Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„42% dintre copiii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional.” Cum să citești o carte. Cele 4 niveluri ale cititului

tanara - carte

Foto: Viktor Cap / Panthermedia / Profimedia

În 2018, specialiștii de la România Educată scriau că „42% dintre copiii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional.” Adică nu pot folosi o hartă chiar dacă poate citesc numele orașelor pe ea, nu știu ce program să aleagă la cuptor conform manualului de folosire deși îl pot citi. Mă tot gândesc cu tristețe cât de departe suntem de ce propun Mortimer și co-autorul sau Van Doren, ca niveluri de citire a unei cărți, în ”How to read a book” (Cum să citești o carte) – cartea numărul 1 la nivel global, pe subiect.

Cât de bine știi să citești? Aș fi zis râzând „cred că ok, după 35 de ani de «experiență»”, până când am dat peste o carte ce m-a pus pe gânduri. Aparent, așa cum te poți spăla pe mâini de doi bani (la propriu) sau te poți spăla pe mâini corect (așa cum îți arată afișele din cabinetele medicale sau din fabricile de medicamente) și durează și 5 minute să te speli bine, așa poți să citești o carte prost, chiar dacă știi, literalmente, să citești.

Atunci când alegi o carte, o alegi cu un scop în minte și conștient sau nu, o vei citi ținând cont de acest scop. Ideal ar fi să fie conștient. Nu e tot una să citești Dostoievski sau Harari. Una e să citești de relaxare, alta e pentru informare și altfel citești pentru a învăța sau pentru un examen.

Ce vreau să spun e că, deși mulți oameni pot foarte bine să citească ceva pentru a se informa sau doar pentru entertainment, nu toți oamenii știu să citească pentru a rămâne cu niște cunoștințe care le schimbă perspectiva asupra lumii.

Ca să îți îmbunătățești abilitățile de a citi o carte este util să cunoști diferențele dintre nivelurile cititului. După ce ai trecut de analfabetism funcțional, la citit, înțeles și folosit informațiile dintr-un manual de utilizare de electrocasnice, există încă 3 niveluri de citit. „Temelia” se numește „citire rudimentară” și tind să cred că aici s-au oprit cei 42% din studiul menționat mai devreme.

Citirea rudimentară

Citirea rudimentară sau nivelul 1, este nivelul de lectură pe care îl deprindem în gimnaziu. Este un mod elementar de a citi care ne face să ne uităm la literele „P I S I C Ă” și să știm că e un mamifer pe care omul l-a domesticit și care face „miau!”.

Citirea inspectivă

Sau nivelul 2 - este nivelul la care, înainte de a citi, inspectezi cartea. Te uiți la cuprins, vezi care capitole îți fac cu ochiul, studiezi puțin prefața și cuvintele de pe spatele cărții. Faci aceste lucruri ca să îți formezi o idee despre ce ar putea fi cartea. Ar trebui ca asta să-ți ofere suficiente informații cât să decizi dacă e o carte care merită atenția ta sau nu.

Următorul pas al citirii inspective este o citire superficială a materialului. Pur și simplu citește cartea la pas normal, fără prea multă reflexie asupra conținutului. Dacă nu înțelegi vreun amănunt, treci peste, mergi la capitolul următor etc. Făcând asta, îți vei îmbunătăți înțelegerea pe care o ai atunci când te pui să citești pe bune cartea, dacă decizi că merită timpul tău. Adică să treci la nivelul următor.

Citirea analitică

Sau nivelul 3 - este nivelul la care chiar îți propui să înțelegi ce vrea să zică autorul prin textul pe care l-a scris. Încerci să clasifici cartea și să o pui într-o categorie cu alte cărți. Pe principiul „Dacă te întreabă cineva pe stradă de asta?”, încerci să rezumi toată cartea într-o frază sau într-un scurt paragraf.

E nivelul în care pui lucrurile cap la cap și vezi cum a organizat autorul informația din carte - ce se întâmplă/discută în fiecare capitol? Definești problema pe care autorul încearcă să o expună și vezi dacă îți oferă vreo soluție pentru a o rezolva.

După cum observi, toate aceste aspecte necesită multă muncă. Notițe, scris pe marginea cărții, timp în care te gândești la mesajul textului.

O serie de întrebări care te vor ajuta în încercările tale de citire analitică ar putea fi:

  • Ce fel de carte citești? În ce categorie s-ar încadra?
  • Cum e structurată informația pe capitole?
  • Ce situație vrea să expună autorul sau ce problemă vrea să te ajute să rezolvi?
  • Există cuvinte sau sintagme care nu știi ce înseamnă?
  • Care sunt argumentele/ideile principale din carte?
  • Pe care dintre aceste idei poți să spui că le-ai înțeles pe deplin?

Partea faină este că aceste întrebări te pot ajuta să citești analitic o gamă largă de cărți, fie că sunt cărți istorice, de literatură sau de știință.

Citirea comparativă

Sau nivelul 4 – este comparabil cu scrierea lucrării de doctorat în baza unei cărți. Foarte departe de primul nivel al citirii de care vorbeam mai devreme: acela pe care îl deprindem în gimnaziu.

Când ajungi la acest nivel îți dorești o înțelegere aprofundată a subiectului. Ca să obții această înțelegere, trebuie să compari mai multe cărți pe același subiect și să faci o analiză a modului în care a fost expus mesajul în cartea ta țintă sau centrală. Practic, deja gândești sistemic.

Pentru fiecare carte pe care o citești, vezi cum abordează autori diferiți același subiect. Ce legături există? Unde diferă logica lor? Ideea este să identifici care este relația dintre mai multe texte, pentru ca apoi să poți pune ideile într-un context mai amplu.

Acest mod de a citi poate să te ajute să interpretezi subiectul în așa manieră încât să fii tu cea care produce o perspectivă nouă, care nu se găsește în nicio carte din domeniu.

  • Comparativ cu alte cărți pe același subiect, cum expune autorul ideile?
  • Crezi că autorul greșește cu ceva în ceea ce zice? Cu ce?

Câteva întrebări care îți pot arăta cum să folosești aceste tehnici pentru a citi diverse tipuri de cărți

Dacă vrei să citești literatură

Nu te concentra pe termeni, argumente logice sau transferul de cunoștințe pe care ți-l poate oferi această carte. Concentrează-te pe firul narativ, pe ce se întâmplă în capitole și pe legăturile dintre personaje.

  • Vezi din ce categorie face parte cartea
  • Care este firul narativ principal? Dar cele secundare?
  • Descrie pe scurt lumea din care fac parte personajele, apoi descrie personajele în sine și acțiunile lor

Dacă vrei să citești istorie

Nu uita că orice poveste din istorie are și puțină ficțiune presărată pe ici pe colo, fiindcă orice istoric trebuie să umple niște goluri. Trebuie să citești mai multe cărți despre același eveniment / personaj istoric pentru a contura o imagine a adevărului istoric.

Astfel, vei înțelege nu doar ce s-a întâmplat atunci, ci și ce legătură au lucrurile cu ceea ce se întâmplă acum (în prezent).

În plus, aceste întrebări te vor ajuta să înțelegi mai bine subiectul cărții:

  • Din ce perspectivă prezintă autorul cărții evenimentele?
  • Pe cine dorește să convingă?
  • Ce termeni specializați se folosesc?
  • Este un autor avizat? Știe despre ce vorbește? Are surse credibile?

Dacă vrei să citești cărți cu sfaturi practice

În această categorie intră cărțile de natură informativă. Spre exemplu, genul de cărți care tratează, de obicei, subiecte economice, politice sau care se axează pe dezvoltarea personală. Aici, regula este să identifici care sunt problemele pentru care autorul îți propune o rezolvare.

Dat fiind că aceste tipuri de cărți de obicei conțin soluții sub formă de reguli/pași de urmat pentru a rezolva o anumită problemă, este important să vezi ce relevanță au aceste soluții pentru tine. Câți oameni le mai aplică? Ce trebuie să se schimbe astfel încât soluțiile să aibă sens?

Dacă vrei să citești cărți care tratează subiecte științifice sau sociale

Pune mereu în context informația pe care o citești. Dacă ai o carte de știință mai veche, de exemplu, ține cont de faptul că e posibil ca informația să nu mai fie de actualitate. Verifică mereu informația din mai multe surse înainte de a trage o concluzie.

Află mai multe despre autor, despre motivele sale și despre sursele și studiile pe care le citează. Asigură-te că ai măcar o înțelegere de bază a subiectului tratat de carte înainte să-ți dai cu părerea despre el, fie în favoarea acestuia fie contra lui.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • o evaluare a invatorilor si niste cursuri oferite lor ( pe email/ whatsapp, sa le citeasca, si ei pot face scoala online) .
    E trist ca lasa sa treaca clasa a 2a copii ce nu stapanaesc tabla inmultirii si abia citesc...
    • Like 0
    • @ Claudia Olteanu
      Am impresia ca si unii cititori de aici sunt analfabeti functionali . Nu se vorbeste de analfabetismul sistemic ci de analfabetismul functional. Adica stiu sa citeasca , chiar foarte bine , dar nu inteleg nimic din text. Adica pot citi o carte dar nu poate extrage niste idei principale. Deci despre ce vorbim si ce inteleg unii useri de aici. Deci tabla inmultii nu isi are rostul de loc in discutie( care ii tot memorare , lucrul care omoara invatamantul romanesc).
      • Like 1
    • @ Silviu Pop Sese
      Delia MC Delia MC check icon
      Totuși. Dacă citești și socotești la timp nu mai ai goluri la acest capitol. Care te vor trage mereu înapoi, când unii citesc ca lumea aceia abia silabisesc. Când ceilalți citesc și înțeleg, aceia abia citesc. Retardul se adună și se reportează până devine hău. Normal că n-o să aibă niciodată chef să pună mâna pe o carte că acea carte nu-i spune cam nimic.
      Copilul se concentrează la început asupra literelor, apoi textului și mai apoi conținutului. Cine deja o face a depășit stadiul. Analfabeții funcțional nu ating stadiul concentrării pe conținut, care se pare, pentru școală nu este prioritar. Elevul trece clasa și fără. Evident, sunt și alte cauze ale analfabetismului funcțional dar cea esențială e școala.
      Da, de acord, tabla înmulțirii este memorare. Dar una care poate fi verificată inițial apoi fixată în memorie.
      • Like 0
  • cititul ca cititul dar de tabla inmultirii de ce nu se face vre-o mentiune, mai pe nicaieri (o sa imi ziceti ca se rezolva cu telefonul mobil dar si pt citit exista- in aceiasi masura - "text reader" - e o gluma, desigur)
    socotitul, elementar este si el o forma de educatie primara, desvolta cate o parte di creier sau din intelect
    (teama mea e ca la capitolul anumerism, limita de varsta se muta la absolventi de facultate - aia multi care se mandresc ca lor nu le-a placut matematica)
    deci, mai insistati si cu tabla inmultirii - macar 7 ori 8 sau 9 ori 6!
    • Like 1
    • @ corneliu apostol
      Vezi tu tabla inmultirii ii tot memorare , lucru care se pune accent in romania , si nu pe creatie , gandire logica. Formule memorate , numere memorate , poezii , rezumate memorate si de aici incepe analfabetismul functional. Incepem cu tabla inmultirii , apoi cum se calculeaza aria cercului , numarul pi , si tot asa memoram dar nu corelam ce invatam pe de rost cu realitatea. Ca tare te-o ajutat pe tine in viata cat face 7x8.
      • Like 2
    • @ Silviu Pop Sese
      De dragul unei idei corecte mergi prea departe cu concluziile. E corect să spui că în Romania nu se pune accent pe gândire creativă și înțelegere, ci în mare parte pe memorare dar de aici până a ajunge la concluzia că nu trebuie memorat nimic în școală, e o inepție cât casa de mare (fără supărare). Dacă nu memorezi perfect tabla înmulțirii nu vei ști în veci să faci niciun calcul. Va trebui să te duci împreună cu unul mai deștept la cumpărături (unde nu folosești cardul). NU ai înțeles un fapt concret: gândirea nu funcționează ”în gol”, ai nevoie de ”materie primă” ca să gândești. Această ”materie primă” - folosită în procesul gândirii - o reprezintă lucrurile MEMORATE. Sigur aici e vorba de un echilibru: cât memorăm și cât căutăm când avem nevoie. Dar e cert că fără să ai nimic în memorie, nici gândirea nu va putea să funcționeze. Cele mai banale chestii pentru care se duce omul la școală (până să ajungă la gândire creativă) sunt cititul și socotitul.. Fără astea două suntem practic imbecili, oricât de creativă am avea gândirea. Ca să înțelegi idei trebuie să citești (pe hârtie, pe laptop sau pe orice). Ca să poți să socotești trebuie să știi tabla înmulțirii pe de rost și bine. Punct. Nu aici e păcatul învățământului românesc. Nebunia învățământului românesc începe mai departe, când ne depărtăm de viața reală și de dezvoltarea aptitudinilor și gândirii proprii.
      • Like 3
    • @ Silviu Pop Sese
      reducand la absurd, asi spune ca si alfabetul (literele) tot memorare inseamna, si asi putea continua pana la punctul zero - sau in partea cealalta incepand cu : spatiul e viteza ori timpul (am scris prescurtat) formula care da batai de cap tuturor umanistilor (e una si mai grea, cea cu acceleratia)
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Da ai dreptate si memorarea ii necesara , la fel de importanta , si poate mai importanta ca restul. Dar problema ii ca se pune aproape in totalitate accentul pe memorare , care omoara cheful de a invata. Care nu pot duce o discutie normala , sa vorbeasca in public . Decat sa stii Luceafarul , mai mult de ajuta in viata sa vorbesti de ex in public , elocvent. Si iti spune cineva care o terminat o facultate cat de cat decenta , ca am scris dupa dictare din clasa 1 pana in ultimul an de facultate ( facultate de litere). Nici nu mai vorbesc de restul facultatilor unde ar trebuii sa se faca practica si nu se face. Nu vorbim doar de copii analfabeti functionali , vorbim de generatii intregi care nu au habar de nimic. Ingineri pe banda , avocati pe banda , economisti pe banda rulanta care nu au habar de nimic. Firmele trebuie sa faca o rescolarizare cu ei la fata locului. Toate testele din lume ne dau pe ultimele locuri dar noi o dam cu tabla inmultirii. La cifre seci suntem asi , cu logica nu prea. Chiar acum o luna sa prezentat un articol pe tema asta aici pe site.
      • Like 0
    • @ Silviu Pop Sese
      De acord cu tine că învățământul românesc e departe de fi ce trebuie, din motivele expuse și de tine. Pe scurt: tabla înmulțirii e obligatoriu de memorat; ”Luceafărul” e oarecum bine de memorat (măcar parțial), dar neapărat trebuie comentat și ”simțit” de către fiecare; dar un COMENTARIU oficial la ”Luceafărul” sau la oricare operă literară nu ar trebui în veci memorat. Este o inepție cruntă, ori tocmai asta se cere la examenele de limba română. Probabil nici nu se pot concepe bareme de corectare decât în această paradigmă. E foarte trist.
      • Like 1
  • Procentul de analfabetism functional nu are nicio legatura cu modul de a citi. Cei 42% analfabeti functionali NU au citit nicio carte la viata lor (cred ca nici macar cartile de poker nu le-au rasfoit), nu ca le-au citit bine sau prost. Lucru care se poate observa si din piata de carte din Romania, cea mai mica din UE.
    In concluzie, prima grija ar fi sa ne apucam sa citim, si dupa vedem daca citim bine sau nu.
    • Like 4
    • @ Alexandru Amaricai
      Alex are dreptate dar faptul că nu se mai citește e o cauză a degradării învățământului românesc nu pentru că nu ar mai fi profesori cu vocație sau că tinerii nu ar dori să citească. Pur și simplu s-au inversat valorile, dacă în comunism era promovată educația și cultura iar un grad înalt de educație era un pașaport spre un job bine plătit și o recunoaștere a valorii acum sunt promovate nonvalorile , indivizi care au reușit datorită unor conjuncturi la limita legii sau de-a dreptul ilegale plus promovarea excesivă a unor pseudo vedete de carton a căror singură preocupare pare să fie găsirea unui sponsor generos. Cartea nu mai asigură recunoaștere și nici succes de aia este ignorată de noua generație , dacă în comunism era singura cale de evadare din realitatea gri și un pas spre o carieră de succes fiind singura zonă în care era promovată competiția și chiar una acerbă acum educația dacă nu mai asigură nici competiție nici succes e pur și simplu ignorată
      • Like 4
    • @ Rusu Liviu
      ”Cartea nu mai asigură recunoaștere ....” și din cauză că alegerile și numirile pe funcții nu mai are legătură cu competența și cu caracterul persoanelor. Corupția și implicarea politicii în numirile pe funcții are consecințe pe multe planuri, unele dintre ele nebănuite. Oricum am da-o, dacă vrem să rezolvăm bine orice treabă, ajungem inevitabil la Meritocrație, aspect de care majoritatea politicienilor se feresc precum ”necuratul” de tămâie !
      • Like 0


Îți recomandăm

Fată la școala online

„Mai țineți minte emoțiile de la examenul de șofat? Ei, cum ar fi dacă, după câteva mii de ore de șofat, ați mai da unul? N-am niciun dubiu, ar fi fără mare panică. Așa e și cu testele la matematică”, spune Gabi Bartic. (Foto: Profimedia)

Citește mai mult