Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Vine și mai rău

Spital modular Elias

Mă uit cu resemnare la numărul pacienților diagnosticați zilnic cu COVID 19 și mie rar mi se întâmplă să simt resemnare. Aproape întotdeauna văd o cale, cred că există soluții, simt că nu e totul pierdut. Acum, însă, cred că e rău și că vine și mai rău.

În martie, aprilie, mai am țipat, am zis că nu e ok, că e nevoie de mai mult, că ne amăgim singuri, că nu testăm suficient și, mai ales, că nu avem suficiente paturi de terapie intensivă. Apoi ne-am apucat să facem un spital modular. L-am făcut. Apoi ne-am luptat să-l facem funcțional. L-am făcut. (Și da, pentru toți cei care se întreabă dacă modularul de la Elias e folosit, vă asigur că e folosit la capacitate maximă încă din august, că salvează vieți, că e o gură de oxigen pentru sistemul care începe să-și arate limitele)

Lucram la modular în timp ce numărul de cazuri scădea... am auzit atunci multe voci zicând că e degeaba, că uite, gata cu COVID-ul, nu mai e nevoie de niciun modular, că am aruncat banii pe fereastră. Mulți au crezut în vară că România e păzită, că românii au o genă, că suntem poporul ales și pe noi nu ne lovește virusul ca pe ăia din vest. Ne-am relaxat cu toții, autorități și cetățeni, și am ajuns aici.

Ce vine e rău, oricât încercăm să ne păcălim. Scapă cine poate, oricât am spera să fie altfel. Spitalele atâta pot. Așa am acceptat noi, timp de 30 de ani, să poată sistemul: PUȚIN.

Am stat 30 de ani și ne-am uitat la sistem, ne-am lamentat că e rău, mizer, lipsit de resurse, dar nu am făcut nimic.

Am stat din iunie și ne-am uitat la COVID 19, crezând că pleacă, că nu există, că nu mai vine și nu am făcut nimic. Nu mai zic acum câte ar fi trebuit făcute că oricum nu mai ajută la nimic.

Dacă e ceva ce mai putem face acum e să purtăm naibii masca aia, să ieșim din casă doar dacă nu se poate altfel, să-i protejăm pe cei în vârstă și să ne rugăm să nu fie atât de rău cât ar putea fi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sistemul... care sistem?! A scris Vintila Mihailescu (pacat ca nu mai e sa deschida ochi si minti) o comparatie excelent documentata din propria experienta despre un sistem functional, cel francez, si unul nefunctional, cel romanesc.
    https://www.scena9.ro/article/pacient-sistem-sanatate-comparatie
    • Like 0
  • Atat timp cat cca.5 mil.romani contribuie la sistemul de sanatate,de care beneficiaza inca cca.11 mil.,acest sistem va trai in saracie si/sau din fonduri extrabugetare,imprumuturi si donatii.Iar zeci de mii de profesionisti in medicina lucreaza in strainatate,si niste fitilisti si pafaristi se intreaba de ce nu facem mai multe teste,de ce DSP-urile nu fac anchete epidemiologice corecte,de nu raspund la telefon,de ce sunt infectii nosocomiale,de ce sunt multe spitale construite acum 50 de ani si pe fond de ce nu suntem nemti desi avem ca Germania presedinte neamnt!Cu toate aceste pana la urma totul depinde de gradul de educatie si disciplina a populatiei,la noi nu a mers decat in starea de urgenta!
    • Like 3
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro