Votul în cunoștință de cauză. Câteva sugestii pentru a evalua corect candidații

Urmăresc reacțiile oamenilor de când a început campania și cred că sunt oportune câteva observații. Cu mulți ani în urmă, am reținut recomandarea unei doamne profesoare de drept, care ne atenționa cu privire la utilizarea cuvântului „evident” – pentru că ceea ce este evident pentru unii poate trece neobservat sau neînțeles de către alții.

1.⁠ ⁠Alegerea în cunoștință de cauză necesită efort

Las la o parte fanatismul unor minorități, cu care orice tentativă de dialog pare zadarnică. O bună parte din campanie este dominată, din păcate, de ceea ce eu numesc o „atitudine de mahala”. Ține de decența unui om să nu ia în serios și să nu răspândească tot felul de zvonuri ori atacuri sub centură la adresa candidaților. Înțeleg că multora le place bârfa, dar este lamentabil ca oamenii să-și bazeze opțiunile de vot pe tot felul de josnicii. De la insinuarea că Antonescu ar fi bețiv, până la atacul nedemn la adresa lui Nicușor Dan (privind modul în care acesta relaționează cu copiii săi), toate acestea denotă un nivel scăzut al dezbaterii și, în anumite cazuri, reliefează caracterul celor care recurg la astfel de atacuri.

Cei care vor să voteze responsabil, în cunoștință de cauză, trebuie să aloce timp pentru o analiză temeinică a candidaților.

Evaluarea corectă a inteligenței și competenței altcuiva presupune un anumit nivel de inteligență și competență din partea evaluatorului. Din păcate, acest nivel nu poate fi suplinit din exterior. Jurnaliștii și analiștii de bună-credință pot, în schimb, contribui cu analize serioase și obiective. Aceștia sunt cei care merită urmăriți, nu cei care recurg la tot felul de scamatorii cu scopul de a manipula sau de a-și crește audiența.

Ține de educația elementară să nu emiți judecăți ferme – nici în bine, nici în rău – despre persoane pe care nu le cunoști în profunzime, la nivel personal. Din păcate, această regulă de bun-simț este adesea ignorată. Foarte mulți oameni își formează opinii puternice pe baza unor informații sumare. În plus, par a ignora și faptul că echipele de campanie depun eforturi tocmai pentru a ascunde defectele fiecărui candidat, străduindu-se să construiască o imagine cât mai favorabilă în ochii publicului.

O parte importantă a succesului lui Georgescu s-a datorat aurei de mister care l-a înconjurat, generând în rândul multor alegători o „proiecție idealizatoare”. Lipsa de informații clare a fost compensată prin propriile năzuințe și așteptări, atribuindu-i-se acestuia trăsături pe care, în realitate, nu le avea. Ceea ce s-a întâmplat poate fi explicat și prin „efectul Rorschach”, alegătorii interpretând conturul vag al profilului său așa cum sunt interpretate petele de cerneală în testele psihologice – în funcție de percepțiile și tiparul mental al fiecăruia.

Poate fi menționat și „efectul halo”, adică tendința de a extrapola o trăsătură pozitivă asupra altora, care în realitate pot să lipsească. (De exemplu: „Dacă pare stăpân pe sine și e bine îmbrăcat, înseamnă că este și competent și bine intenționat.”) Am trecut în evidență aceste mecanisme deoarece ele pot apărea în orice campanie și cu privire la orice candidat.

Spre deosebire de Georgescu, candidații cu șanse din acest moment au un parcurs politic bine cunoscut. Alegătorii dispun de multe informații pe baza cărora să le poată evalua cariera publică, iar trecutul poate spune multe despre ce fel de președinte ar putea deveni fiecare.

2.⁠ ⁠Gândire critică versus manipulare

Mass-media actuală este, în cea mai mare parte, din păcate, un amestec de afaceri și instrumente pentru atingerea unor obiective politice. Se poate observa, de pildă, cum o bună parte din televiziunile „de știri” funcționează ca mașinării de campanie în sprijinul unuia sau altuia dintre candidați.

Pe rețelele de socializare, oamenii trăiesc în bule informaționale și sunt expuși acelorași vectori de influență, primind de cele mai multe ori informații puternic prelucrate, menite să le confirme așteptările și să le întărească biasurile. De aici și o parte din disconfortul și reacțiile virulente la informațiile sau opiniile care contrazic narațiunile cu care s-au obișnuit.

Într-un asemenea climat, cei care vor să acționeze în cunoștință de cauză trebuie să treacă totul – mai ales ideile care le plac – prin filtrul gândirii critice. Revin asupra acestui îndemn pentru că văd, iar și iar, contrariul, inclusiv în cazul unor oameni care ar trebui să știe mai bine. Zappingul – pentru cei care se uită la televizor – și expunerea la opinii cât mai diverse, din afara propriei bule, pentru cei care folosesc internetul, sunt extrem de importante pentru a putea construi o perspectivă echilibrată și informată.

3.⁠ ⁠Consilierii nu țin locul calităților personale

Oricât de buni ar fi consultanții și consilierii unui politician, ei nu pot compensa, mai ales pe termen lung, carențele acestuia în materie de inteligență și competență. Politicianul poate oricând ignora sfaturile primite, îi poate înlocui cu apropiați incompetenți și slugarnici sau, pur și simplu, se poate dovedi incapabil să le înțeleagă recomandările.

În foarte multe situații, deciziile importante depind direct de capacitățile celui care ocupă funcția. Cu atât mai mult în vremurile complicate pe care le traversăm, avem nevoie de un președinte care să se apropie cât mai mult de exigențele funcției.

4.⁠ ⁠Sondajele corecte sunt instrumente utile

În urma celor întâmplate în decembrie, a crescut numărul celor care afirmă că nu mai au încredere în sondaje. A le respinge complet sau, dimpotrivă, a le lua de bune fără niciun filtru sunt două extreme. Sondajele rămân instrumente utile, dar contează mult aspecte precum: cine le-a realizat, prin ce metode, cine le-a comandat și cu ce scop. De exemplu, sondajele realizate pentru uzul partidelor sau al candidaților sunt, de regulă, mai de încredere. În schimb, unele dintre cele prezentate public urmăresc influențarea percepției alegătorilor sau cultivarea unei stări de confuzie, astfel încât oamenii să nu mai aibă încredere în niciun sondaj.

Cei care lucrează în domeniu nu se uită superficial, doar la cifre și clasamente, ci analizează metodologii, eșantioane, trenduri și alte aspecte care necesită un anumit nivel de expertiză. Din păcate, mulți jurnaliști nu au pregătirea necesară sau, în cazul celor lipsiți de etică, folosesc sondajele pentru a manipula.

Cei interesați pot oricând cere explicații detaliate de la profesioniști onești sau pot solicita jurnaliștilor să intervieveze astfel de persoane pentru a clarifica orice aspect. Pentru a avea la dispoziție informația corectă, uneori poate fi necesară și o anumită doză de efort din partea cetățeanului.

5.⁠ ⁠Despre USR și Elena Lasconi

Nu am nimic personal cu doamna Lasconi și evit, pe cât posibil, atacurile la persoană.

Încă de când se zvonea că ar putea ajunge președinta USR, le-am spus celor din partid cu care eram în contact că mi se pare o alegere nepotrivită. Am avertizat că riscul de gafe este ridicat și că ar putea cauza prejudicii majore de imagine partidului. Am scris acest lucru și public, inclusiv după ce și-a anunțat candidatura la președinție.

Scorul mare din turul întâi al alegerilor anulate s-a datorat, în bună parte, dorinței unei părți semnificative din societate de a evita o finală Ciolacu – Simion, nu unei adeziuni autentice față de doamna Lasconi. De aici și cifrele slabe din ultimele luni, inclusiv în sondajele comandate de USR.

Nu știu cum au decurs lucrurile în interior, cât de anevoios a fost dialogul, dar modul în care i-a fost retras sprijinul nu face cinste nimănui. Cu doar câteva luni în urmă, mulți dintre cei implicați o ridicau în slăvi. Situația nefericită este, în mare măsură, și consecința unei decizii politice luate foarte târziu, întărind impresia de lipsă de coeziune și capacitate de decizie – aspecte care au caracterizat USR încă de la început. Momentul și modul în care s-a produs retragerea sprijinului ar putea chiar afecta șansele lui Nicușor Dan de a intra în turul doi; rămâne de văzut cum electoratul acestui partid se va raporta la cele întâmplate.

Nu e acum momentul să insist asupra acestui partid, pe care am obosit să îl critic. Cert este că acest episod este rezultatul unui lung șir de decizii greșite, expresia unei incompetențe politice cronice.

6.⁠ ⁠Importanța confruntărilor electorale

Cred în importanța confruntărilor directe între candidați. Acestea ar trebui organizate într-un cadru serios, focusat pe atribuțiile președintelui și competențele candidaților – nu sub forma unor emisiuni de divertisment, dominate de frivolități și atacuri sub centură mai mult sau mai puțin mascate. Societatea ar trebui să exercite presiune asupra candidaților pentru participarea la aceste confruntări, iar refuzul ar trebui sancționat cu severitate la urne. Este vorba despre un minim respect față de democrație și față de cetățeni.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp