Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Vreți război? Faceți! Dar lăsați-ne în pace pe noi, civilii!

razboi - desert

Foto: Getty Images

Faceți războiul vostru mondial, dacă așa considerați voi că este necesar sau inevitabil. Bateți-vă ca chiorii între voi. Dar lăsați-ne pe noi în pace. Noi suntem civili, pacifiști și nu avem treabă cu voi.

Trimiteți-vă dronele să se lupte între ele deasupra Pacificului. Și fie ca cel mai bun să câștige! Dar cruțați-ne orașele, nu ni le distrugeți. Nu ne bombardați drumurile, aeroporturile sau sursele de energie. Le-am construit cu greu, ca să trăim mai bine, iar nivelul nostru de evoluție nu are nicio legătură cu conflictele voastre sau cu ceea ce vreți voi să demonstrați.

Dacă nu vă ajunge Pacificul sau vreți neapărat să vă folosiți jucăriile de război și pe uscat, alegeți-vă niște zone nepopulate de pe glob, în Sahara, în Siberia sau în Vestul Australiei, înconjurați-le cu garduri înalte și bateți-vă acolo, cât vreți. Vom fi fericiți să vă găsim un loc pe pământ, unde să vă puteți descărca în voie energiile distructive. În zona împrejumuită pentru război vă puteți construi cazemate, puteți da cu gaze chimice și puteți amplasa mine. Acolo vă puteți spiona, vă puteți trăda între voi și vă puteți tortura prizonierii. Dar țineți conflictul în interiorul gardurilor, înțelegând că este lupta voastră, nicidecum a civililor liberi de peste gard. Și renunțați la armele nucleare, pentru că oricum le aveți toți. Iar dacă le aveți toți, ele se anulează. Nu mai are niciun sens să vă amenințați cu ele, de fapt să ne amenințați pe noi, că ne distrugeți lumea, întrucât noi, civilii, nu v-am greșit cu nimic. 

Unii dintre voi încă mai cred o vorbă veche de mii de ani și anume că războiul nu este decât o continuare a diplomației, cu alte mijloace. Așa o fi. Însă războiul dintre marile puteri militare ale lumii, în secolul 21, nu trebuie să mai genereze victime civile. Războiul mondial ar trebui să fie doar un concurs de tehnologie, bazat pe creativitate și susținut de bugete imense, în urma căruia să se stabilească în mod obiectiv cine este mai tare. Ca la un joc de strategie. Dar această competiție nu ne privește pe noi, ceilalți, așadar, vă rugăm să nu ne implicați în ea! Ne-ați convins până acum să vă plătim, fiecare dintre noi, circa 2% din banii noștri, ca să vă cumpărati arme, tehnologie și să achitați solde și pensii pentru soldați. Noi am plătit pentru jucăriile voastre, jucați-vă cât vreți cu ele, dar aveți grijă că sunt periculoase, și mai ales, nu le îndreptați niciodată înspre noi, cei care vi le-am dat să vă jucați cu ele.

Poate că e util să fie confirmată, din când în când, ierarhia puterilor armate mondiale, la fel ca în sport. Să se organizeze războaie mondiale anuale, sau din 4 în 4 ani, la fel ca Olimpiadele sportive, la care să participe armatele naționale. Să se facă alianțe, aliații să colaboreze între ei, iar cei învinși să învețe din greșeli. Soldații să defileze așa cum le place, fâlfâind steagurile, apoi, în cele mai elegante condiții de fair-play, să se încoloneze și să se încaiere între ei, pe viață și pe moarte. Câștigă cel care-l nimicește pe celălalt și pierde cel care se predă. Victorioșii sunt proclamați hegemoni ai lumii, până la următoarea ediție a Războiului Mondial. Ar putea fi chiar un program TV care ar avea o audiență grozavă. La televizor, războiul e foarte interesant. De ce să-l aducem, la propriu, în casa noastră? Nu-l vrem, lăsați-ne în pace cu el!

Sunt circa 20 de milioane de soldați în lume, în ziua de astăzi. Cam cât populația unei țări mai mici, cum ar fi România. Asta e meseria lor, cu toții au salarii și sunt antrenați să lupte în războaie. Toți sunt, în fond, antrenați să ucidă. Totuși, soldații de astăzi nu sunt sclavii nimănui, alegerea meseriei a fost doar a lor. Unii, mai încuiați, sunt tributari doar ideologiilor naționale, însă ceilalți, majoritatea, sunt mercenari. Soldații nu sunt asemănători gladiatorilor din antichitate, ci sunt mai apropiați sportivilor profesioniști de astăzi, care se antrenează asemănător, pentru performanțe fizice deosebite. Și sportul face victime, poate vă amintiți Formula 1 în formatul de acum 30 de ani, când șansa piloților de a încheia în viață competiția anuală, era de sub 90%. Războiul este, la rândul său, un sport foarte periculos, iar soldații sunt conștienți de asta, însă ce vină avem noi? Nu e drept ca noi să resimțim efectele războiului vostru. Nu vrem crizele aferente războiului, nu vrem penurie de bunuri necesare, nu vrem ca afacerile noastre să fie afectate, joburile nesigure și copiii înfricoșați. Nu vrem lupte în zonele locuite de noi, nu vrem să devenim migranți, călătorind în caravane și fugind din fața războiului vostru. Așadar, vă rugăm mult, certați-vă în altă parte!

Războiul vostru, cel atât de necesar și inevitabil, ar fi trebuit demult să devină doar un sport cu teren de joc și cu reguli. Cu doar 20 de milioane de practicanți, Sportul Militar nu este nici măcar atât de popular, tenisul (87 de milioane) sau fotbalul (250 de milioane de sportivi legitimați) fiind mult mai atractive pentru publicul din lumea întreagă. Și atunci, de ce să suferim noi toți, adică restul de 7,7 miliarde de oameni, pentru conflictele a doar 20 de milioane dintre noi? Am fi 7.700 de milioane de civili direct afectați de nebunia unei infime minorități, adică ceilalți doar 20 de milioane dintre noi. E limpede că factorii esențiali de decizie sunt mult, mult mai puțini, însă oricâți ar fi, noi, civilii cei mulți, miliardele de civili pacifiști, nu vrem război, așadar, cu siguranță, nu suntem de acord cu ei. Dacă aceștia nu pot evita apariția războaielor, atunci ei ar putea măcar să aleagă să se bată între ei, deasupra oceanelor, în deșert, în pampas, în savană, în taiga sau în alte pustietăți, unde își pot face de cap, ca la jocurile de paintball sau lasertag. Dar oricum departe de noi și de tihna vieții noastre. Noi vom fi doar spectatorii spectacolului oferit de ei. Îi vom susține și îi vom admira de la distanță, pe unii îi vom transforma în eroi populari și le vom construi monumente, pe alții îi vom omagia anual și vom numi străzi cu numele lor. Judecata retrospectivă a istoriei îi va aprecia doar pe cei care au reușit să ferească spectatorii civili de eventualele accidente colaterale.

Vreți război? Faceți. Dar faceți din război un sport și jucați-l pe terenuri special amenajate. Iar noi vom fi bineînțeles curioși să vă urmărim, vom fi generoși în like-uri, ba chiar vom paria pe voi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • TM check icon
    2% este mult. Poate ca ar fi potrivit sa nu dam nimic și sa ajungem vorbim in limba vecinilor de la est, gratis.
    • Like 0
  • Da, sper ca domnul putin si alti distinsi domni autocrati au vreun prieten care sa le trimita acest articol si acestia sa fie in spiritul necesar pentru a-l percepe la valoarea lui.
    • Like 1
  • Gabi check icon
    Specia umană este singurul animal care face războaie doar din orgoliu, din ideologie politică, sau din simplă răzbunare.
    Alte specii de animale (foarte puţine) se asociază doar pentru a lupta împreună din cauza foamei (leii, lupii, hainele). Adică, numai dintr-o nevoie fizică concretă şi urgentă (foame). Insă în niciun caz din orgoliu. Şi nu vei vedea un mascul lup care violează sexual o căprioară înainte să o mănânce.

    Uite aici un video japonez amuzant care explică cum s-a înfiinţat statul social şi războaiele în epoca preistorică:
    https://youtu.be/WWquDFwjloE
    • Like 4
  • O tâmpenie romantică acest articol. Altădată se spunea ”make love, not war”. Își închipuie autorul că există cineva căruia îi place războiul? Nici celor care îl inițiază nu le place. Toată lumea suferă, toată lumea are de pierdut, dar uneori, din păcate, dintr-o varietate de motive, e inevitabil. Dar n-am mai auzit până acum o tâmpenie așa de mare ca separarea totală, din toate punctele de vedere a lumii în civili și militari. Unde militarii cică sunt niște exaltați dornici de război în permanență, doar de dragul războiului, iar civilii sunt niște îngerași răsfățați, care dacă n-ar fi militarii periculoși, și-ar duce viața în liniște și pace, ca în sânul lui Avraam. N-ar strica deci, să ne aducem aminte cum și de ce au apărut și s-au dezvoltat armatele. Din cele mai vechi timpuri, oamenii și-au demonstrat din plin apucăturile violente. Dacă un trib avea niște lucruri care erau dorite și de alții, atunci nu se stătea mult pe gânduri și, dacă se putea, acela era atacat și eventual distrus cu cruzime, pentru însușirea bogățiilor și stăpânirea teritoriilor. La început, la luptă participau bărbații, în special cei mai puternici. Apoi, odată cu dezvoltarea societății omenești, după cum a existat și diviziunea muncii în viața economică, tot așa s-a dezvoltat și statul și armata, având drept scop declarat apărarea statului și societății, iar nedeclarat, pe lângă apărare, și acela de susținere a atacurilor voite, în scop de a stăpâni alte nații și bunuri, grație acelorași dorințe și nevoi existente de la începuturi. Atâta timp cât omul are încă ”gena” asta a violenței și tâlhăriei, nu se poate schimba nimic, oricât de civilizați ne-am crede, fiindcă nu despre civilizație e vorba aici. Societățile primitive se băteau cu bâta și pietrele, cele moderne, civilizate, se bat sofisticat, acum chiar avem ”războiul hibrid”, care presupune toate tipurile de confruntări: de la cele clasice, cu armament și trupe combatante, până la cele informatice și psihologice. Dar tot există confruntare. Cui nu i-ar plăcea să nu mai existe? Chiar atacatorilor le e greu și au pierderi. Dar până acum lăcomia a fost întotdeauna mai mare decât frica și durerea războiului. Iar cei care pe moment nu sunt lacomi, trebuie să se păzească de lăcomia altora. Deci deși nimeni nu-l dorește, războiul, paradoxal e al tuturor, inclusiv al unor civili infantili, care se cred în altă lume decât cei care participă la confruntări. Dacă ipotetic ar dispărea armatele nu s-ar termina cu războaiele, ci dimpotrivă, după o scurtă perioadă de tatonare, s-ar instaura brusc haosul generalizat, în care ne-am distruge unii pe alții ca chiorii. Voi categoria civililor infantili (că nu sunt toți civilii așa, evident, mai sunt și cu cap) ați ajuns așa de liniștiți și răsfățați, crezând că totul vi se cuvine, că statul trebuie doar să vă țină pe voi în puf, iar dacă situația se împute să vă spălați pe mâini, tocmai fiindcă ați fost la adăpost de alte agresiuni armate. Iar la acest lucru a contribuit și armata proprie, ca factor de descurajare și apărare. Cei ca voi au ideea creață că de fapt și statul însuși (nu numai armata) e cam în plus, că încurcă cetățeanul în a avea viața liniștită pe care o merită. La fel, unii oameni de afaceri cred că statul îi încurcă să facă bani, că îi jupoaie. Ei cred, în naivitatea lor, că faptul că fac bani li se datorează numai și numai lor personal. Dar dacă ar fi lăsați în pădure, fără infrastructură (așa cum e), fără comunicații, fără medici să-i țină în viață, fără a fi avut o instruire școlară de bază și/sau superioară, fără reguli impuse și apărate de polițiști în societate (cum sunt ei în stare) și, nu în ultimul rând, fără armată pentru descurajarea invadatorilor și apărarea împotriva acestora, ar mai fi ei capabili să facă vreun ban și să-l mai și păstreze!?!?!? Dar așa e cu naivitatea răsfățată. Ei cred că tot ce e bun li se datorează doar lor, iar alții, la adăpostul cărora s-au dezvoltat, cică sunt în plus sau chiar îi încurcă rău. Ba chiar le distrug viața lor frumoasă și tihnită..
    • Like 2
    • @ Dan Cojocaru
      Exceptional. Desigur ca articolul e doar o fantezie. Dupa mine, poate tot o fantezie, ar fi sa se spuna adevarul. Daca marile natiuni dornice de putere in lume ar spune adevarul, poate ca nu ar mai fi razboaie. Ar putea fi organizate competitii stiintifice, industriale, de arhitectura, culturale si avantajele natiunilor castigatoare ar fi obtinute pe merit. Normal ar fi sa ne razboim in rezultate ale preocuparilor pentru imbunatatirea calitatii vietii, sa gasim metode de folosire judicioasa a resurselor planetei si nu metode de acaparare a lor si de speculare a lor fara scrupule. Dar, din pacate, oamenii nu sunt ingeri plicticosi, ci sunt invidiosi, acaparatori, vicleni, ambitiosi, indrazneti, sunt plini de sare si piper. Asa ca de-asta ajung sa se confrunte. Razboaiele fac parte din legile naturii....altfel ar putea fi evitate.
      • Like 3


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult