Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Vreți adevărul gol-goluț? Nu e cel mai bun moment să fii candidat pe piața muncii. Dar e singura piața pe care o avem, momentan, așa că trebuie să ne adaptăm

Angajat dezamăgit

Foto: Guliver/ Getty Images

Atunci când doar într-o singură lună sunt înregistrate peste 1,2 milioane de aplicări la joburi, știi că se întâmplă ceva. Atunci când candidații devin mai flexibili decât oricând și vezi oameni cu studii post-universitare care speră să fie acceptați pentru un job de valet, știi că se întâmplă ceva. Atunci când o companie primește 10.000 de CV-uri pentru un singur post deschis, e clar că piața muncii a ajuns într-un punct pe care nimeni nu l-a anticipat. Și pe care, oricât de interesante ar părea aceste cifre, nimeni nu l-a dorit.

Sunt 135.000 de români care doar în luna iunie și-au căutat un loc de muncă. Spre deosebire de anii trecuți, de data aceasta aceasta, cei mai mulți s-au uitat către joburile din România și mai puțin către cele din străinătate. Din mai multe motive, dar toate subsumate unuia, principal – acela că o viața acasă, cel puțin momentan, oferă mai multă stabilitate decât una departe. Iar stabilitatea a devenit cel mai important criteriu când vine vorba de angajare – peste salariu, peste beneficii, peste oportunitatea de a promova sau de a lucra într-o companie ”vedetă”. E firesc, de vreme ce, în doar 3 luni, peste o jumătate de milion de români s-au trezit, peste noapte, fără un loc de muncă.

Cred că nici măcar într-o perioadă lipsită de probleme și incertitudini companiile nu ar fi putut să absoarbă atât de mulți candidați. Acum, cu atât mai puțin, deși, e drept că au început să recupereze din latența acumulată în perioada de carantină. Sunt joburi în piață, dar încă nu la nivelul pe care îl știam anul trecut sau chiar și anul acesta, la început. Sunt companii care oferă în continuare salarii bune, dar și angajatori care au fost nevoiți să taie salariile sau să amâne creșterile programate pentru 2020. Iar asta spune că suntem încă în perioada de convalescență. Semnele revenirii se văd, sunt clare, dar prudența rămâne cuvântul de ordine.

Dacă e, totuși, o parte bună în toată nebunia asta, atunci acea parte este legată de felul în care am ajuns să ne vindecăm de ”misecuvinism”. Nu, nu ni se cuvine să primim orice job pentru care am aplicat dacă nu suntem și potriviți pentru el. Nu ni se cuvine să fim ținuți într-o companie dacă nu ne facem treaba și nu ni se cuvin majorări salariale doar pentru că, altfel, amenințăm cu plecarea. Și poate cea mai pregnantă trezire la realitate am văzut-o la candidații foarte tineri, cei cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, care, până nu demult, găseau toate pretextele posibile pentru a se angaja cât mai târziu. De la ”vreau mai întâi să-mi termin studiile”, ”nu mă simt pregătit”, ”părinții spun să mai aștept” până la ”aș vrea, dar nu mă angajează nimeni fără experiență” – le-am auzit pe toate. Acum, vedem că doar într-o singură lună s-au adunat aproximativ 300.000 de aplicări din partea acestei categorii de vârstă. Să nu uităm că vorbim de iunie, lună în care (ca și în iulie și august, de altfel), în mod tradițional, mai apărea un argument suplimentar: ”aștept să treacă vara, să merg și eu la mare cu prietenii. Mai vedem din toamnă”. 

Joburile care veneau pe tavă până acum au creat și precedente periculoase, care acum încep să se corecteze și pare că tinerii încep să se raporteze mult mai matur și mai responsabil la propria viață și la o viitoare carieră. Aș vrea să nu trecem prea ușor cu vederea că suntem țara în care tinerii locuiesc cu părinții până la 28 de ani, în medie. Fetele, până la 25 de ani, iar băieții până la 30 de ani. În Danemarca, își iau viața în mâini la 21 de ani, iar în Finlanda, la 22 de ani. Și poate că după acest duș rece ne vom aproapia și noi de aceste țări.

Vreți adevărul gol-goluț? Da, nu e cel mai bun moment să fii candidat. Mai ales dacă ultima oară când ți-ai schimbat jobul piața se așternea cu lauri la picioarele celor căutau să se angajeze. Acum e puțin invers și nimeni nu poate spune cu certitudine când vom reveni la piața muncii, așa cum o știam. Deocamdată, însă, e singura piață pe care o avem, deci la ea trebuie să ne adaptăm. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu vad noutatea in articol. Inca de la prima stare de urgenta firmele si-au luat "masuri". De la acte aditionale cu trecere pe perioada nelimitata la salariul minim pe economie, cu promisiunea "flexibilitatii " in functie de realizari, pana la concedieri.Scapa cine poate ! mai mult, abuzurile au capatat forme rafinate , la pachet cu bataia de joc si jocurile psihologice menite sa te faca sa muncesti mai mult, sa preiei mai multe taskuri pe bani mai putini si sa taci. da , mai ales in randul tinerilor, pretentiile erau mult mai mari decat competentele si asumarile de responsabilitati in multe cazuri. Atat timp cat angajatorii confunda managementul cu " eu sunt stapan si fac ce vreau cu tine" , atat timp cat de partea angajatilor persista smecheria si lipsa de seriozitate , piata muncii va fi o vesnica taraba cu susul in jos.In perioade de criza , ca la razboi...abuzuri , pagube si victime colaterale.
    • Like 0
  • Practic, n-ați spus nimic.
    • Like 1
  • Tipul acesta care a redactat pre-ambulul este comic : "Vreti adevarul gol golut ?"....inseamna ca pana acum ne-a vandut fan si numai minciuni...probabil caracteristica definitorie a celor influenti care au mancat "serbet" ( dulceata alunecosa perfida care-ti pica cu greata in cantitati mari ) de dupa 89 incoace !
    • Like 1
  • check icon
    Întotdeauna în perioadele de crize economice în afara corecturilor economice chiar benefice, patronatul profită fără scrupule și constrâng puternic mâna de lucru umblând la salarii,niveluri de muncă, amenințări cu concedierea la orice icnet de nemulțumire,Ca atare cei ce CAUTĂ sau depun CERERI de angajare (NU APLICĂ din romengleza stupidă la modă), nu mai au spațiu de manevră prin micșorarea drastică a numărului locurilor de muncă și apare acceptarea joburilor ciuntite de diverse avantaje. Situația se schimbă în momentul creșterilor economice când forța de muncă devine mai dinamică, pretențioasă fițoasă. Este un joc clasic în capitalism. Fiecare vrea mai mult de partea lui și ca atare vor profita de oportunități, Pe de altă parte, nu se pot face comparații nici în glumă cu nivelul de trai și piețele imobiliare cu țările nordice ca să subliniezi la ce vârstă tinerii de acolo părăsesc casa părintească în raport cu ai noștri,În primul rând în aceste țări, destul de socialiste dealtfel, se dau apartamente la închiriat de către stat, ca pe timpul lui Ceaușescu, la prețuri preferențiale pt, tineri, ca să nu mai vorbim că salariile permit plata chiriilor chiar și pt, cei cu calificări slabe, pe când la noi doar în marile orașe în câteva meserii cu calificări la modă(tehnologii IT de ex) câteva excepții în HORECA sau pilele de prin aparatul administrativ de stat, tinerii își pot permite o chirie la vârste fragede. Deci nimic nou, ca la orice criză aceleași manifestări.
    • Like 1
    • @
      PCR-ul e si in mediul privat, trebuie doar sa cunosti pe cineva sa stii cum sa il "miruiesti" si automat te trezesti intr-un post caldut chiar daca respectivul nu e calificat nici pt muncitor necalificat !
      Si in Romania se practica, la greu, discriminarea pe baza de varsta dar nimeni nu spune asta pe fata.
      • Like 0
  • check icon
    Daca scoatem secera si ciocanul din pod o sa vedem cine trebuie sa se adapteze pana la urma.Poate tocmai aia care ne spun ca trebuie sa ne adaptam.
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult