Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„- Dă-mi și mie o picătură! Ce îi fac neveste-mii diseară!” Ce poți păți când te omoară curiozitatea

sticluta

Foto Elena Elisseeva / Panthermedia / Profimedia

Un bărbat a stat mai mult timp în spital într-o țară europeană, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale. Din cauza săptămânilor de stat imobilizat la pat, a lipsei de mișcare, a început să aibă probleme cu tranzitul intestinal și într-o zi i-a spus doctorului că este constipat. Doctorul i-a prescris niște picături, dar cu precizarea clară că din acea sticluță trebuie să pună doar o picătură pe zi într-o cană cu apă, să o bea și se va rezolva problema. La externare problema nu era rezolvată, așa că, atunci când s-a întors la serviciu, avea pe birou sticluța, din care punea o picătură într-o cană cu apă.

Un prieten ce trecea pe la el prin birou îl tot întreba ce e în acea sticluță, dar omul s-a sfiit să îi spună și evita să îi răspundă, schimbând subiectul sau făcându-se că nu a auzit întrebarea.

Dar prietenul era din ce în ce mai insistent. Mereu întreba ce e în ea și la ce folosește. Omul s-a hotărât să îi răspundă, când erau singuri în birou.

- Știi, după operație, plus vârsta... Am început să am probleme cu... știi tu ce..., a explicat, prefăcându-se rușinat că vorbește despre o problemă atât de intimă.

- Cu ce? întreabă prietenul, neînțelegând la ce se referă.

- Cu potența, i-a răspuns șoptit. Mi-a prescris picăturile astea doctorul ce m-a operat în străinătate.

- Și ajută?! a întrebat, luând în mână sticluța miraculoasă și privind-o ca pe un odor.

- Bineînțeles! Merge trăsnet! Zice că am douăzeci de ani, îi răspunde proprietarul licorii fermecate, mușcându-și buzele ca să nu râdă.

Curiosul și-a pus repede o cană cu apă și s-a rugat:

- Dă-mi și mie! Ce îi fac neveste-mii diseară! Waw! Ce fain!

Îi pune o singură picătură în cana cu apă, dar omul se roagă:

- Pune-mi mai mult! Waw, ce îi fac Iulianei diseară! Vreau și eu câteva sticluțe. Poți să îmi faci rost?

-Nu pot să îți pun mai mult! Doctorul a spus o singură picătură pe zi.

- Hai, te rog, pune-mi încă una! Ba nu! Pune încă două!... Ce îi fac Iulianei!

La insistențele lui, a mai primit încă două picături în cana cu apă și a băut totul pe nerăsuflate. Înainte de a pleca a mai pomenit încă o dată ce îi va face el nevestei, a făcut din ochi și s-a rugat să nu uite să îi facă rost de câteva sticluțe, apoi a plecat val-vârtej spre casă.

A doua zi dimineața, proprietarul sticluței a văzut că prietenul lui nu a ajuns la muncă, a pus mâna pe telefon și l-a sunat. L-a salutat repede, apoi a întrebat:

- Ei, și cum s-a simțit doamna Iuliana astă-noapte?

Prin telefon a venit un potop de înjurături amestecate cu explicații.

- Am țipat să fugă toți din calea mea, când am pornit spre baie, dar tot am ajuns prea târziu...

- Mai vrei câteva sticluțe, așa cum ai cerut? a întrebat râzând în hohote. Sau poate niște izmene noi, mai degrabă!?

A închis telefonul, pentru a nu mai auzi ploaia de înjurături la adresa sticluței, a picăturilor, a doctorului și a prietenului...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cre' ca prietenul avea oarece probleme si cu limba romana. Corect este "nevesti-mii". (Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” – Gramatica limbii române I, Cuvântul, Ed. Academiei Române, 2005, p.239)
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult