Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Între Statele Unite ale Americii și Germania, România joacă în aceste zile o carte mare de politică externă

Vladimir Putin

Foto: Guliver Getty Images

Dacă ar fi să caracterizăm activitatea politică a primelor 120 de zile de mandat ale noului preşedinte american printr-un singur cuvânt, acesta ar fi „imprevizibilitate”. O imprevizibilitate venită mai ales din numărul îngrijorător de mare de contradicții dintre promisiunile candidatului Trump şi acțiunile președintelui Trump.

Câteva exemple: după ce în campanie a spus că NATO este depășită şi a condiționat sprijinul SUA de plata contribuțiilor de către restul aliaților, Trump avea să declare câteva luni mai târziu că a spus acele lucruri fără să știe mare lucru despre NATO. Apoi, după ce în campanie a declarat prioritară lupta împotriva ISIS sugerând o apropiere de Rusia pentru a combate acest inamic comun, Trump a ordonat bombardarea Siriei după ce regimul Bashar al Assad, susținut puternic de Putin, a lansat arme chimice împotriva rebelilor. De asemenea, după ce a lăudat decizia britanicilor de a părăsi Uniunea Europeană, a declarat că o Europă puternică este importantă pentru Statele Unite. 

Discursul dual, auto-contradictoriu al lui Trump poate avea mai multe explicații. Pe de-o parte sunt propriile considerații, simpliste şi populiste, de tipul „contribuabilul american nu este de acord să mai susțină partenerii din NATO dacă aceștia nu-și achită propriile obligații”. Cu acestea deja ne-a obișnuit în campanie. Pe de altă parte, mesajele nuanțate elaborate de staff-ul său şi armonizate cu discursul marii părți a Partidului Republican, care sunt corespunzătoare funcției prezidențiale. Cu alte cuvinte, fiecare ieșire publică a liderului de la Casa Albă ne poate oferi surprize, pentru că nu știm dacă ne va vorbi „candidatul Trump” sau „Președintele Trump”. Capricios şi orgolios, șeful de stat american trădează lipsa totală de experiență a funcției publice prin refuzul său de a se supune normelor discursului prezidențial, moderat şi prudent şi nu vrea să renunţe la rolul pe care l-a jucat până recent, de competitor în campania electorală.

Impredictibilitatea poate fi, desigur, o tactică de negociere în raport cu alte state. Există suficienți conducători de state care au jucat aceeași carte, adesea în raport cu Vestul: nu ne provocați pentru că suntem dispuși la orice. Și totuși această imprevizibilitate a noului lider de la Casa Albă ar trebui să reprezinte un motiv cât se poate de serios de îngrijorare atât pentru cetățenii americani, cât şi pentru partenerii SUA, inclusiv România.  

Foto: Facebook Klaus Iohannis

Într-un context internațional tot mai încurcat, cu o Rusie aflată în război hibrid cu democrațiile liberale, nevoia de predictibilitate a aliaților transatlantici este mai mare ca oricând. Iar fiecare contradicție a președintelui american erodează şi mai mult încrederea în administrația de la Washington. Or, asta este exact ceea ce-şi dorește Rusia. 

Putem deci interpreta, în contextul anchetei privind legătura lui Trump cu Rusia, soldată cu demiterea intempestivă a șefului FBI James Comey, această sabotare a relației dintre SUA şi partenerii săi externi drept o strategie bine pusă la pusă la punct împreună cu Putin? Sau Rusia doar profită de o împrejurare favorabilă, în care SUA are un preşedinte incomod şi imprevizibil, care îi face jocul fără să vrea? 

Nu știm răspunsul, dar putem specula că discursul incoerent de la Casa Albă trădează și o ciocnire de forţe la Washington, semn că nu există un control dintr-o singură parte: Donald Trump este un singur om, fie el şi președintele Americii, și împarte puterea cu o amplă garnitură de lideri militari şi politici din Partidul Republican, a căror adversitate faţă de Rusia e bine-cunoscută. John McCain e doar exemplul cel mai cunoscut. Astfel spus, dacă rezumăm într-o frază această dualitate a discursului lui Trump – mesaje populiste şi izolaționiste, spuse pe un ton tăios și colocvial, Twitter-style vs. mesaje prudente şi ton temperat de rigorile prezidențiale – am putea spune că Donald Trump nu-i totuna cu Administrația Trump, care nu-i totuna cu întregul Guvern American.

Din păcate, la primul test major în relația cu partenerii săi europeni, summitul G7 şi reuniunea liderilor NATO, am fost martori la o reprezentație îngrijorătoare a candidatului-showman Donald Trump. Fricile partenerilor SUA nu au fost risipite, ci intensificate: Trump a continuat să descrie relațiile din cadrul NATO într-o logică simplistă, redusă la condiții de ordin economic, unde noțiuni precum garantarea păcii sau apărarea drepturilor omului nu s-au regăsit. A fost o nouă ocazie pentru Trump de a-i „dojeni”, în stilul de la The Apprentice, pe aliații care nu contribuie suficient la bugetul militar şi de a poza în apărătorul contribuabililor americani. 

În urma reuniunii NATO de la Bruxelles Trump i-a făcut o serie de cadouri lui Putin: a alimentat neîncrederea reciprocă între SUA şi Europa, nu a făcut nicio referire la articolul 5 şi nu a transmis un mesaj ferm de susținere aliaților, subminând rolul NATO

Totodată, Trump a fost protagonistul unei premiere de nedorit: a fost primul preşedinte american care nu a făcut nicio referire la articolul 5, care stipulează că orice atac la adresa unui membru NATO este un atac la adresa întregii alianțe şi nu a promis sprijin ferm aliaților săi. Acest model de relaționare bazat pe impunerea unei „taxe de protecție” în schimbul securității a fost aspru criticat de experți din Statele Unite.

Michael McFaul, directorul Freeman Spogli Institute şi fost ambasador al SUA în Rusia susţine că Donald Trump nu înțelege rolul NATO, care-şi vede aliaţii doar ca pe niște parteneri de afaceri şi relația cu aceștia drept una de tip tranzacțional, nerealizând rolul strategic al NATO. Or, o alianță în care angajamentele celei mai mari puteri militare sunt condiționate financiar își pierde rapid din valoare. Astfel de coerciții menite a produce câștiguri marginale sau electorale, pe termen scurt, erodează de fapt cel mai important rol al NATO: afirmarea disponibilității unei acțiuni colective, ferme, ca răspuns la amenințări. McFaul a subliniat şi faptul că SUA are enorm de câștigat inclusiv economic de pe urma păcii şi stabilității garantate de NATO în Europa şi Asia. Totodată, acesta amintește că unicul caz în care articolul 5 a fost invocat a avut loc după atacurile din 11 septembrie pentru apărarea Statelor Unite de către aliații săi, nu viceversa.

Pe de altă parte, Daniel Gros, de la Center for European Policy Studies, arată că tot acest joc al lui Trump este făcut doar pentru a încerca să fie un negociator cât mai dur cu europenii, pe care îi vede drept lideri slabi, dar nu ia în calcul să renunţe la alianța cu Europa. Este o caracteristică a businessman-ului din Donald Trump, dar aceste tactici sapă la temelia principalului mecanism de prevenire a unui conflict cu Rusia, testat din epoca Războiului Rece până azi: deterrence – descurajare. Sau, în celebra sintagmă de pe vremea Imperiului Roman, preluată și de Ronald Reagan: peace through strength. Cu cât suntem mai puternici, cu atât mai puțin dispuși vor fi inamicii democrației și libertății să ne atace.

Dar despre ce forță poate fi vorba atunci când există evidente tensiuni între aliații NATO, iar Președintele Donald Trump continuă să se comporte mult prea des precum candidatul Donald Trump? Din contră, putem spune că în urma reuniunii NATO de la Bruxelles Trump i-a făcut o serie de cadouri lui Putin: a alimentat neîncrederea reciprocă între SUA şi Europa, nu a făcut nicio referire la articolul 5 şi nu a transmis un mesaj ferm de susținere aliaților, subminând rolul NATO, dar cel mai important cadou pe care președintele american i l-a făcut liderului rus este, după cum spune şi McFaul, că a creat impresia că SUA este tot o democrație imperfectă, ca şi Rusia – condusă de politicieni mânați doar de interese proprii, nu de idealuri. Demiterea șefului CIA, acoperită de lege, dar echivalentă cu o încălcare a spiritului democrației americane, este doar un exemplu recent în acest sens.

Această ruptură cel puțin de moment dintre SUA şi Germania poate fi o uriașă problemă pentru Europa. Cel puțin pe termen scurt și mediu, Europa nu are cum să umple vidul lăsat de o Americă izolaționistă și ezitantă. Slăbirea NATO va crea culoarul favorabil creșterii influenței Rusiei pe bătrânul continent, chiar mai mult decât în ultimii ani. 

Pe lângă toate acestea, incapacitatea lui Trump de a găsi teren comun cu aliaţii săi s-a manifestat şi la Taormina, unde a avut loc summit-ul G7, care nu a ajuns la un consens cu privire la lupta împotriva încălzirii globale. Nu este de mirare că după turneul european ratat al lui Donald Trump, Angela Merkel a declarat că „noi, europenii, în mod real, trebuie sa ne luam soarta in propriile mâini”. Este o declarație istorică, chiar dacă are un evident mesaj electoral pentru publicul lui Merkel, și vine la doar câteva zile după ce în spațiul public au apărut informații conform cărora Germania construiește discret o armată europeană alături de România şi Cehia, care își vor integra câte o brigadă în armata germană (în cazul nostru, e vorba de Brigada Mecanizata 81 „General Grigore Bălan”).

În același timp, declarația cancelarului Merkel nu trebuie privită ca fiind îndreptată împotriva NATO (a cărei fermă susținătoare este), ci mai degrabă împotriva lui Trump, pe care îl consideră un aliat pe care nu te poți bizui. Relația tot mai rece dintre cei doi lideri are însă efecte nedorite pe termen lung: încrederea germanilor în americani este în cădere liberă, de la 76% la momentul alegerii lui Obama la 35% în 2014; imaginea lui Trump în presa germană este una extrem de proastă (conform unui studiu Harvard, 98% dintre știrile despre acesta sunt negative), Der Spiegel făcându-i acestuia o caracterizare extrem de dură, considerându-l incapabil să fie preşedinte, afirmând că nu posedă intelectul necesar şi nu înțelege semnificația funcției pe care o are.

Această ruptură cel puțin de moment dintre SUA şi Germania poate fi o uriașă problemă pentru Europa. Cel puțin pe termen scurt și mediu, Europa nu are cum să umple vidul lăsat de o Americă izolaționistă și ezitantă. Slăbirea NATO va crea culoarul favorabil creșterii influenței Rusiei pe bătrânul continent, chiar mai mult decât în ultimii ani. Ucraina se poate resemna cu agresiunea micilor omuleți verzi, iar alte state din regiune trebuie să se pregătească pentru ce e mai rău.

Este un context nou şi complicat la care România trebuie să fie atentă. Declarațiile prudente ale Președintelui Iohannis, conform cărora baza NATO rămâne relația transatlantică, dar şi apropierea de Germania în vederea unei eventuale colaborării în plan militar sunt binevenite. Tot binevenite sunt și câteva dintre semnalele foarte recente de la Washington. Aflat în dreptul unei ruine din fostul World Trade Center, Donald Trump a declarat că „SUA nu îi va părăsi pe cei care au fost alături de noi”, declarație interpretată de Casa Albă drept o afirmare a apărării protejării aliaților, iar Rex Tillerson a dat asigurări că SUA sprijină articolul 5.

Mai mult, acțiunile administrației americane demonstrează un interes real pentru protejarea aliaților săi de pe flancul estic, ceea ce reprezintă o veste foarte bună şi pentru România. Astfel, administrația Trump a propus o creștere de 40,3% a bugetului Pentagonului dedicat apărării țărilor din flancul estic al NATO (România, Bulgaria, Polonia şi țările baltice) în fața amenințării crescânde a Rusiei. Propunerea a fost trimisă către Congres în 23 mai, cu două zile înainte ca Donald Trump să participe la summit-ul NATO de la Bruxelles.

În final, Donald Trump va trebui să înțeleagă până nu e prea târziu că aliaţii săi europeni nu îi sunt alături (doar) din considerente economice, ci mai ales pentru că îi leagă valori comune: libertate, democrație, pace. În ciuda atitudinii rezervate a unora dintre liderii ei, Europa rămâne principalul aliat al Americii şi ar trebui să aibă toată deschiderea de a lucra inclusiv cu președintele Trump. Cu condiția ca acesta să se comporte mai mult ca un preşedinte şi mai puțin ca un candidat. De ce să nu-i spună direct „you’re fired”? Pentru că Europa are nevoie de America, așa cum și America are nevoie de Europa. Ajungem iarăși la vorbele lui Winston Churchill: „Mai rău decât a te lupta cu aliaţii tăi e să lupți fără ei”. Recentul război al declarațiilor dintre Merkel și Trump, purtat pe Twitter, dar și skanderbeg-ul dintre Macron și Trump ne duc pe toți către marginea prăpastiei. La Kremlin sticlele de șampanie stau pregătite la rece.

A contribuit Alin Iliescu.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • 1. Extnderea influentei Rusiei se datoreaza administratiei Obama...
    2. Uniunea Europeana are tot ce-i trebuie ca sa umple ea vidul lasat de SUA... Pai cum poate sa faca asta Rusia mai bine decat Europa ?!! Ce o recomanda pe Rusia sa poata sa umple vidul mai bine (repede) decat Uniunea Europeana ?!... Absolut nimic.. sau ma rog.. Putine lucruri in comparatie cu UE.

    3. Germania a sesizat corect ca UE e capabila (chiar si fara UK) sa-si ia soarta in propriile maini. Si e dispusa sa o faca chiar si fara SUA alaturi... UE e dispusa sa-si negocieze ea singura sferele de influenta cu Rusia... E dispusa sa-i recunoasca Rusiei statul de pol de putere atata timp cat si UE devine un pol de putere...

    E cat se poate de clar ca negocierile pentru noile zone de influenta se vor duce direct intre UE si Rusia. America va juca un rol din ce in ce mai marginal in aceste negocieri ce privesc zonele de influenta din Europa.

    In acest context noi trebuie sa avem grija ca negocierie sa ne fie favorabile... Sa avem grija ca umbrela UE sa ne cuprinda si pe noi si in mod obligatoriu si Republica Moldova... Probabil ca in privinta noastra pericolul nu e foarte mare, dar in cazul Basarabiei vom avea de muncit daca vrem sa o scoatem de sub influenta Rusiei... Dar cred ca e posibil... UE are asi in maneca cu care poate negocia... Important e sa facem lobby sa-i foloseasca... Armenia, Azerbajean si Georgia pot fi monede de schimb eficiente... Stiu ca suna cinic sa-i lasam pe altii, dar astea sunt realitatile... Oricum UE nu avea mari sperante si interese in zona aia... Negocerile pentru sferile de influenta se vor duce si peste capul astora mai mici... Poate nu chiar asa de evident si cinic ca in trecut, dar se vor duce

    Noi trebuie sa avem grija sa fim inclusi cat mai mult in luarea deciziilor si sa incercam sa influentam cat mai mult aceste decizii astfel incat sa tragem dupa noi si Basarabia... Poate chiar sa fortam mana marilor puteri in aceste negocieri cu o unire daca lucrurile nu decurg in favoarea noastra... Nu cred ca UE poate renunta la Romania, iar o unire ii pune in fata faptului implinit de a accepta si Basarabia, daca cumva s-ar gandi sa o cedeze in sfera de influenta a rusilor.

    Ideal pentru UE ar fi ca Rusia sa-si recapete influenta in fostul spatiu sovietic, mai putin R. Moldova si tarile baltice. Daca UE reuseste asta se poate declara multumita. pe de alta parte Rusia e multumita la orice obtine in plus fata de fosta URSS. Poate Serbia... Desi nu cred... Se va multumi cu Ucraina, Belarus si Caucaz.

    Asta daca nu cumva UE va negocia ceva mai agresiv si va cere si ceva inluenta in Ucraina... Poate chiar niste solutii extreme cum ar fi o destramare a Ucrainei, iar teritoriile din vest sa intre sub umbrela UE, iar cele din est sub umbrela Rusiei...

    Vom trai si vom vedea, dar e clar ca UE are multe atuuri de a ocupa si ea vidul lasat de SUA. Poate chiar mai multe atuuri decat Rusia... Asa cum spunea si Frideman, UE are un PIB mai mare decat al SUA, o populatie mai mare, resurse naturale acceptabile si-si poate construi si o forta armata puternica... De ce ar avea Rusia mai multe atuuri cu o populatie mult mai mica, un PIB nesemnificativ in comparatie cu UE si multe alte probleme ?! Poate doar arsenalul nuclear si vastele resurse naturale sa fie un atu de partea lor. Dar nu cred ca pot compensa atuurile europenilor... In orice caz nu atat de clar pe cat lasa se inteleaga autorul articolului

    4. Pentru cei care o tot dau cu ipocrizia europenilor ca nu cheltuie destui bani pt o armata corespunzatoare merita spus ca pana acum au fost alte vremuri... Mai ales dupa caderea URSS nu se justificau cheltuieli militare ridicate.. Banii aia se potriveau mai bine in alte domenii cum ar fi la integrarea noilor membrii... Plus ca insasi America nu dorea pana acum o inarmarea prea puternica a Europei. Germania, Italia si Spania au si acum in vigoare tratate ce le impiedica sa-si construiasca o armata puternica... In principal sunt "interdictii" impuse de SUA. Odata cu noua paradigma internationala se vor schimba si sumele alocate securitatii militare. SUA va renunta la "interdictii' si UE isi va construi o forta armata comparabila cu cea a SUA. Vor face acest sacrificiu pentru ca acum se impun alte prioritati...

    Cat de rapid vor evolua aceste lucruri ramane de vazut. Pot dura de la 5-10 ani pana la 30-40 de ani, dar cam in directia asta se indreapta lucrurile... Vor exista doua poluri de putere UE-Rusia pe zona europeana si doua poluri SUA - China pe zona Pacific... Si poate o zona de intrepatrundere a celor 4 pe orientul mijlociu. Cat de mult vor face echipa SUA si UE ramane de vazut. Dar in mod clar UE va deveni un pol de putere mai puternic decat pana acum... Sau ma rog... Alta sansa nu are... O Europa divizata o arunca la perferia noii ordini mondiale. Vom deveni aia slabi, saraci si lasati in urma. China, India, Indonezia, Brazilia, Argentina si chiar Africa de Sud vor deveni mai puternice decat orice tara luata separat din UE. Alea mari din Africa mai au nevoie de vreo 150 de ani sa puna probleme... Singura sansa a europenilor e sa ramana uniti

    In noua paradigma mondiala suprafata, populatia, resursele naturale si clima vor fi cele care vor stabili influenta si puterea. S-au dus vremurile cand organizarea, mentalitate si tehnologia puteau sa faca diferenta.... Acum toti vor avea acces in mod egal la aceste lucruri... Iar diferenta se va face doar la marimea "resurselor".

    Si aceste lucruri le stiu si rusii.. De aici si incercarile lor de a submina UE... O Europa divizata ii transforma pe ei in polul de putere principal in aceasta zona... O Europa unita ii sperie pentru ca stiu ca poate deveni un pol de putere mai mare decat ei. Vor face tot posibilul sa submineze proiectul european. Cat de mult vor reusi depinde insa numai de Europa...
    • Like 0
  • "Or, o alianță în care angajamentele celei mai mari puteri militare sunt condiționate financiar își pierde rapid din valoare." Evident ca asta e vocea celor care platesc mult mai putin pentru securitatea lor! Exemplul cel mai grav de duplicitate este Franta, care dupa ce a fost salvata de 2 ori de pieire in ultimii 100 de ani, dupa ce timp de 200 de ani nu a mai cistigat nici un razboi in Europa, are puseuri de "independenta" si considera America ca pe un inamic. Despre Germania, la fel, numai de bine!
    • Like 0
    • @
      Nici vorba , e mult mai simplu: mai citeste si altceva in afara de punctajele primite! In plus mai e nevoie si de ceva gindire, nu multa!
      • Like 0
  • O tot dam cotita cu "valorile comune". Ca tot vorbim de valori comune, hai, bagati 2%. De la Romania si Bulgaria ce sa ceri, dar tari bogate precum Franta si Germania, cata nerusinare sa tot lasi contribuabilul american sa-ti asigure apararea? In timp ce Germania si Franta asigura cetatenilor sai asistenta medicala si educatie superioara gratuita, contribuabilul american n-are nici una, nici cealalta, insa subventioneaza statul social German.
    Apropo, de o alianta intarita in care toate tarile isi respecta responsabilitatile va beneficia si Romania. Franta e mai aproape decat SUA daca e sa se intample ceva.
    • Like 0
  • Faptul ca Presedintele Romaniei este invitat asa de devreme la Washington( dupa Marea Britanie,Canada si Italia) si anume la toate forurile de interes pana la Trump este un semn imbucurator: creste importanta Romaniei in ochii politicienilor la putere in SUA.Poate ca in ochii lor Romania si altii de margine sunt o alternativa la marii Europei .Poate e doar o initiativa spontana a lui Donald dupa vanatoarea baiatului mare in Romanie (in acesata administratie noua ,totul e posibil) ,cel mai mult cred insa ca in ochiul administratiei Trump interesele americane la Deveselu si Kogalniceanu punctele cele mai apropiate de granita europeana a Rusiei sunt prioritare... Cu Iohannis in aceasta conjunctura avem noroc.Comunicatia in engleza nu e anevoioasa,Donald Trump e familiarizat cu oameni care stiu sa umble pe parchet...
    O vizita de 4 zile cu Biroul Oval cu tot e alteva decat un "-How are You ?" fugitiv organizat pe bani de lobystii PSD ului la inceputul administratiei.
    • Like 0
  • Analiză cu puternice influențe neo-liberale, obsolete, depășită de vremurile pe care le trăim...Citind textul, am avut instantaneu imaginea (răsturnată insă!) a unor considerații din ultimii ani ale lui George Friedman/ Stratfor/ Geopolitical Futures, unul dintre cei mai avizați comentatori/analiști/advisers de politică externă (US govt. foreign policis adviser), privind cestiunile in discuție...
    ..."The EU question is ultimately a European problem. The U.S. can’t save it, and it won’t collapse because of American opinion. Here, the Europeans must take responsibility for what happens. But NATO is the North Atlantic Treaty Organization. It includes Canada and the United States. It is an alliance, and the U.S. has important and legitimate interests.
    For 25 years, the fundamental question regarding NATO was not raised in polite company – that is, in the company of NATO countries’ leadership. That question, from the American point of view, divides into three parts. First, with the Soviet Union gone, what is NATO’s purpose? Second, how does NATO serve the American national interest? Third, given the fact that the EU has almost as large a GDP and almost 200 million more people than the U.S., why isn’t Europe’s collective contribution to NATO’s military capability larger than the U.S.’? By contribution, I don’t simply mean money, but a suitably large, trained and equipped force able to support the wars that are being fought now...
    ...NATO is a military alliance and one of its members, the United States, has been involved in wars for 15 years. NATO as an institution has not devoted anywhere near the military force it could afford to any of these wars.
    ...NATO is a military alliance and one of its members, the United States, has been involved in wars for 15 years. NATO as an institution has not devoted anywhere near the military force it could afford to any of these wars.NATO chose not to support the American invasion of Iraq in 2003.Some members fought alongside the U.S., particularly Britain, along with some smaller countries. But France and Germany refused.
    ...This was their right as sovereign states. But in exercising that right, they radically reshaped their relationship with the U.S. They would participate in a U.S.-led war if it was in their self-interests.
    ...Europeans must face two facts. First, this is 2017, and the wars that matter to the U.S. are being fought in the Islamic world. Second, this is not 1955, and Europe is not struggling to recover from World War II. It is a wealthy region, and its military capabilities should be equal to those of the U.S.
    ...NATO is obsolete if it defines its responsibility primarily to repel a Russian invasion, especially since it refused to create a military force capable of doing that. It is obsolete in that its original mission is gone. It is obsolete in that it regards the U.S. as the guarantor of Europe’s security, when Europe is quite capable of incurring the cost of self-defense. If European nations are free to follow their own interests, then so is the United States.
    https://geopoliticalfutures.com/nato-and-the-united-states-3/
    • Like 0
    • @ Costin Pavel
      Europa nu functioneaza dupa aceleasi reguli ca US. Un american indiferent de statulk in care rezida este american. Cetatenii Europei sunt germani, francezi, romani, etc.
      Europa nu este in posesia unei armate comune, nu exista sistem de aparare european. Cea mai puternica inmdustrie europeana, Germania, are dreptul de a produce armament limitat.
      Cu Marea Britanie iesita din joc singura tara posesoare de armament nuclear in Europa este Franta. Germania, Italia si Belgia au armament nuclear american.
      Gurile rele afirma ca Rusia este in posesia a peste 7000 arme nucleare, US peste 7000 in timp ce Franta are 300 iar Marea Britanie 215.
      Se vorbeste despr planul Marchall ca protector al Europei occidentale. Sunt americani care afirma ca planul Marchall a fost creat atat pentru a proteja Europa in fata Rusiei cat si pentru a proteja US. Daca Europa ar fi cazut sub talpa Rusiei comuniste nu stiu cat de bine ar fi fost pentru US.
      • Like 0
    • @ Gar Gaune
      Asa e, daca respingeau planul Marshal era mult mai bine pentru Europa! Ar trebui sa stiti ca si Romania a fost invitata, nu a spus nu in prima instanta, apoi, la "impunsatura Rusiei", a spus "pas". Si uite ce bine ne-a fost! Ce ar fi daca ciinele care pazeste casa ar zice: da-l dracului de stapin, imi da sa maninc ca sa aibe el casa pazita, ia sa nu mai maninc eu mincarea lui!
      • Like 0
  • Este un text cel puțin bizar, care se sfârșește astfel: «Recentul război al declarațiilor dintre Merkel și Trump, purtat pe Twitter, dar și skanderbeg-ul dintre Macron și Trump ne duc pe toți către marginea prăpastiei. La Kremlin sticlele de șampanie stau pregătite la rece.» Întrebarea care și-o pune oricine este «atunci de ce se comportă America astfel?» Autorul nu pare că dorește să răspundă la această întrebarea, în schimb își face iluzia că România ar putea avea un rol messianic prin zonă, prin Europa... O țară care nu este în stare să-și facă o infrastructură ca lumea, care risipește bani pe nimicuri, face ordine între SUA și Germania??!!
    • Like 4
    • @ nickadyudrea@gmail.com
      Nu e vorba de o tara, e vorba de un om si la capitolul asta nu stam chiar asa de rău. Johannis are o relație buna cu Merkel si daca-l duce mintea si are un pic de sansa (sa-l prindă pe Trump intr-o zi fasta) , de ce nu. E forte posibil ca Trump sa regrete anumite poziții avute in timpul turneului european si asta ar putea fi o buna oportunitate sa le îndrepte. Aduce mult cu Băsescu, se răzgândește des.
      • Like 0
    • @ Gigel Flocea
      Eu am analizat textul, nu pe Trump. Declarația lui Trump era previzibilă de câteva zile, deși – pe ansamblu – este imprevizibil și impulsiv. Băsescu nu era deloc imprevizibil, totul era calculat, de bun cabotin, deoarece 85 % dintre oameni iubesc cabotinismul.
      Habar nu am ce relații are Iohannis cu Merkel, doar faptul că sunt nemți nu înseamnă neapărat că se și înțeleg. Vizita lui Iohannis în SUA se suprapune reacțiilor foarte clare ale liderilor politici europeni împotriva lui Trump. Sarcina lui Iohannis este doar una și esențială: să priceapă, dacă poate, ce gânduri ale Trump, alături de administrația sa, față de România, ne abandonează sau nu (a zis că nu, dar a zis multe Trump, pt ca apoi să o întoarcă).
      • Like 1
    • @ nickadyudrea@gmail.com
      Ionel check icon
      Concluzia dvs este mai valoroasa decat tot materialul prezentat. O insiruire de fapte preluate din media........
      • Like 0
    • @ Ionel
      Nu am înțeles dacă mă ironizați sau nu. Dacă mă ironizați, sper să vă priască.
      • Like 0
    • @ nickadyudrea@gmail.com
      Ionel check icon
      Nu, chiar am fost cat se poate de serios.
      • Like 0
  • Trexer check icon
    ”Carte mare”... care, xenofilia?
    • Like 0


Îți recomandăm

Casa UNESCO

Acasă are sute de fotografii care arată cum a fost casa înainte. A încercat să păstreze tot ce se putea păstra. Cu pasiune și dăruire a reușit să renoveze casa cu o istorie de peste 200 de ani, fără să îi distrugă farmecul, și totodată să aibă tot confortul modern. (Foto: Facebook/Stela Onuț)

Citește mai mult