Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Vine și mai rău

Spital modular Elias

Mă uit cu resemnare la numărul pacienților diagnosticați zilnic cu COVID 19 și mie rar mi se întâmplă să simt resemnare. Aproape întotdeauna văd o cale, cred că există soluții, simt că nu e totul pierdut. Acum, însă, cred că e rău și că vine și mai rău.

În martie, aprilie, mai am țipat, am zis că nu e ok, că e nevoie de mai mult, că ne amăgim singuri, că nu testăm suficient și, mai ales, că nu avem suficiente paturi de terapie intensivă. Apoi ne-am apucat să facem un spital modular. L-am făcut. Apoi ne-am luptat să-l facem funcțional. L-am făcut. (Și da, pentru toți cei care se întreabă dacă modularul de la Elias e folosit, vă asigur că e folosit la capacitate maximă încă din august, că salvează vieți, că e o gură de oxigen pentru sistemul care începe să-și arate limitele)

Lucram la modular în timp ce numărul de cazuri scădea... am auzit atunci multe voci zicând că e degeaba, că uite, gata cu COVID-ul, nu mai e nevoie de niciun modular, că am aruncat banii pe fereastră. Mulți au crezut în vară că România e păzită, că românii au o genă, că suntem poporul ales și pe noi nu ne lovește virusul ca pe ăia din vest. Ne-am relaxat cu toții, autorități și cetățeni, și am ajuns aici.

Ce vine e rău, oricât încercăm să ne păcălim. Scapă cine poate, oricât am spera să fie altfel. Spitalele atâta pot. Așa am acceptat noi, timp de 30 de ani, să poată sistemul: PUȚIN.

Am stat 30 de ani și ne-am uitat la sistem, ne-am lamentat că e rău, mizer, lipsit de resurse, dar nu am făcut nimic.

Am stat din iunie și ne-am uitat la COVID 19, crezând că pleacă, că nu există, că nu mai vine și nu am făcut nimic. Nu mai zic acum câte ar fi trebuit făcute că oricum nu mai ajută la nimic.

Dacă e ceva ce mai putem face acum e să purtăm naibii masca aia, să ieșim din casă doar dacă nu se poate altfel, să-i protejăm pe cei în vârstă și să ne rugăm să nu fie atât de rău cât ar putea fi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sistemul... care sistem?! A scris Vintila Mihailescu (pacat ca nu mai e sa deschida ochi si minti) o comparatie excelent documentata din propria experienta despre un sistem functional, cel francez, si unul nefunctional, cel romanesc.
    https://www.scena9.ro/article/pacient-sistem-sanatate-comparatie
    • Like 0
  • Atat timp cat cca.5 mil.romani contribuie la sistemul de sanatate,de care beneficiaza inca cca.11 mil.,acest sistem va trai in saracie si/sau din fonduri extrabugetare,imprumuturi si donatii.Iar zeci de mii de profesionisti in medicina lucreaza in strainatate,si niste fitilisti si pafaristi se intreaba de ce nu facem mai multe teste,de ce DSP-urile nu fac anchete epidemiologice corecte,de nu raspund la telefon,de ce sunt infectii nosocomiale,de ce sunt multe spitale construite acum 50 de ani si pe fond de ce nu suntem nemti desi avem ca Germania presedinte neamnt!Cu toate aceste pana la urma totul depinde de gradul de educatie si disciplina a populatiei,la noi nu a mers decat in starea de urgenta!
    • Like 3


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult