Vede președintele Iohannis cum își pierde legitimitatea? Da, dar nu-i pasă

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Sunt deja mai multe zile de când avem un nou ministru al Educației, după plecarea - complet neasumată, dar totuși atât de necesară - a lui Sorin Cîmpeanu. „Înaintașii voștri, studenți și profesori, au suferit în trecut pentru convingerile lor, dar nici în acele momente grele ei nu și-au pierdut credința că actul de creație este o expresie a libertății și nu poate exista în lipsa acesteia”, a rostit președintele Iohannis, ca parte a discursului său de la deschiderea anului universitar din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu. Cel puțin ironic este acest mesaj, într-un context în care dreptul nostru la informare (și, în consecință, la exprimare) este din ce în ce mai împovărat de o presă mai mult în slujba politicianului, nu a cetățeanului.

De ce sunt posibile astfel de lucruri? Din aceleași motive pentru care plagiatorii rămân în continuare în funcțiile de top ale țării, în timp ce se arată revoltați de oricine le atrage atenția cu privire la elefantul din cameră: lupta sistemică pe care actuala coaliție o duce în scopul degradării legitimității instituțiilor. Exemplul cel mai vizibil prin amploarea sa este cel al prim-ministrului Nicolae Ciucă, care până la această oră reușește cu succes să blocheze activitatea instituțiilor (în cazul acesta CNATDCU) responsabile de investigarea obiectivă a plagiatelor. Iar asta se întâmplă în contextul în care știm deja că 42 de pagini (din totalul de 138) sunt plagiate, după cum a arătat jurnalista Emilia Șercan încă de la începutul acestui an (Șercan, 2022). Deși cel mai probabil demisia lui Sorin Cîmpeanu a venit mai degrabă ca răspuns rapid la o indignare publică de tipul “Capul lui Moțoc vrem”, este cât se poate de clar că elefantul plagiatului nu a dispărut deloc din cameră, ba chiar e pe cale să ne înghită pe fiecare dintre noi.

Când auzi că “avem nevoie de toleranță zero în privința plagiatului” de la omul care ne-a spus ani de zile cât de toxic și corupt este PSD-ul, cred că intuim cu toții că nu urmează zile foarte bune pentru integritatea academică din această țară. În cadrul unei precizări adiacente a reședintelui la afirmația sa anterioară, acesta evidențiază că “aceste legi (n.r. Legile Educației) nu se referă la trecut, se referă la viitor... Încă o dată, noile legi se referă la ce se întâmplă de acum încolo”. Este aceasta pur și simplu o precizare juridică standard menită să lămurească cu privire la faptul că legile nu se aplică retroactiv, sau e mai mult decât atât? Mult mai mult, căci practic președintele țării ne arată că nu există vreo diferență între legalitate și integritate/ moralitate, că practic prim-ministrul țării abundă în integritate academică, deoarece nu a primit vreo sentință definitivă care să îl considere plagiator, deși lucrurile sunt deja foarte clare în acest sens. 

Care cred eu că este principalul factor politic din cauza căruia se întâmplă toate astea? Faptul că practic nu mai avem niciun fel de opoziție funcțională, ceea ce afectează destul de dur mecanismele de menținere a integrității politice. Evident, nu suntem singura țară aflată în această situație. Atunci când cetățenii își pierd mecanismele prin care pot semnala toate aceste abuzuri politice (cum ar fi prin proteste sau printr-o mass-media cât mai nepartizană politic) ajungem la Leviatanul Despotic, descris de Acemoglu și Robinson (2019) în cartea lor intitulată “Coridorul Îngust”. În cadrul unui astfel de Leviatan (expresia metaforică care desemnează statul și raportul de putere dintre stat și cetățean), puterea politică poate lua cam orice decizie în mod nestingherit, fără a putea fi perturbată de vreo acțiune civică colectivă. Oricine îndrăznește să ia astfel de inițiative civice împotriva conducerii politice va fi fie arestat în scurt timp (precum în China sau Rusia), fie amenințat cu acțiuni în instanță și alte măsuri de intimidare, cum procedează în prezent ministrul Lucian Bode față de toți cei care anunță că teza sa de doctorat este ținută la secret.

Desigur, lămuririle în acest caz sunt din nou oferite de către Emilia Șercan, care arată că ministrul Bode minte atunci când afirmă că lucrarea sa de doctorat poate fi consultată la Biblioteca Națională sau la BCU (Bratu, 2022). Și... cum hoțul neprins e negustor cinstit, se explică atitudinea publică agresivă a ministrului de Interne, care își arată colții la toți cei care îndrăznesc să afirme că integritatea sa academică este cel puțin suspectă.

Suntem cu toții conștienți că sunt mult prea multe lucruri de îndreptat atunci când vine vorba despre modul în care oamenii politici (în frunte cu președintele) tratează ideea de integritate academică. De asemenea, cei mai mulți dintre noi suntem conștienți și de faptul că Legile Educației vor face mult mai mult rău decât bine, în timp ce așteptarea generală este aceea ca cei mai mulți dintre noi să ne ținem gura, să nu fim mai incomozi decât e cazul, altminteri vom suporta consecințele. Este dureros pentru unii dintre noi, care am crezut cu tărie că președintele este într-adevăr simbolul schimbărilor promise de atâția ani.

Acemoglu, D., & Robinson, J. A. (2019). The narrow corridor: States, societies, and the fate of liberty. Londra: Penguin Press.

Bratu, A. (2022, 6 Octombrie). Emilia Șercan, reacție după ce ministrul Bode a anunțat că lucrarea sa de doctorat nu e secretizată. ”Teza lui dr. Bode este digitalizată (…) și poate fi consultată pe un calculator fără acces la internet. Fotografierea ecranului cu prețioasa creație științifică este interzisă”. G4Media.ro. (accesat pe 7 Octombrie 2022).

Șercan, E. (2022, 18 Ianuarie). Premierul Nicolae Ciucă a plagiat în teza de doctorat. Printre sursele copiate se numără alte două teze de doctorat. Press One. (accesat pe 7 Octombrie 2022).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp