Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Victorie pe Calea Victoriei: prima decizie a primarului Firea și pentru „ceilalți” bucureșteni

Minune în București, de Paști. O parte din Calea Victoriei a fost închisă mașinilor și oferită, sâmbătă, duminică și luni, pietonilor. Nu tu mici cu muștar plus mirosul de grătar aferent, nicio urmă de scrumbie afumată. Marea surpriză: nu s-a dat nimic, nu au fost nici măcar tradiționalele sărmăluțe cu mămăliguță sau fasole cu ciolan, așa cum se cuvine la evenimentele organizate de Primăria Capitalei. Am căutat degeaba cel mai lung cârnat din lume și nu l-am găsit nici pe cel mai mare din UE. Nu am auzit nicio boxă din care să răsune vreun artist care-și strige mândria că e român ortodox (foto: Octav Ganea, Inquam Photos).

Dincolo de glumele culese de la cei mirați că pot să se dea pe una din cele mai circulate și poluate artere din Capitală cu bicicletele, să-și scoată copiii în cărucioare sau pe role, trecând și peste micile stângăcii ale organizatorilor- venite, probabil, din lipsa de experiență - am văzut, de Paști în 2017, alt București. Oameni care-și lasă loc să treacă, nu se înjură unii pe alții pentru că trebuie să facă slalom cu bicicleta, nu aruncă pe jos nici mucuri de țigări și nici ambalaje din plastic. Locuitori din acea categorie care nu au nevoie de concerte, scene, urlete, aglomerație, miros puternic de grătar și bere ca să-și descopere orașul. 

Calea Victoriei a sunat și a mirosit, în schimb, a capitală europeană, cu spectacolele statuilor vivante de la teatrul Masca, artiștii stradali și animatori pe picioroange.

60.000 de oameni spun organizatorii că au fost sâmbătă și duminică pe Calea Victoriei. Luni, evenimentele au fost anulate din cauza ploii, însă primăria a anunțat încă din primăvară că ia în considerare să transforme Calea Victoriei - de la Piața Victoriei până la Biserica Albă într-un spațiu urban alternativ, fără mașini.

Pe partea dreaptă, pe sensul de mers spre Ateneul Român, panouri cu imagini vechi și istoria clădirilor de pe Calea Victoriei. Bucureștiul a avut și el Café de la Paix- și azi una din cele mai renumite cafenele din Paris, așezată în Piața Operei, în arondismentul nouă (foto: Alex Livadaru).

La pas pe Calea Victoriei nu trebuie să însemne numai o plimbare de la Piață până la Biserica Albă și înapoi, pe asfalt, care la vară va fi încins. Primăria poate merge mai departe, deschizând clădirile, grădinile și curțile instituțiilor publice, cele mai multe finanțate de administrația locală. Singura oază de verde și umbră la evenimentul de Paști a fost în Parcul Nicolae Iorga, foarte mic ca suprafață pentru vizitatori. De o parte și cealaltă a arterei se află însă grădina Academie, clădirile și curțile muzeului Casa Filipescu-Cesianu, muzeului Colecțiilor de Artă și muzeului George Enescu (foto: Alex Livadaru).

La pas pe Calea Victoriei îți arată de ce poluarea fonică dintr-o capitală încărcată de noxe, care moare încet în fiecare zi, e la fel de nocivă ca poluarea atmosferică. Ies de 10 ani la câteva week-end-uri pe Calea Victoriei și este prima dată când am auzit ciripitul păsărilor. Toate acestea m-au făcut să-i iert administrației Firea una din primele măsuri după alegerile locale din 2016- decizia de a reda bulevardul Kiseleff autoturismelor. În premieră pentru Capitală, o victorie pe Calea Victoriei. Primarul Firea a luat o decizie pentru ceilalți bucureșteni.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Va rog sa vizitati orasul Rotterdam si ve-ti vedea ce inseamna bicicleta.Nu e nici o rusine sa fii la conducerea unei companii foarte mari si sa calaresti bicicleta spre-de la serviciu.Cleaner sau patron,bicicleta. In Bucuresti cica esti "mort" fara masina??? Hai ca ma pufneste rasul! Au autorablantistii atatea joburi in diferite locatii ale orasului incat nu au alta posibilitate de deplasare decat autoturismul?! Macar daca ar fi vanuri,sa pretinda ca au de carat scule,materiale,ceva ce presupune ca nu au pus fundul in masina,la ora 11,sa mearga sa-si cumpere tigari.V-ati nascut cumva in masini,domniile voastre? Multi dintre voi ar trebui sa invatati sa mergeti pe picioarele din spate inainte sa va cumparati masini.
    • Like 0
  • Ioan check icon
    In mod cert, fara nici o legatura cu sarbatoarea, am inviat!
    • Like 0
  • check icon
    Așa mai sperăm că se poate, că dorim să fim și europeni.
    • Like 0
  • Aplauze pt primar si pentru ca anu asta maratonu' primaverii nu a mai blocat
    orasul complet.
    • Like 0
  • check icon
    Mă bucur că se încearcă prezentarea echilibrată a acțiunilor primăriei, atunci când e și ceva de bine.
    • Like 0
  • Poate d-na Firea sa mai achizitioneze cateva wc-uri ecologice? Nu nu poate, a dovedit ca nu poate.
    • Like 1
    • @ Ioanaa Ioana
      check icon
      WC-uri ecologice!? Avem destule "wc-uri traditionale" printre noi,la fel de toxice!Si ...tichie de mãrgãritar,fã Ioanããã(parafrazându-l pe Ponta)
      • Like 0
  • check icon
    În piețele orașelor central-europene și occidentale, este uzual ca în weekend (de vineri după amiază până duminică după amiază) să fie amenajate târguri unde, slavă domnului, se vând cârnăciori și bere la greu, iarna se bea, mai ales, grog în loc de bere. Și da, miroase a cârnăciori, ei neavând mici, oferă mirosul specific.
    E drept, acolo nu există ceea ce la noi încă este, dar arată de sec. XIX: piețele agro-alimentare, unde – se spune – ar vinde producătorii. Ei, să fim serioși, nu prea sunt producători acolo, nu ai timp să și produci să și vinzi în piață.
    • Like 1


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult