„- Aveți grijă ce vorbiți acasă”. „- Da’ de ce?” „- Păi Mihăiță a zis o chestie astăzi…” Amintiri din copilărie cu actorul „Mihăiță” Călin

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Să ai 2-0 la seturi, 5-4 în al treilea, și să te înșface crampe care nici să mergi nu-ți mai dau voie, dincolo de durerea ascuțită, înseamnă o lovitură de baros în psihic.

Pentru oricine locuiește în Marea Britanie, nu e un secret: copiii sunt extrem de zgomotoși. Adică, vacarm în toată regula. Vorbesc tare, chiuie, se agită, fac ca toți dracii, mai ales în tren sau autobuz. Nu se opresc o secundă, zici că-s pe Duracell. foto: Profimedia

2.000 de ani greșeala generării spontanee a vieții din neviu, a lui Aristotel, a făcut legea. Ilustrul filosof n-a încercat niciodată s-o probeze experimental, cu bucăți de carne putrezită sau fecale și vase închise și deschise. A făcut asta Francesco Redi în 1668. Apoi, Lazzaro Spallanzani a folosit bulionul. Finalmente, Louis Pasteur a pecetluit principiul omne vivum ex vivo (tot ce e viu provine din viu).

Îmi aduc aminte primul 4 iulie pe care l-am sărbătorit pe pajiștea din Washington, DC. În jurul meu erau oameni de toate culorile, națiile și religiile. Mi s-a părut Raiul pe pământ, un loc cu armonie pentru oameni aparent diferiți, dar uniți printr-o umanitate comună. Am devenit un alt om după ce am stat un an în America.