Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Votul anti moare repede

Cu 26 de ani în urmă, PSD, numit pe atunci FSN, câștiga alegerile cu un scor zdrobitor și un program cât se poate de asemănător cu cel care i-a asigurat o victorie detașată duminica trecută.

Concurenții lui Ion Iliescu erau atunci Ion Rațiu și Radu Câmpeanu. Unul venea de la Londra, celălalt de la Paris. Ei erau străinii, cei care nu mâncaseră, ca noi, salam cu soia și voiau acum să ne ia țara, țărișoara noastră. FSN avea o propagandă directă și clară: ăștia de afară vor înapoi pământuri, clădiri și păduri, românașii patrioți vor fi scoși din case, aruncați în stradă și vor rămâne șomeri, căci făbricile vor fi ale capitaliștilor din Vest.

În schimb, dacă câștigă domnu Iliescu și feseneul, România va fi țara laptelui și a mierii, în care creșterea salariilor și a pensiilor nu mai poate fi oprită, la fel scăderea impozitelor, și toată lumea va avea loc de muncă, banane și desene animate.

Îți recomandăm

Acum, PSD apără țara să nu cadă în mâinile lui Cioloș, Șoroș, Bruselu și acoliților lor; aidoma FSN-ului, dă din gură bani la oameni, fără număr.

Atunci, liberalii și țărăniștii au crezut că or să câștige alegerile doar făcându-i în fel și chip comuniști pe Ion Iliescu și ai lui. „Alungați lupii!” a fost sloganul de campanie al liberalilor lui Câmpeanu.

Liberalii lui Gorghiu, sau, mai exact, ai lui Iohannis, n-au avut nici ei mai multă imaginație: după ce și l-au lipit pe frunte cu scuipat pe așa-zisul apolitic Cioloș, singura lor idee de campanie a fost: „Votați-ne pe noi, că altfel vin PSD-ul și penalii!”.

Iar electoratul a răspuns așa: Bine. Dar altceva decât să ne apărați de PSD mai știți?

Și așa, cei 6 milioane de votanți Iohannis din 2014 s-au redus la milionul și jumătate de votanți PNL la Cameră sau Senat din 2016. Dacă s-ar fi gândit bine (sau simplu, gândit) șefa Gorghiu câte dintre zisele voturi pro Iohannis au fost, de fapt, voturi anti Ponta, ar fi înțeles, poate, că votul anti nu rezistă în timp și e posibil să se transforme rapid în anti-anti.

Aceste alegeri au demonstrat că România se găsește în aceeași stare politică și morală ca în anul 1990 – 26 de ani par să fi trecut degeaba. Dar și mai rău arată altceva: mulți dintre votanții de astăzi erau copii sau adolescenți în 1990. Cum e posibil ca aceleași tipare de propagandă și manipulare să prindă nu la niște oameni buimaci, abia ieșiți din comunism și neieșiți vreodată din țară, cu acces la o singură televiziune, ci la tineri crescuți în societatea informațională, trăind în zone urbane, angajați în sectorul privat, mulți dintre ei des vizitatori sau locuitori ai Occidentului?

O spun, oricât mi-ar fi de jenă, că răspunsul e în genă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult