Vlad Mixich: „Datoria medicilor e să vindece. Nu doar pacienții, ci și sistemul medical. Pentru că în România și sistemul are nevoie de vindecare”

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Speranța de viață a românilor este printre cele mai mici din Europa, iar rata deceselor din cauze ce ar putea fi prevenite este, în România, la cel mai ridicat nivel din UE. Unele din motivele pentru care starea de sănătate a românilor are de suferit țin de lucruri precum stilul de viață sau calitatea aerului. Altele țin însă, în mod clar, de deficiențele din sistemul medical.

L-am întrebat pe Vlad Mixich, care a devenit recent membru în conducerea Agenției Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă, ce crede că ar trebui făcut pentru a schimba statistica. Absolvent de Medicină, fost jurnalist și membru în conducerea Alianței Europene de Sănătate Publică, Vlad Mixich are un prim răspuns scurt: „Să ne facem bine”. Iar semnele din ultimii ani sunt, în opinia sa încurajatoare, în ciuda neajunsurilor din sistemul de sănătate.

„Dacă ar fi să am siguranța că pot să implementez ceva repede, bine, corect, în sistemul medical din România, primul lucru pe care l-aș face ar fi să introduc o metoda obiectivă și științifică prin care să poți măsura calitatea și performanța serviciilor medicale. Există astfel de metodologii în Europa, SUA, Canada și Australia, ele pot fi preluate și adaptate la nivelul României. Nu poți să îmbunătățești ceea ce nu măsori. Noi nu măsurăm calitatea”, spune Mixich. Potrivit lui, o astfel de măsurătoare poate fi făcută riguros, luând în calcul mai mulți indicatori, precum rata complicațiilor postoperatorii. Datele sunt apoi ponderate, după o metodă statistică, în funcție de factori precum indicele de complexitate a cazurilor și sunt relevante și în cazul unui mic spital de provincie, și în cazul unei mari unități medicale care face intervenții complexe.

Acolo unde acest sistem a fost introdus, a întâmpinat la început rezistență din partea corpului medical. Scopul lui nu este acela de a-i pune medici la zid, ci, subliniază expertul, acela de a scoate în evidență exemplele de bune practici și de a le multiplica la nivelul sistemului medical. „Măsurăm să vedem cine e cel mai bun din spital și care e echipa medicală care face cea mai bună treabă. Și mergem să studiem ce fac ei, de reușesc să aibă cele mai bune rezultate, lucrând în același sistem și în aceleași condiții. Sunt trimise echipe din exterior care identifică acel lucru care funcționează bine. Poate fi ceva pe care nu îl poți reproduce la nivel de sistem - un chirurg șef obsedat de meserie și extrem de talentat. Dar poate să fie lucruri mult mai mici și mai simple. Poate chiar toți membrii echipei se spală pe mâini întotdeauna și înainte, și după ce pun mâna pe orice pacient”, explică Vlad Mixich. 

„În Europa, în general, 10-15% din ponderea indicatorului final e reprezentată de satisfacția pacientului”

Un alt efect al unei astfel de evaluări este acela că ar crește competiția între medici pe mize care contează cu adevărat, precum o rată mai mică a complicațiilor, și nu pe numărul de pacienți și chestiuni care țin mai curând de imagine, adaugă el. Pentru că acum, de exemplu, nimeni nu află dacă un medic are o rată scăzută de complicații.

Este important de notat că, în evaluarea finală, satisfacția pacientului reprezintă doar o mică parte. „În Europa, în general, 10-15% din ponderea indicatorului final e reprezentată de satisfacția pacientului. Tu poți să fii un medic cu lipici, care știe să facă PR foarte bun sau care e arătos și îl plac 90% dintre paciente, iar în practica medicală acestea sunt variabile care contează foarte mult pentru succesul unui medic la pacienți. Asta nu înseamnă că ești însă și un chirurg foarte bun, și un diagnostician foarte bun. Evaluarea calității unui medic și a unei unități sanitare este un mix de subiectivitate și obiectivitate, care poate fi însă măsurat”.

Cursuri obligatorii de comunicare medicală

În trecut, școala medicală românească avea carențe în a-i învăța pe medici cum să vorbească cu paciențiilor, însă lucrul acesta s-a schimbat în ultimii 10 ani când au fost introduse cursuri obligatorii de psihologia pacientului și de comunicare medicală.

Nu este suficient să fii un om politicos în viața privată ca să poți să vorbești în cuvinte potrivite cu un om în suferință, atunci când tu însuți ești epuizat și cu nervii întinși la maximum, crede Vlad Mixich. Mai mult decât atât, există în psihiatrie o întreagă disciplină, psihiatria paliativă, care te învață să comunici veștile foarte proaste pacientului, fără să îi provoci daune psihologice lui sau familiei.

Unele școli din străinătate, fac chiar mai mult. Vlad Mixich dă exemplul unei facultăți de medicină din SUA care își trimite vara studenții, timp de două săptămâni, în orașe artistice din Europa, precum Florența sau Paris, pentru a studia corpul uman dintr-o perspectivă estetică. „Când ești medic, lucrând foarte mult, ajungi la un moment dat să percepi corpul uman ca pe un obiect, e și o apărare psihologică a medicului în fața suferinței. Și asta strică foarte mult relația între pacienți și medici. Dar medicii care au trecut printr-un astfel de curs pot să facă apel la acest tip de amintire atunci când au obosit pur și simplu, omenește, să empatizeze. E foarte greu să empatizezi zi de zi cu 30 de oameni. Am putea face un astfel de curs și în România, unde avem muzee foarte frumoase”, crede Vlad Mixich.

„Pentru medicii tineri, a vorbi frumos cu pacienții, chiar și atunci când sunt obosiți, a devenit o normalitate”

Acesta spune că a văzut, în ultimii ani, semne de îmbunătățire în felul în care medicii abordează relația cu pacienții lor.

„Ce văd în ultimii ani în școlile românești și în sistemul medical românesc e că lucrurile au început să se schimbe. Pentru medicii tineri, a vorbi frumos cu pacienții, chiar și atunci când sunt obosiți, a devenit o normalitate. Încă mai sunt pacienți sau cunoștințe care îmi spun: Se poartă urât medicii. Da, așa este, dar deja văd cum începe valul de apă curat. Deja el e aici, asta e percepția mea. Încă nu e majoritar, că durează până faci curățenie într-un lac, dar îl văd, apa medicinei românești începe să se clarifice. Și în primul rând depinde de medici ca ea să se limpezească și să se clarifice. Nu e vina pacienților că că au cerințe, că au revendicări. În miezul actului medical stă această asimetrie de putere extraordinară. Niciodată un om nu este atât de vulnerabil ca atunci când e bolnav, iar medicul e într-adevăr foarte puternic. Ăsta e actul medical în sine din Washington până în Pakistan. Din perspectiva asta, e foarte important ca atunci când apar cazuri complicate, un medic care abuzează un pacient, să aflăm despre asta, să vorbim despre asta pentru că altfel nu putem să vindecăm. Față de 2010, eu văd clar semne de îmbunătățire. ”, a văzut expertul.

„La nivel de percepție, oamenii cred că nimeni din sistemul medical nu-și face treaba. E fals”

Statisticile negative care plasează România pe ultimele locuri din Europa în ceea ce privește sănătatea nu au cum să îi surprindă pe oamenii din sistemul medical care, în ciuda tuturor greutăților, fac schimbări importante acolo unde își exercită profesia. România, de pildă, are o rată foarte mare de decese in cauza cancerului cervical, una dintre cele mai vindecabile afecțiuni oncologice. „La nivel de percepție, oamenii cred că nimeni din sistemul medical nu-și face treaba. E fals. Există cazul unui medic de la Institutul de Oncologie din Cluj, care, pe puterile lui, cu echipa lui, a accesat fonduri norvegiene.Și a dat drumul la un proiect prin care trimite clinici mobile pentru testarea la țară a cancerului cervical. Fabulos. Ar fi minunat ca în România să avem așa ceva venind de la nivelul Ministerului Sănătății, dar nu avem. Ai însă medici - unul ici, unul colo. Exemplul meu preferat sunt cei de la Caravana cu medici, în urmă cu 5-6 ani nu știa nimeni de ei. Mi s-a părut fabulos că doi studenți de ani mare s-au gândit așa: Nu sunt servicii medicale la țară, în mediul rural. Păi hai să mergem noi, hai să facem noi. E wow, ăsta e valul ăla curat de medici care vin. Mulți dintre ei sunt tineri, dar să știți că sunt și medici de generații argintii care fac lucruri de genul acesta”, spune Vlad Mixich.

„Datoria medicilor nu e să se plângă de cât de grea le e viață, ci să vindece. Nu doar pacienți, ci și sistemul medical”

Este convins că de medici depinde nu doar vindecarea pacienților, ci și a sistemului medical românesc. „Datoria medicilor nu e să se plângă de cât de grea le e viața, ci să vindece. Nu doar pacienți, ci și sistemul medical. Cei care se plâng e greu să se uite la colegii lor, care în același sistem, cu la fel de multe nedreptăți și la fel de multe greutăți au reușit să schimbe lucruri în jurul lor. Făcând o grămadă de lucruri, dincolo de a-și vindeca pacienții, pentru că în România nu doar pacienții au nevoie de vindecare, și sistemul are nevoie de vindecare”, afirmă expertul.

Vindecarea sistemului vine și din cunoașterea situațiilor negative și din popularizarea greșelilor, astfel încât ele să fie cunoscute de toată lumea și să nu mai fie repetate. Vlad Mixich își amintește de o conferință la care a participat în Statele Unite, alături de mulți alți medici, asistente medicale, economiști și psihologi. Organizată de Institutul American de Calitate în Sănătate, conferința a fost cea mai bună la care a participat vreodată. „Erau echipe medicale din diferite spitale de pe teritoriul Statelor Unite care își prezentau fie eșecurile, fie succesele. Și, paradoxal, eșecurile erau mai aplaudate decât succesele. Știți de ce? Pentru că primul pas ca să te îmbunătățești ca medic este să accepți că ai făcut o greșeală și să tragi învățămintele. De ce prezentau asta public și de ce nu erau culpabilizați? Pentru că, prezentând public de ce au greșit, îi ajutau pe toți ceilalți să evite să facă aceleași greșeli. În felul ăsta, medicii americani reușesc să evite foarte multe decese și complicații. Dacă cineva într-un spital din State a făcut o greșeală, atunci, în maximum un an, vor afla toți de acea greșeală și vor încerca să o evite, vor concepe soluții. La noi, greșeala este băgată sub preș și nimeni din celelalte spitale din țară nu află că acea greșeală există, cum poate fi evitată și cum poate fi soluționată. Și statistic vorbind, e inevitabil ca mai devreme sau mai târziu ea să nu apară. Americanii au reușit să transforme un cerc vicios într-un un cerc virtuos. De ce americanii reușesc să practice tipul ăsta de conduită în clinicile lor? La ei, când un medic sau o echipă medicală greșește, niciodată nu e din cauza individului, e din cauza echipei sau a sistemului. Medicii sunt oameni, să greșești e omenește. E inevitabil ca medic să nu greșești la un moment dat. De aici, și proverbul să fiecare medic are cimitirul lui. În acest context, un sistem în care medicul funcționează trebuie să facă tot posibilul să-l ajute să nu greșească sau să greșească cât mai rar”, crede Vlad Mixich.

În urmă cu 10 ani, organizarea unei astfel de conferințe la București ar fi fost ceva de neconceput. De curând însă, au fost organizate două conferințe în care s-a vorbit despre problema erorilor medicale. Încă un semn că lucrurile încep să se schimbe în medicina românească.

Acest articol face parte din campania Medicii schimbării, un demers MedLife menit să crească încrederea românilor în sistemul de sănătate. Inițiativa aduce în prim plan modelele pozitive din sistemului medical românesc și arată că evoluția se produce din interior, inspirându-ne să avem încredere în profesioniștii care forțează schimbarea de paradigmă. Curajoșii, întreprinzătorii, vizionarii, cei care împotriva lipsurilor sau a lacunelor sistemului reușesc să-l reformeze puțin câte puțin, în fiecare zi.

Medicii schimbării conturează portretele unor medici excepționali și prezintă exemple de bună practică din întreaga țară, atât din sistemul privat, cât și din cel de stat. Povestea pe care tocmai ați citit-o completează seria poveștilor de pe platforma campaniei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp