru grupe populaționale la risc; și recomandate. Cu toate acestea, textul actului normativ propus este, în forma sa actuală, neclar în ceea ce privește condițiile şi consecințele obligativității vaccinării.

Ceea ce reiese din forma actuală a proiectului de Lege este că vaccinarea copilului constituie responsabilitatea părintelui pentru asigurarea stării de sănătate a copilului. În plus, părinții şi reprezentanții legali au responsabilitatea şi obligația de a asigura prezentarea copilului la medicul de familie/furnizorul de servicii medicale pentru realizarea vaccinărilor complete obligatorii corespunzătoare vârstei. Așadar, vaccinarea conform calendarului național de vaccinare este obligatorie, cu atât mai mult cu cât excepțiile de la această regulă sunt prevăzute expres în cuprinsul proiectului de Lege, anume:

* Cazul în care copilul are contraindicație definitivă la un anumit vaccin sau la toate vaccinurile, fiind necesară eliberarea unei adeverințe în acest sens;

* Cazul în care părintele sau reprezentantul legal al copilului refuză, în scris, vaccinarea copilului – în această ipoteză, părintele sau reprezentantul legal nu este exonerat de răspunderea cu privire la asigurarea sănătății copilului în cazul care lipsa vaccinării determină apariția unor repercusiuni asupra sănătății copilului. Cu toate acestea, este neclar în ce măsură părintele sau reprezentantul legal va răspunde pentru simplul refuz al vaccinării copilului în absența unor urmări negative asupra sănătății acestora ca rezultat al nevaccinării. Lipsa de claritate decurge din existența unor prevederi legale care stabilesc în mod specific competența Comisiei Județene (a Municipiului București) de Vaccinare de a sesiza organismele competente cu privire la „neglijarea medicală” şi „încălcarea dreptului copilului de către părinți” sau cu privire la săvârșirea de către părinți sau reprezentanți legali a infracțiunii de rele tratamente aplicabile minorului, pentru cazurile în care până la vârsta de 18 luni, respectiv 3 ani, copiii nu au parcurs cu succes etapa vaccinării obligatorii. Finalitatea unor astfel de sesizări poate consta în sancțiuni cu privire la autoritatea şi drepturile părintești, sau chiar cu închisoare de la 3 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Având în vedere gravitatea unor astfel de consecințe, se impune clarificarea procedurilor aplicabile şi, mai ales, a elementelor constitutive ale infracțiunii – Poate fi demarată urmărirea penală doar prin simpla ajungere a minorului la vârsta de 3 ani fără vaccinarea corespunzătoare sau este obligatoriu ca minorul să fi suferit consecințe negative ca urmare a vaccinării?

Lipsa vaccinării conform calendarului național de vaccinare are consecința imposibilității înscrierii copilului într-o colectivitate de învățământ sau într-o colectivitate din serviciile de zi, cu impunerea obligației asupra părintelui sau reprezentantului legal de a-și înscrie copilul în cadrul unui program de recuperare pentru antigenele vaccinale obligatorii sau de a prezenta adeverința contraindicațiilor medicale definitive, în cazul în care obligația de vaccinare nu a fost îndeplinită.

Pentru situația în care calendarul de recuperare nu este urmat, sunt prevăzute o serie de consecințe la nivelul părinților menite să asigure informarea completă a acestora, precum şi consilierea lor cu privire la efectuarea vaccinărilor. Astfel, Comisia Județeană (a Municipiului București) de Vaccinare (i) convoacă, în vederea consilierii, părinții care nu se prezintă cu copilul la vaccinare sau care refuză vaccinarea; (ii) ia în evidență copilul nevaccinat, consiliază părinții cel puțin odată la 3 luni, stabilește un plan de recuperare și monitorizează cazul până la administrarea tuturor vaccinurilor corespunzătoare vârstei; (iii) propune un calendar de recuperare, după analiza cazului, pentru antigenele obligatorii posibile a fi administrate în conformitate cu vârsta, în cazul oricărui copil nevaccinat sau incomplet vaccinat; (iv) sesizează persoanele și organele relevante în cazul copilului înscris într-o colectivitatea de învățământ care nu a încheiat schema de recuperare propusă în termen de un an, respectiv în cazul copilului care nu a început sau a întrerupt schema privind vaccinurile obligatorii. Nu se prevăd însă consecințe directe asupra copilului, nici în ceea ce privește impunerea excluderii din colectivitatea de învățământ sau din colectivitatea din serviciile de zi în ipoteza nerespectării calendarului de recuperare, şi nici impunerea vaccinării în cazul în care părintele sau reprezentantul legal se împotrivește.

În concluzie, este limpede că atât litera, cât şi spiritul proiectului de Lege urmăresc şi încurajează o informare corespunzătoare a populației cu privire la impactul vaccinării asupra sănătății publice. Având, totuși, în vedere consecințele de mare impact asupra părinților şi reprezentanților legali, în lipsa unor proceduri şi condiții clare, este dincolo de orice dubiu că proiectul de Lege actual poate fi şi trebuie îmbunătățit, pentru a putea adresa acest subiect de importanță majoră şi, în același timp, sensibil precum vaccinarea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp