Volumul „Vişinescu, torţionarul uitat. Închisoarea, crimele, procesul”, de Andrei Muraru, lansat sâmbătă la Gaudeamus

Facebook-ul a avut grijă de dimineață să îmi trimită o poză de acum fix 16 ani. Era 2010 și eram în ultimul an de facultate. Mă uit atentă la poză. E aceeași imagine pe care mama o are înrămată și asezată frumos în biblioteca cu portrete, alături de poza lu’ fratele miu pe la 7 ani.

Ai făcut sport, ai ținut dietă, ai spus „nu” când toți din jur spuneau „hai”. Și totuși, cântarul s-a încăpățânat să te dezamăgească. Poate ai auzit în jur că n-ai destulă voință. Că nu-ți propui suficient. Dar ce-ar fi dacă ai constata că nu e vina ta? Ce-ar fi dacă în tot acest proces, de fapt corpul tău nu e un partener care te susține, ci un adversar tăcut, însă foarte eficient? Foto Profimedia

Indicatorii economico-financiari, sociologici, educaționali și de sănătate arată că România s-a degradat masiv în perioadele Iohannis-Cîțu, Iohannic-Ciucă, Iohannis-Ciolacu (licheaua care lua lecții de economie în timp ce era premier, ne dă acum nouă lecții gratis). Dar mai există un semnal, la care sunt foarte atent: folosirea limbii române în mass-media. Deci, nu analizez cetățeni de pe stradă, ci persoane de la care te aștepți să auzi o română corectă.

În țara noastră funcționează extraordinar de bine două sau trei instituții. Prima instituție este serviciul de emitere pașapoarte, a doua este definită de cota unică de impozitare, iar a treia este reprezentată de sistemul de pensii administrat privat, Pilonul II (contribuții obligatorii) și Pilonul III (contribuții facultative).

În ce țară trăim dacă hoții strigă “hoții” tare, tare, cât îi țin plămânii și lumea îi crede, când ei ar trebui să stea ascunși, cu privirea în pământ și cu vocea stinsǎ?