Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„- Dă-mi și mie o picătură! Ce îi fac neveste-mii diseară!” Ce poți păți când te omoară curiozitatea

sticluta

Foto Elena Elisseeva / Panthermedia / Profimedia

Un bărbat a stat mai mult timp în spital într-o țară europeană, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale. Din cauza săptămânilor de stat imobilizat la pat, a lipsei de mișcare, a început să aibă probleme cu tranzitul intestinal și într-o zi i-a spus doctorului că este constipat. Doctorul i-a prescris niște picături, dar cu precizarea clară că din acea sticluță trebuie să pună doar o picătură pe zi într-o cană cu apă, să o bea și se va rezolva problema. La externare problema nu era rezolvată, așa că, atunci când s-a întors la serviciu, avea pe birou sticluța, din care punea o picătură într-o cană cu apă.

Un prieten ce trecea pe la el prin birou îl tot întreba ce e în acea sticluță, dar omul s-a sfiit să îi spună și evita să îi răspundă, schimbând subiectul sau făcându-se că nu a auzit întrebarea.

Dar prietenul era din ce în ce mai insistent. Mereu întreba ce e în ea și la ce folosește. Omul s-a hotărât să îi răspundă, când erau singuri în birou.

- Știi, după operație, plus vârsta... Am început să am probleme cu... știi tu ce..., a explicat, prefăcându-se rușinat că vorbește despre o problemă atât de intimă.

- Cu ce? întreabă prietenul, neînțelegând la ce se referă.

- Cu potența, i-a răspuns șoptit. Mi-a prescris picăturile astea doctorul ce m-a operat în străinătate.

- Și ajută?! a întrebat, luând în mână sticluța miraculoasă și privind-o ca pe un odor.

- Bineînțeles! Merge trăsnet! Zice că am douăzeci de ani, îi răspunde proprietarul licorii fermecate, mușcându-și buzele ca să nu râdă.

Curiosul și-a pus repede o cană cu apă și s-a rugat:

- Dă-mi și mie! Ce îi fac neveste-mii diseară! Waw! Ce fain!

Îi pune o singură picătură în cana cu apă, dar omul se roagă:

- Pune-mi mai mult! Waw, ce îi fac Iulianei diseară! Vreau și eu câteva sticluțe. Poți să îmi faci rost?

-Nu pot să îți pun mai mult! Doctorul a spus o singură picătură pe zi.

- Hai, te rog, pune-mi încă una! Ba nu! Pune încă două!... Ce îi fac Iulianei!

La insistențele lui, a mai primit încă două picături în cana cu apă și a băut totul pe nerăsuflate. Înainte de a pleca a mai pomenit încă o dată ce îi va face el nevestei, a făcut din ochi și s-a rugat să nu uite să îi facă rost de câteva sticluțe, apoi a plecat val-vârtej spre casă.

A doua zi dimineața, proprietarul sticluței a văzut că prietenul lui nu a ajuns la muncă, a pus mâna pe telefon și l-a sunat. L-a salutat repede, apoi a întrebat:

- Ei, și cum s-a simțit doamna Iuliana astă-noapte?

Prin telefon a venit un potop de înjurături amestecate cu explicații.

- Am țipat să fugă toți din calea mea, când am pornit spre baie, dar tot am ajuns prea târziu...

- Mai vrei câteva sticluțe, așa cum ai cerut? a întrebat râzând în hohote. Sau poate niște izmene noi, mai degrabă!?

A închis telefonul, pentru a nu mai auzi ploaia de înjurături la adresa sticluței, a picăturilor, a doctorului și a prietenului...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cre' ca prietenul avea oarece probleme si cu limba romana. Corect este "nevesti-mii". (Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” – Gramatica limbii române I, Cuvântul, Ed. Academiei Române, 2005, p.239)
    • Like 0


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult