Foto: Getty Images
Variola maimuței a ajuns la porțile României, odată cu confirmarea primului caz în Ungaria, în urmă cu câteva zile.
Ca de obicei, autoritățile vor începe prin a nega problema și a ne asigura că virusul nu va ajunge în România sau că sunt pregătite și au de toate, tot așa cum ne-au asigurat că nu vom avea varianta Alpha și nu vom avea varianta Delta și ne asigură că s-a terminat pandemia de COVID-19 în România (pentru a doua oară).
Este însă aproape o certitudine statistică faptul că variola maimuței va ajunge în curând și în Romania. De fapt, având în vedere răspândirea comunitară în țările cu mulți români în diaspora (vezi UK în grafic) este foarte probabil că virusul circulă deja în România, dar ca de obicei, îl vom confirma abia atunci când va fi deja în circulație comunitară.
Am fi putut avea o șansă să îl oprim, dacă mențineam măcar măsurile de control epidemic la graniță, însă la noi e liber să intri în tară și dacă ești plin de bube și îți scuipi plămânii în fața ofițerului de frontieră.
Așadar întrebarea nu este dacă va ajunge, ci când va ajunge și ce vor face autoritățile să prevină o epidemie.
Când va ajunge? Probabil va fi confirmat până la finalul verii.
Ce vor face autoritățile? Probabil nimic. Poziția oficială a României este în prezent negarea riscului epidemic și măsurile de sănătate publică sunt strict pasive, bazate pe gestionarea cazurilor care ajung în spital. Nu mai avem nici legislația necesară pentru a izola bolnavii infecțioși și a împiedica răspândirea comunitară a unei boli contagioase.
Lăsând virusul SARS-CoV-2 să circule liber în România am decis automat să lăsăm toți virușii să circule liber.
Vom avea deci cazuri de variola maimuței în România până în toamnă.
Înseamnă că vom avea și o epidemie? Nu!
Vestea bună este că la stadiul actual, virusul este puțin contagios și e puțin probabil ca variola maimuței să devină pandemie în viitorul apropiat.
Vestea proastă se vede din grafic. Răspândirea oricărui virus depinde și de comportament, nu doar de genetică. În mai puțin de o lună, numărul global de cazuri a ajuns de 1 la peste 700 dintre care 1/3 în Marea Britanie și Spania, țări din care vor reveni în țară sute de mii de români în această vară. Pe lângă creșterea susținută a numărului de cazuri noi, răspândirea aparent comunitară este o sursă mare de îngrijorare.
Potențialul epidemic este evident dacă virusul este lăsat să circule și să se adapteze la gazda umană, deci masurile de sănătate publică pe care încep să le ia unele țări sunt prefect justificate, vezi și discuția de mai jos.
E nevoie să te îngrijorezi la nivel personal? Nu!
Riscul să întâlnești o persoană infectată cu variola maimuței este încă de mii de ori mai mic decât cel de a te întâlni cu o persoană infectată cu SARS-CoV-2, iar mortalitatea în caz de infecție este mai scăzută decât în cazul COVID-19.
De asemenea măsurile elementare de combatere a COVID-19 (masca, distanțarea fizică și igiena mâinilor) vor preveni și infectarea cu variola maimuței.
Prin urmare dacă te vei feri de COVID-19 vei fi ferit și de variola maimuței. Dacă însă ai ghinion și te trezești cu o erupție pe față sau în zonele intime și bube ca în varicelă însoțite de 1-3 zile de febră, trebuie să te izolezi rapid și să suni medicul de familie. Tratamentul este cu atât mai eficient cu cât este mai rapid.
Dar ce este variola maimuței?
Variola maimuței este o boală infecțioasă produsă de virusul MPXV, un virus ADN înrudit cu virusul variolei din familia Poxviridae, genul Orthopoxvirus.
De ce îi spune variola maimuței? Pentru că virusul a fost pentru prima dată identificat în 1958 la niște maimuțe de laborator care au prezentat simptome similare variolei. În natură nu se cunoaște rezervorul principal însă cel mai probabil sunt rozătoarele africane.
Primul caz de infectare cu variola maimuței a unui om a fost dignosticat în 1970 în Congo, la un copil de 9 luni. De atunci numărul de focare și cazuri a continuat să crească mai ales în Africa. În 2003, a fost identificat în SUA primul focar în afara continentului african, iar în 2017 a fost înregistrat cel mai mare focar în Nigeria, cu 122 de cazuri confirmate.
Foto: Getty Images
Transmiterea de la animal la om este rară, la fel și cea de la om la om. Calea de transmitere este prin contact direct sau prin aerosoli, deci masca și igiena mâinilor rămân cele mai importante recomandări preventive. Infectarea necesită o expunere îndelungată la o cantitate (inocul) mare de virus, deci este puțin probabilă infecția în cazul contactelor tranzitorii de scurta durată.
Majoritatea cazurilor de infectate până acum sunt în comunitățile de homosexuali bărbați (MSM – men who have sex with other men) însă nu există date privind transmiterea pe cale sexuală. La fel ca în cazul HIV, boala nu este limitată la o anumită categorie socială, chiar dacă este depistată inițial într-o astfel de comunitate. Este mult mai probabil ca aceste comunități să fie mai atente la orice simptomatologie și să se adreseze din timp medicului.
Conform CDC, perioada de incubație este în general de 7-14 zile, dar poate fi și de 3 – 21 de zile, iar boala durează între 2 și 4 săptămâni.
Debutul bolii este comun cu alte viroze: slăbiciune, febră, stare de rău, dureri de cap.
După 5-7 zile de la infectare (1-3 zile de la debutul febrei), apar și simptome specifice: umflarea ganglionilor limfatici și o erupție cutanată pe față, care se extinde treptat pe restul corpului inclusiv în zona genitală și anus. După câteva zile, aceste erupții formează vezicule (bube) asemănătoare cu cele din varicela (chickenpox sau variola găinii) care se sparg și lasă în urmă niște leziuni (răni) care se vindecă cu formarea unor cruste care cad și contribuie la răspândirea virusului.
Foto Getty Images
La fel ca în cazul COVID-19, majoritatea se vindecă și fără tratament, iar izolarea bolnavului este esențială în perioada contagioasă, pentru a preveni răspândirea bolii.
Igiena lenjeriei, a așternuturilor și a încăperii după vindecare este de asemenea foarte importantă.
IMPORTANT: Variola maimuței nu e COVID și nici “tot o gripă”, chiar dacă simptomele pot debuta similar, așa cum este cazul multor viroze cu poarta de intrare respiratorie.
La nivel genetic, diferențele între COVID-19 și variola maimuței sunt foarte mari.
- Coronavirusii sunt viruși ARN.
- Poxvirusi sunt viruși ADN
Coronavirusul SARS-COV-2 are 30.000 de nucleotide (baze), poxvirusul MPVX are aproape 200.000 deci este de aproape 10 ori mai complex. Nu vrem să lăsăm un asemenea virus să se răspândească, cum am lăsat coronavirusul, astfel încât să parcurgă o tranziție de sute de ani în doar 2 ani.
Exista 2 tulpini (clade) ale MPVX (variola maimuței) care produc infecție la om:
- tulpina vest-africană sau WA (West African), cu o mortalitate [CFR] în jur de 1%
- tulpina din bazinul Congo sau CB (Congo Basin), mai infecțioasă și mai virulentă, cu o mortalitate [CFR] în jur de 10%
Focarele identificate până acum în lume sunt produse de tulpina WA (vest africană) care are o rată de reproducere mică (focarele tind să se stingă natural prin autolimitare), dar care pare să aibă acum un R0 peste 1, ca urmare a unor factori încă necunoscuți. Este cel mai probabil că focarele diagnosticate vor fi ținute sub control în țările cu o politică de săătate publică proactivă.
Variola umană, boala înrudită cu variola maimuței și pe care am eradicat-o prin vaccinare, are o mortalitate în jur de 30%. Am deci avut noroc și de data asta cu un debut blând, la fel ca în cazul debutului noului coronavirus, acum 2 ani și jumătate.
Îngrijorarea medicilor și a instituțiilor de sănătate publică provine din faptul că virusul variolei maimuței (MPVX) s-ar putea adapta în timp la gazda umană, la fel cum se crede că a evoluat și variola umană, în urmă cu mii de ani, sau cum a evoluat recent noul coronavirus. De asemenea, răspândirea aparent comunitară extinsă pe tot globul are un potențial epidemic dacă rata de reproducere va crește în urma unor mutații sau a altor factori.
Pentru moment, majoritatea secvențierilor virușilor recoltați din cazurile curente sunt apropiate de secvența ancestrală (chiar dacă rata de mutație este mai rapidă decât cea tipică familiei Poxvirus) și încă nu sunt semne că virusul a suferit o mutație semnificativă.
Cauza răspândirii atât de rapide este cel mai probabil circumstanțială.
Cauzele circumstanțiale sunt:
1. Scăderea populației vaccinate împotriva variolei
2. Ridicarea tuturor restricțiilor de socializare, urmată de o efervescentă de socializare
3. Potențialul imunodeficitar al infecției cu SARS-CoV-2
Cred că punctele 1 și 2 sunt evidente.
Vaccinarea împotriva variolei produce imunitate practic pe viață, deci cei născuți înainte de 1977 sunt probabil protejați de vaccinarea obligatorie din acea vreme (dacă ai o cicatrice cu depresiune pe braț e probabil de la vaccinul antivariolă).
În imagine, o cicatrice de la vaccinarea împotriva variolei umane este vizibilă pe partea superioară a brațului unei persoane. Variola a fost mult timp considerată una dintre cele mai periculoase boli pentru oameni. Foto: Getty Images
Riscul crescut de infectare este la cei tineri care sunt și mult mai activi social.
Nu am avut cazuri de variola maimuței și alte boli infecțioase în 2020 și 2021, când măsurile de control al pandemiei au oprit și multe alte boli infecțioase care revin acum agresiv.
Punctul 3 (imunodeficiență indusă de SARS-CoV-2) este însă cel care preocupă un număr tot mai mare de medici și autorități publice. Long Covid devine rapid una din cele mai importante boli cronice din populație (până la 30% din populația infectată, conform CDC), care din păcate are și un serios potențial de comorbiditate pentru alte boli.
Este așadar plauzibil să suspectăm Long COVID ca factor favorizant, chiar dacă nu este factor determinant.
Acest aspect de comorbiditate și numărul extraordinar de mare de infectări cu SARS-CoV-2 fac ca astfel de "cazuri misterioase" să devină tot mai frecvente.
În cazul variolei maimuței este un mister frecvența foarte mare a infectărilor, răspândirea extinsă și aspectul comunitar al acestor cazuri. Existența unor factori favorizanți cu potențial de sinergie negativă este așadar o necesitate teoretică și nu doar o simplă suspiciune.
La acest stadiu, circulația virusului MPVX poate fi oprită cu ușurință, cu măsuri minimale de anchetă epidemiologică și izolarea celor infectați și a contacților. Problema este mai degrabă legată de politizarea sănătății publice și de tendința populistă de a ignora această problemă.
În România variola maimuței nu există, iar dacă va apărea va fi exclusiv din import. Vedem acum cât de absurdă a fost renunțarea la formularele de contact epidemiologic la intrarea în țară.
De asemenea masca a fost abandonată complet, deși este o metodă simplă și eficientă de prevenție și protecție în spațiile închise pentru toate aceste viroze cu transmisie prin aerosoli, deci inclusiv față de variolă, în toate formele sale.
Riscul de a te infecta sau de a ajunge în contact cu cineva infectat cu variola maimuței este infim, incomparabil mai mic decât de a ajunge în contact cu cineva infecat cu Omicron.
La nivel individual nu avem niciun motiv real de îngrijorare pe termen scurt sau lung, mai ales în cazul celor vaccinați împotriva variolei umane. COVID-19 rămâne o amenințare mult mai mare decât variola maimuței în viitorul apropiat.
La nivel social avem însă motive semnificative de îngrijorare pe termen mediu și lung, din cauza potențialului epidemic al MPVX. De aceea răspândirea acestui virus trebuie oprită înainte de a ajunge să se adapteze la gazda umană
Socoteala este simplă, virusul se adaptează prin mutații. Mutațiile au loc cu atât mai des, cu cât există mai multe infectări. Dacă oprim cazurile noi, oprim virusul înainte de a produce o nouă epidemie.
Cu alte cuvinte, noi ne putem culca pe o ureche, autoritățile nu.
Alternativa este chiar politica adoptată în cazul noului coronavirus, care a fost lăsat să circule liber și se modifică acum de milioane de ori mai rapid decât la debutul pandemiei. Pandemia a devenit acum un sistem biosocial integrat, în care fiecare persoană infectată este un nod de calcul într-o imensă rețea paralelă care va continua să calculeze soluții genetice prin care să ocolească piedicile pe care i le ridicăm noi în cale.
Ce va urma după renunțarea la aceste frâne pe care le-am pus în calea pandemiei în ultimii 2 ani?
Abia acum urmează să aflăm.
Din păcate se acumulează dovedezi că noul coronavirus este un cal troian așa cum am început să suspectam încă din 2021. Un cal troian căruia i-am permis să circule nestingherit printre noi și nu înțelegem consecințele pe termen lung ale infecției cu acest nou virus.
Facilitarea infecției cu MPVX poate fi doar una din aceste consecințe neprevăzute.
Să nu uităm că omenirea a mai cunoscut deja un astfel de virus cu debut aparent blând și consecințe devastatoare pe termen lung. Acel virus se numește HIV și produce boala SIDA.
În contex pandemic, variola maimuței poate fi considerată o amenințare emergentă cu potențial epidemic care trebuie supravegheată cu atenție de autoritaile sanitare în perioada următoare.
Noi în schimb e bine să ne bucurăm de vacanță păstrând măsurile elementare de prevenție normale într-o pandemie (nu, nu a trecut pandemia). Chiar vă recomand și pentru sănătatea voastră să nu evitați vacanța, pentru că organismul nostru are nevoie să se recupereze fizic și emoțional și urmează cea mai sigură perioadă a anului, în lunile iunie-iulie, plus cea mai mare parte din luna august.
Raport realizat sub coordonarea dr. Octavian Jurma în cadrul FORSLYS (Grupul pentru Studiul Formal al Sistemelor Vii) si distribuit de Everment SRL.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.