Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„- Dă-mi și mie o picătură! Ce îi fac neveste-mii diseară!” Ce poți păți când te omoară curiozitatea

sticluta

Foto Elena Elisseeva / Panthermedia / Profimedia

Un bărbat a stat mai mult timp în spital într-o țară europeană, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale. Din cauza săptămânilor de stat imobilizat la pat, a lipsei de mișcare, a început să aibă probleme cu tranzitul intestinal și într-o zi i-a spus doctorului că este constipat. Doctorul i-a prescris niște picături, dar cu precizarea clară că din acea sticluță trebuie să pună doar o picătură pe zi într-o cană cu apă, să o bea și se va rezolva problema. La externare problema nu era rezolvată, așa că, atunci când s-a întors la serviciu, avea pe birou sticluța, din care punea o picătură într-o cană cu apă.

Un prieten ce trecea pe la el prin birou îl tot întreba ce e în acea sticluță, dar omul s-a sfiit să îi spună și evita să îi răspundă, schimbând subiectul sau făcându-se că nu a auzit întrebarea.

Dar prietenul era din ce în ce mai insistent. Mereu întreba ce e în ea și la ce folosește. Omul s-a hotărât să îi răspundă, când erau singuri în birou.

- Știi, după operație, plus vârsta... Am început să am probleme cu... știi tu ce..., a explicat, prefăcându-se rușinat că vorbește despre o problemă atât de intimă.

- Cu ce? întreabă prietenul, neînțelegând la ce se referă.

- Cu potența, i-a răspuns șoptit. Mi-a prescris picăturile astea doctorul ce m-a operat în străinătate.

- Și ajută?! a întrebat, luând în mână sticluța miraculoasă și privind-o ca pe un odor.

- Bineînțeles! Merge trăsnet! Zice că am douăzeci de ani, îi răspunde proprietarul licorii fermecate, mușcându-și buzele ca să nu râdă.

Curiosul și-a pus repede o cană cu apă și s-a rugat:

- Dă-mi și mie! Ce îi fac neveste-mii diseară! Waw! Ce fain!

Îi pune o singură picătură în cana cu apă, dar omul se roagă:

- Pune-mi mai mult! Waw, ce îi fac Iulianei diseară! Vreau și eu câteva sticluțe. Poți să îmi faci rost?

-Nu pot să îți pun mai mult! Doctorul a spus o singură picătură pe zi.

- Hai, te rog, pune-mi încă una! Ba nu! Pune încă două!... Ce îi fac Iulianei!

La insistențele lui, a mai primit încă două picături în cana cu apă și a băut totul pe nerăsuflate. Înainte de a pleca a mai pomenit încă o dată ce îi va face el nevestei, a făcut din ochi și s-a rugat să nu uite să îi facă rost de câteva sticluțe, apoi a plecat val-vârtej spre casă.

A doua zi dimineața, proprietarul sticluței a văzut că prietenul lui nu a ajuns la muncă, a pus mâna pe telefon și l-a sunat. L-a salutat repede, apoi a întrebat:

- Ei, și cum s-a simțit doamna Iuliana astă-noapte?

Prin telefon a venit un potop de înjurături amestecate cu explicații.

- Am țipat să fugă toți din calea mea, când am pornit spre baie, dar tot am ajuns prea târziu...

- Mai vrei câteva sticluțe, așa cum ai cerut? a întrebat râzând în hohote. Sau poate niște izmene noi, mai degrabă!?

A închis telefonul, pentru a nu mai auzi ploaia de înjurături la adresa sticluței, a picăturilor, a doctorului și a prietenului...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cre' ca prietenul avea oarece probleme si cu limba romana. Corect este "nevesti-mii". (Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” – Gramatica limbii române I, Cuvântul, Ed. Academiei Române, 2005, p.239)
    • Like 0


Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult