Vizita Președintelui Iohannis în SUA: trei posibile câștiguri și o miză trecută sub tăcere

Foto: presidency.ro

Asistăm în aceste zile la un eveniment istoric pentru România. Vizita Președintelui Klaus Iohannis în Statele Unite reprezintă, pe lângă un succes notabil al diplomației noastre, o rară ocazie pentru România de a se face remarcată ca vector de stabilitate și de influență la nivel internațional.

Mesajele Președintelui Iohannis din cadrul discursului susținut la dezbaterea „Relevanța Parteneriatului Strategic România-SUA în actualul context internațional şi de securitate”, organizată de Heritage Foundation la Washington, au fost inspirate, precise și bine dozate. La fel de corectă a fost alegerea gazdei, o fundație apropiată de administrațiile republicane.

Discursul Președintelui României a avut două direcții principale. Prima se referă la parteneriatul strategic cu SUA drept principala ancoră de securitate pentru România. A doua a fost afirmarea loialității față de UE, respingând în același timp încercările de fisurare ale relației cu SUA, precum și disponibilitatea României de a juca rolul unui liant între cele două blocuri politice. Președintele României a afirmat răspicat că pentru țările europene nu există alternativă la NATO, aceasta fiind cea mai de succes alianță militară din istorie. Totodată, referindu-le la Rusia, Președintele nu s-a sfiit să spună lucrurilor pe nume: „încearcă să îşi creeze propria sferă de influenţă prin forţă”, invocând nevoia de dialog, dar „bazat pe o puternică descurajare”.

Până acum, semnele și semnalele de la Washington sunt excelente. Dacă-și va alege corect mizele până la capăt, vizita istorică a Președintelui Iohannis poate genera efecte pozitive majore la trei niveluri: național, regional și european.

În primul rând, la nivel național, Președintele poate reasigura liniștea României în ceea ce privește securitatea sa, ca stat membru NATO, într-un climat de confuzie cauzat de necunoscuta care rămâne președintele Trump. În premieră, acesta nu a invocat articolul 5 la reuniunea NATO, care stipulează că orice atac asupra unui stat membru NATO este echivalent cu un atac asupra întregii alianțe Nord-Atlantice. Chiar declarația comună referitoare la parteneriatul strategic dintre România și SUA invocă articolul 5 ca elementul fundamental al relației bilaterale. Așadar reafirmarea SUA drept garant principal al securității României este necesară, dar România poate obține mai mult decât atât.

Parteneriatul cu SUA nu trebuie doar consolidat la nivel miliar, ci și extins către celelalte două direcții prevăzute: cooperare economică și cooperare în cercetare și educație. Comunicatul Președinției sugerează și astfel de obiective ale discuțiilor („perspectivele de aprofundare și extindere a Parteneriatului Strategic”), a căror îndeplinire ar face mult bine României. Schimburile comerciale dintre România și Statele Unite s-au ridicat în 2016 la 2,67 miliarde de dolari, SUA ocupând poziţia a 14-a în topul statelor cu investiţii străine în România (doar 2,06% din totalul investiţiilor străine). De notat și că balanța comercială este net favorabilă României (cu peste 1 miliard de dolari). Fără a fi o cifră mică, e loc de mult mai bine. Schimburile comerciale dintre cele două țări reprezintă un capitol insuficient exploatat al parteneriatului cu SUA, cu premise și oportunități pentru creșteri semnificative, mai ales în sectorul energetic (zona Mării Negre), în infrastructură (e timpul să trecem peste dezastrul Bechtel și să aducem bune practici din SUA, unde infrastructura conectivă nu are egal la nivel mondial) și în sectorul IT (deja consacrat prin companiile americane prezente pe piață, dar și prin colaborările în zona securității cibernetice). 

De asemenea, România poate avea enorm de câștigat într-un domeniu capital pentru evoluția sa în care, din păcate, este rămasă prea mult în urmă: educația și cercetarea. Un lucru poate mai puțin cunoscut este faptul că în toate universitățile americane din top 20 există cel puțin un profesor român de matematică. Este o altă resursă neexploatată și foarte valoroasă pentru România, din păcate ignorată de actualul Guvern al României, care face pași în direcția opusă, eliminând românii care lucrează la universitățile străine din consiliile științifice naționale. Am explicat cu alte ocazii că rețeta creșterii economice pentru România trebuie să includă creșterea productivității individuale, care depinde de capacitatea noastră de inovare – exogenă mai întâi, prin import de tehnologii, apoi endogenă, în mod ideal.

La nivel global, SUA este de departe țara cu cea mai mare capacitate de inovare. Mai toate poveștile de succes ale revoluției industriale 4.0 pleacă din America, într-un sistem educațional de top, bine conectat la un întreg ecosistem care include antreprenori, angel investors, venture capitalists, acces la piețe și la resursă umană de calitate etc. Este pe deplin în interesul României să dezvolte parteneriate între universități și între firme private pentru a aduce pe piața noastră ultimele tehnologii disponibile. Asta va permite României un salt în dezvoltare (leapfrogging), accelerând procesul de convergență la standardele de trai din Vest.

În al doilea rând, vizita șefului statului român poate avea urmări pozitive și la nivel regional. România are șansa să se poziționeze ca un adevărat lider al regiunii sale, care să apere interesele flancului estic al NATO. Acesta este format din țări aflate în vecinătatea Rusiei, tot mai preocupate de agresivitatea crescândă a „Marelui Urs”. Este o situație pe care SUA pare să o conștientizeze, judecând după decizia recentă a administrației americane de a propune Congresului o creștere cu peste 40% a bugetului dedicat asigurării flancului estic NATO în fața amenințărilor Rusiei. Premisele există și sunt favorabile. 

Chiar declarația comună privitoare la parteneriatul strategic, datând încă din 2011, poziționează România ca posibil model de democrație și bună guvernare pentru statele din Parteneriatul Estic. În mod evident, derapaje de tipul OUG 13, „noaptea ca hoții”, nu pot fi tolerate sub nicio formă dacă vrem să ne ridicăm cu adevărat la înălțimea acestei provocări. Pentru cei ce vor spune că administrația Trump nu este la fel de interesată de statul de drept românesc și posibilele amenințări la adresa sa, facem trimitere tot la textul parteneriatului strategic. Buna guvernare, statul de drept și piața liberă sunt esențiale nu doar în plan politic, ci și în plan economic. Investitorii americani nu vor juca după regulile dâmbovițene, după cum avertiza și George Friedman. Există celebrul Foreign Corrupt Practices Act (FCPA) încă din 1977, care pedepsește drastic companiile americane pentru mituirea oficialilor străini, chiar dacă faptele se petrec în afara jurisdicției SUA. Președintele Trump pune America pe primul loc, ceea ce miroase a izolaționism în plan politic, dar rămâne un businessman căruia îi plac deal-urile și care este interesat în succesul investitorilor americani în întreaga lume. Inclusiv din acest punct de vedere, SUA va păstra linia fermă în ceea ce privește necesitatea consolidării democrației românești, fără abateri majore de la cursul asumat.

În al treilea rând, vizita lui Klaus Iohannis poate fi o veste bună inclusiv pentru relațiile transatlantice în ansamblul lor. Acestea au fost puternic afectate de turneul european ratat al lui Donald Trump, fapt ce a determinat-o pe Angela Merkel, aflată în campanie electorală, să declare că Europa nu se mai poate baza pe SUA. Dacă Angela Merkel crede cu adevărat acest lucru și nu este doar o declarație pentru campania electorală, pare a fi o greșeală strategică. Solidaritatea transatlantică reprezintă în actualul context internațional o soluție obligatorie. Dezamăgirea Angelei Merkel poate veni, poate pe bună dreptate, în urma unor gesturi ale lui Donald Trump, dar adevărații lideri nu fac alegeri strategice privind securitatea lumii în funcție de simpatii sau antipatii personale, ci pe baza intereselor strategice comune.

Că ne place sau nu, Donald Trump este doar locatarul vremelnic al Casei Albe, iar liderii europeni nu trebuie să cadă în plasa dezbinării întinse de Vladimir Putin. Întocmai ca URSS în vremea Războiului Rece, Rusia va face tot ce-i stă în putință pentru a submina unitatea țărilor occidentale şi a izola Statele Unite. Trebuie să realizăm faptul că pe lângă România și regiunea din care face parte, Klaus Iohannis merge în Statele Unite și ca un reprezentant al Uniunii Europene, nu doar al țării noastre sau al New Europe, în registrul administrației Bush. Un reprezentant echilibrat și bine privit de către partenerii noștri de peste Ocean, inclusiv pentru decizia recentă a Guvernului de a aloca 2% din buget pentru apărare, în conformitate cu angajamentele României din cadrul NATO. Într-adevăr, Președintele Iohannis are șansa de a poziționa România ca liant între SUA și UE, cu scopul de a ameliora rapid relațiile tot mai reci dintre SUA și UE. Este un obiectiv ambițios, dar capital pentru securitatea întregului continent, inclusiv a țării noastre. Este totodată un obiectiv fezabil, din cel puțin două puncte de vedere: performanța remarcabilă a Ambasadei României la Washington și a întregului efort diplomatic românesc pe relația bilaterală, dovadă stând vizita istorică a acestor zile; și cartea de vizită pe care România o are, pe bună dreptate, pe baza sondajelor de percepție, ca cea mai pro-SUA și pro-UE țară din Europa.

Nu în ultimul rând, vizita Președintelui Iohannis în SUA poate include și o miză aparte, trecută (până acum) sub tăcere. E de luat în calcul faptul că administrația Trump joacă tot mai mult cartea pragmatismului. De unde atenția excepțională acordată României în această perioadă, deși suntem un partener de la care America a obținut deja, teoretic, tot ce avea nevoie în plan militar (România e un aliat stabil, predictibil și consecvent, gata să pună umărul în teatrele de operații, cu un buget adecvat alocat apărării). O posibilă explicație se leagă de zona economică a cooperării bilaterale.

Nu, nu ne așteptăm la un anunț de tipul sau la scara celui din Arabia Saudită (350 de miliarde de dolari). Dar aspectele de business vor fi cu siguranță abordate de Președintele Trump, iar urmările le vom afla în timp. Să nu uităm de interesul economic direct pe care unul dintre giganții economiei americane, Exxon Mobil (companie condusă până recent de Rex Tillerson, actualul șef al diplomației americane), îl are în România. În 2012, consorțiul format din grupul american Exxon Mobil şi compania OMV Petrom a anunţat descoperirea unui zăcământ de gaze naturale în blocul Neptun din Marea Neagră, care ar putea depăşi 100 de miliarde de metri cubi. Pentru Exxon Mobil, o companie al cărui profit a scăzut cu 38% în trimestrul al treilea al anului 2016, acest zăcământ reprezintă o miză semnificativă, mai ales în ceea ce privește nivelul redevențelor pe care le va stabili statul român. Fără a cădea în capcana unui naționalism economic obtuz, trebuie să știm să ne jucăm cărțile în interes național.

Dincolo de toate aceste calcule, pe care România trebuie să le cântărească, vizita din aceste zile a Președintelui Iohannis confirmă o realitate îmbucurătoare: țara noastră reprezintă un colaborator de încredere al celei mai mari puteri a lumii. Însă contextul internațional și atuurile României, deloc puține, o pot transforma într-un jucător cu greutate în regiune și în Uniunea Europeană și un partener pe bune pentru Statele Unite ale Americii. Rămâne covârșitoare miza următorilor ani, cu cele două momente vitale (Centenarul și Președinția Consiliului UE). Se prea poate ca în acest interval de timp să se decidă soarta următoarelor decenii pentru România. 

A contribuit Alin Iliescu

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp