Viața pe ecrane și ce înseamnă asta pentru copii: pandemia ecranelor, în pandemia Covid-19

Foto: Viacheslav Iakobchuk / Alamy / Alamy / Profimedia

În timp ce pandemia Covid-19 ne fură toată atenția, pandemia ecranelor din viețile copiilor noștri capătă proporții halucinante. ”Pe termen lung, sufletul capătă culorile gândurilor tale”, spunea Marcus Aurelius. Am putea să-l declarăm strămoșul neuroplasticității acum, când timpul mediu de folosire a ecranelor de către tineri a ajuns la șapte-opt ore pe zi. Aproape tot timpul liber și-l petrec pe telefon. Timp care vine de undeva – din interacțiunea directă, fizică, din timpul de joacă, din plimbări, din acțiuni concrete. Fără nici o exagerare, smartphone-ul, tableta, laptopul și televizorul sunt drogul zilelor noastre. De cele mai multe ori, tinerii dorm cu telefonul lângă pat, să-l poată lua oricând. E ultimul lucru pe care-l lasă din mână când închid ochii și primul pe care-l iau, când îi deschid. Deseori, dacă se trezesc în timpul nopții, își verifică telefonul. Dacă în anii ’80 tinerii citeau dintr-o carte aproape în fiecare zi, acum doar 16% dintre ei mai citesc ceva. Cărțile necesită răbdare și implică o acțiune liniară, pe o durată de timp devenită, între timp, greu de digerat și de tolerat în arcul de concentrare tot mai redus, indus de Twitter, Instagram, sau Facebook. Dopamina dată de un scroll rapid, când treci într-un minut prin 40 de imagini sau story-uri diferite, e tot mai captivantă și sinapsele cerebrale - tot mai avide după ea. 

Iar analfabetismul funcțional depășește record după record, de la un an la altul.

Din păcate, copiii nu sunt luați în serios de politicieni nici măcar atunci când mor de foame, darmite când ajungem la cantitatea enormă de timp petrecută de copii în fața mediilor digitale. Pandemia ecranelor ia proporții apocaliptice în contextul educației online, a sesiunilor pe zoom și a scuzei atotprezente cu temele pe calculator, cu lecțiile pe tabletă, cu ”studiul” pe telefon. Și brusc, șapte-opt ore de consum de ecrane pe zi, ajung, acum, la 12-13 ore. Concomitent catastrofei Covid-19, au loc alte catastrofe. Mediile digitale, prin potențialul lor adictiv enorm, dăunează cumplit corpului, pe termen lung, prin stres, insomnii, obezitate, dar mai ales minții: creierul e tot mai atrofiat, nefiind folosit, stresul distruge sinapse și celule nervoase, iar celulele noi nu supraviețuiesc, nefiind folosite. De aici, capacitatea tot mai redusă de gândire, de răbdare, de autocontrol și, în cele din urmă, de acțiune. E simplu: creierul se dezvoltă când e folosit și se atrofiază când vegetează.

Iar mediile digitale îl fac să vegeteze.

Pentru prima dată de când se măsoară IQ-ul generațional, generația actuală are un IQ mai redus decât al generației anterioare. Datorită dinamicii, culorilor stridente și fluxului aproape imposibil de urmat prin viteza sa, nu mai putem judeca, nu mai putem analiza informația primită de creierul nostru, prin multitudinea de ecrane și stimuli vizuali. Consecința? Nu mai gândim, nu mai procesăm informația. O luăm de-a gata, fără să o mai trecem prin filtrul propriu al gândirii. Așa se face că fake-news sunt pretutindeni și capătă tot mai multă ”credibilitate”, fiind luate de-a gata și crezute fără vreun filtru rațional.

Studii pertinente demonstrează că există o inversă proporționalitate între cantitatea de timp petrecut în fața ecranelor și gradul de fericire: cei care-și petrec mai mult timp pe telefon, sunt mai nefericiți. Ecranele duc la și mai multă dependență: cu cât te simți mai nefericit, cu atât stai mai mult pe social media. Iar riscul de nefericire, depresie și anxietate cauzate de media digitale e cu atât mai pregnant, cu cât e mai fragedă vârsta la care are loc expunerea la social media. În adolescență, tinerii își dezvoltă identitatea și au o problemă cu imaginea de sine, inclusiv fizică. Iar în social media, cyber-bullying-ul online nu poate fi oprit. Dacă un bully, fie acesta un coleg de clasă, sau o colegă, merg acasă după școală, în mediul online aceștia pot să-și ”călărească” victima 24 de ore din 24. 

În teorie, social media e despre conectare. De fapt, e invers: cei mai singuratici stau mult în online. Tot mai mult. Și pentru că atunci când ai multă dopamină vrei tot mai multă, consumul excesiv de ecrane duce la singurătate, tristețe, neliniște, depresie și imagine de sine problematică. Nu e deloc întâmplătoare ascensiunea problemelor de sănătate mintală și a diversității acestora, la tineri: e datorată, în mare parte, consumului tot mai mare de media digitale.

Cât de mult e prea mult? Riscul crește exponențial de la două ore de expunere în sus/zi la media digitale. Cu siguranță, cheia nu e eliminarea ecranelor din viețile tinerilor, ci în moderație. Dar moderația e ceva tot mai greu de obținut. Sunt deja comune conversațiile dintre părinții care nu mai știu ce să facă să poată smulge din mâinile copiilor lor telefoanele sau tabletele. Soluții există. Controlul parental, setat la o limită de timp dorită de părinți e una dintre acestea. Alta e să le oferim copiilor propriul smartphone la o vârstă cât mai mare. Nici un copil sub 12 ani nu ar trebui să aibă un smartphone, în ciuda presiunii sociale și de anturaj absolut extraordinare. A treia soluție e limpede: ca părinte, alocă-i timp copilului tău. Fără acel bla-bla, cu ”timpul de calitate”. Nu există așa ceva. Pentru copil, există timp petrecut cu părinții săi. Cantitate. Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Lasă tentația ieșirii pe terasă cu prietenii. Amână referatul acela pentru birou, sau scurtează-l mult. Nu te mai scuza că ești ocupat și că ai multe de făcut. Pentru că s-ar putea să scăpi din atenție tocmai esențialul: copiii tăi, care cresc fără să poată să aștepte după tine. Și e timp pe care nimeni și nimic nu ți-l mai poate da înapoi.

Și, ca să revenim la Marcus Aurelius - ar fi frumos ca sufletul copiilor tăi să capete culorile unor gânduri în care să ai și tu ceva de spus.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp