Când ne gândim la Paris sau Londra, ne vin în minte Turnul Eiffel și Big Ben-ul. Când ne gândim la București, nu sunt sigură că mulți știu exact despre ce oraș este vorba. Puțini au călătorit în România și țara este, din nefericire, asociată cu cerșetorii, corupția și sărăcia. În anii ’80, în timpul comunismului, suedezii veneau, paradoxal, mai mult în vacanțe în România. Aveam, pe atunci, 13 ani, și, în 1985, mi-am făcut un prieten prin corespondență de aici cu care am continuat să comunic vreme de aproape 20 de ani. Se poate spune că am ajuns să cunosc România destul de bine după o relație de 31 de ani cu această țară și oamenii săi. Din 2011, coordonez un proiect prin care să rebranduiesc România peste hotare (The Bucharest Lounge), pentru a lărgi orizonturile privind esența țării și a românilor și pentru a lupta contra ideilor preconcepute.
Susțin că ar trebui demarată o mișcare și o campanie care să spună „Acesta este Bucureștiul”, căci identitatea orașului meu european favorit nu este exprimată suficient de eficient încă, iar cei din afara României știu destul de puține despre capitală.
Chiar și unii români se referă la oraș ca la „Micul Paris”.
- Nu e asta de domeniul trecutului?
- Nu ar trebui să scriem un nou capitol în discursul la care apelăm atunci când vorbim despre București? În loc să îl comparăm cu altceva, cred că ar trebui să spunem ce este, de fapt, Bucureștiul. Știu că, în general, oamenii au tendința instinctivă de a compara lucrurile și de a le sorta. Totuși, putem crea și povești noi! Aceasta este povestea a ceea ce este Bucureștiul pentru mine când îl descriu străinilor.
Să începem cu o plimbare reconfortantă și dătătoare de vigoare de dimineață prin Herăstrău, un parc mare cu un lac în centrul său, aflat chiar în inima Bucureștiului. Oamenii se plimbă, aleargă, se joacă, merg la restaurante, asistă la concerte: da, parcul este plin de viață și adună toate generațiile laolaltă!
În parc dai și peste Muzeul satului unde poți explora toate regiunile României. Muzeul este unul în aer liber care l-a avut pe Skansen (muzeul din Stockholm) drept model. Viața satului este unică în România și are tradiții care încă supraviețuiesc, iar românii își poartă cu mândrie costumul tradițional. Există chiar și o mișcare ce încearcă să reînvie meșteșugul iilor și sunt cu totul în favoarea acesteia! Am vorbit despre asta anul trecut la conferințele TEDx și ia este una dintre poveștile pe care o pot spune peste granițe despre România și români. Ziua iei este în iunie și chiar și numai acest eveniment în sine este suficient de frumos și merită experimentat! Reîntorcându-ne la Muzeul Satului, acesta oferă adesea ateliere creative unde oricine poate deprinde diverse meșteșuguri.
Românii sunt cu adevărat artiști și au un suflet bogat și înfloritor!
Se pot mândri cu pictatul ouălor, olăritul și ceramica, arta lemnului, pictatul icoanelor, brodatul, confecționatul de bijuterii, fețele de masă colorate, decoratul pereților și încă multe altele!
Muzeul este o oază verde și un reminder urban, un loc de vizitat pentru a gusta din România reală și autentică.
În apropiere se află și Muzeul Țăranului pe care îl menționez dintr-un motiv anume: târgul de neratat! Muzeul organizează adesea diverse târguri în timpul weekend-urilor. Românii își sărbătoresc sfinții. Este o țară ortodoxă și mulți sunt ortodocși practicanți. Iar celebrarea sfinților este un motiv bun pentru târguri care le poartă numele.
La muzeu găsești obiecte artizanale de toate tipurile, artă contemporană, laolaltă cu obiecte artizanale tradiționale și antichități! Acolo găsești și bluze tradiționale românești frumoase, colorate și ornamentate măiestru. Acestea ne vorbesc despre istorie prin simbolurile pe care le poartă și respiră viață. Iile ne conectează cu ceea ce suntem ca popor, având ca fir roșu umanitatea din noi, în numele dragostei și al comunității.
La târg poți lua și ceva de mâncare. Mâncarea românească este gustoasă și din abundență. Numai mâncarea constituie un capitol în sine. Când am venit în România în 1985, eu și familia mea am mâncat șnițele și trebuie să recunosc faptul că nu aveam așteptări mari în privința gastronomiei când m-am întors în 2011.
Cât de tare mă înșelam!
România este o țară caldă și însorită și mulți își au propria „grădină a Raiului”, iar oamenii adoră să stea liniștiți sub vie, bându-și vinul producție proprie, făcând grătare și mâncând legume și fructe crescute cu mâna lor. Românii cultivă mult și, ca verii lor latini, sunt interesați de tot ce are legătură cu mâncarea. Și eu mă bucur de conversații despre nuci, caise, cireșe și alte asemenea. Este ca o muzică pentru mine!
Dacă vii pentru prima dată în România, îți sugerez să guști sarmale cu mămăligă, brânză și smântână. Unii, ca și mine dealtfel, preferă ceapa roșie și ardeiul iute ca garnitură. Alte feluri favorite sunt salata de vinete, zacusca, ciorba de pui, fasolea bătută, dacă menționez doar câteva. România are multe sortimente de vinuri de descoperit și aceasta este o zonă de dezvoltare pentru producătorii locali. În Suedia, unde locuiesc, am decoperit 2-3 vinuri românești, cele pregătite pentru o anumită țară, nu de genul celor pe care le găsesc în România. Aș fi curioasă să aflu facă vinurile românești sunt vândute și distribuite în alte țări europene, țări care nu au monopolul băuturilor alcoolice, așa cum se întâmplă în Suedia și Norvegia. Ar putea fi un întreg capitol de vacanțe gen „Descoperă mâncarea și vinul” pentru scandinavii interesați de România. Scandinavii se dau în vânt după gastronomie și vin și sunt curioși să afle noutăți. Iată o idee de business ce trebuie gândită în detaliu și oferită ca pachet!
Foto: Facebook/The Bucharest Lounge
Înapoi la târg. Acesta reflectă anotimpurile într-un mod minunat, generos și, totuși, blând și sentimental. Primăvara apar verdețurile, ceapa verde și crocantă. Vara și toamna sunt pline de fructe și legume, dulceață gustoasă de toate tipurile, miere, polen, condimente, verdețuri, toate „făcute în casă”, fără să mai menționez deserturile apetisante la care românii sunt atât de pricepuți.
A mânca natural este la mare modă în România și ador chestia asta. Cred că lumea întreagă s-ar putea lăsa inspirată de România în acest domeniu. Sper ca România să rămână la fel, ca marile corporații să nu-și ia partea cezarului în direcția consumului, așa cum arată semnele. Mâncarea naturală este o comoară în România, una care trebuie prețuită și ocrotită.
În timpul săptămânilor de vară pe care, de obicei, le petrec în București, merg mereu la piață unde petrec zile întregi. Îmi place să discut cu meșteșugarii care știu engleza. Beau limonadă și învăț despre o țară care a fost mult uitată, dar care începe să revină la viață, iar eu îi împărtășesc poveștile ce le aud!
Generațiile mai mature vorbesc franceza mai bine decât engleza. Mulți români au trăit peste hotare și vorbesc italiana, spaniola și germana. Limba română este o limbă latină, cu elemente slave. Dacă vorbești oricare dintre limbile cu origine latină, nu își va fi greu să înțelegi româna.
În București, sunt fascinată de arhitectură. Totuși, am sentimente amestecate, deoarece știu că Ceaușescu a distrus multe zone cu proiectele sale urbanistice. În București vezi bulevarde gigantice, uriașe, gândite în perioada comunistă, dar și arhitectură frumoasă, clasică, exemplificată de Arcul de Triumf și Ateneul Român. Ateneul este o sală clasică de concerte și unul din locurile mele favorite din București: zona din jurul Pieței Amzei, Piața Romană, Calea Victoriei și Centrul Vechi.
Aici găsești Muzeul Național de Artă al României. Prima dată când am venit aici, în 2011, a fost ca și cum mi s-ar fi deschis tezaurul inimii. Moștenirea românească este atât de puțin cunoscută și văzută. Am venit aici și am admirat și descoperit arta unor maeștri de care nu auzisem vreodată. Dacă ești genul curios, acest muzeu își va părea o comoară! Suntem obișnuiți cu artiștii francezi, spanioli, italieni și olandezi, dar îți garantez că pictorii români au o contribuție valoroasă la patrimoniul european. Numai că încă nu au fost prezentați lumii, ci ascunși sub vălul comunismului. Acum ne șoptesc și nu sunt surprinsă și sedusă de arta care mi se dezvăluie!
Peste stradă de muzeul de artă, ajungi în piața unde Ceaușescu și-a ținut ultimul discurs. Cel huiduit de mulțime, în1989. Îți sugerez să faci rost de un ghid care să-ți povestească cu lux de amănunte evenimentul! Recomand Ana's Guided Tours to Bucharest. Ana este un povestitor carismatic, profesionist și cu multe cunoștințe de ale cărei istorisiri nu mă mai satur. Îți poate spune și despre a doua cea mai mare clădire cu utilizare administrativă din lume: Palatul Parlamentului sau Casa Poporului, cum i se mai spune. Ceaușescu a construit-o în megalomania sa și rămâne o clădire ce impresionează, fiind clar construită ca el să-și arate mușchii. Când mergi dinspre Piața Unirii spre ea, clădirea îți crește literalmente în fața ochilor. Este un loc care trebuie obligatoriu vizitat, pentru a afla mai multe despre cum comunismul a colorat această țară - și încă o face, într-o anumită măsură!
Piața Unirii este foarte aproape de centrul vechi. În funcție de vârsta pe care o ai, îți recomand să vizitezi partea istorică în momente diferite ale zilei. Cartierul este plin de viață și de tinerețe! Centrul vechi este uimitor, căci are o arhitectură fascinantă, magazine bune, vechi și noi, restaurante cu vino-ncoace, cafenele și concept store-uri. Mie îmi place să merg acolo în afara sezonului, dimineața sau după-amiaza și, uneori, mă întreb dacă nu voi vedea pe cineva ieșind la balcon să cânte vreo arie de operă. Cam așa se țese atmosfera centrului vechi pentru mine.
Bucureștenii sunt destul de clasici în felul lor de a fi, de a se îmbrăca și purta. Le place să citească, să vorbească despre viață, să-i ajute pe cei care au nevoie, să meargă la biserică, să aibă grijă de propriile familii, să-i citeze pe Eminescu și Brâncuși și să lupte pentru democrație/ cred că muți bucureșteni sunt intelectuali și academici prin felul lor de a fi. Scena creativă și artistică este, probabil, unul dintre lucrurile care m-au inspirat cel mai mult la acest oraș. Tot timpul se întâmplă ceva!
Când descriu Bucureștiul, îl văd adesea ca pe o scenă de teatru sau ca fundalul unui film romantic ce-mi evocă toate tipurile de sentimente de care sunt eu capabilă. Ador să stau în vreo cafenea, să-mi sorb cafeaua și să mă uit la oameni. Bucureștenii sunt interesanți și se îmbracă cu stil, sunt eleganți și colorați. Pentru mine, suedeză la origine, priveliștea este ca o gură de aer proaspăt!
Printre cafenelele și restaurantele mele favorite din București se numără: M60, Anthony Frost English Bookshop, Cărturești în Piața Romana, La Copac, Sole D'Italia și Grădina Eden. Atmosfera este incredibil de relaxa(n)tă și pentru că bucureștenii adoră să iasă în oraș cu prietenii!
Unul dintre prietenii mei români din Bruxelles mi-a spus odată că Bucureștiul nu a devenit încă oraș turistic, dar este atât de ușor ca aici să te simți binevenit, acasă.
București îmi surprinde și seduce toate simțurile, de fiecare dată când sunt aici și sper ca mult mai mulți oameni să-și găsească drumul înspre el. cât despre mine, sper ca, într-o zi, să am o adresă în România căreia să-i pot spune acasă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Da, intradevar eu prefer perioada inainte de apartia aparatelor foto, chiar si a celor rudimentare. Din acel moment pictorii au inteles ca nu mai are sens sa incerce sa reproduca fidel o imagine. Eu recunosc sunt impresionat de capacitatea unor pictori de a reproduce realitatea. Sunt uimit de multe picturi.
Dar ce ii ciudat, la noi romanii, ii ca nu am vazut pictori care sa picteze in perioada Renascentista sa zicem. Dovada ca nu exista o clasa de intelectuali sau artisti. Doar prin 1800 au aparut primele tentative timide in pictura. Si se vede ca nu erau cizelati. Nu vreau sa ii slavim doar ca sunt ai nostri. Daca am face un test obiectiv, putini oameni ar avea o parere pozitiva.
Nu sunt un critic de picturi. Am mai fost in mai multe muzee de arta in cateva tari europe, si am mai citit niste articole pe internet.
Se poate sa gresesc.
M-a bucurat referirea la pictorii români care merită să fie cunoscuți în Europa. Și cu cei suedezi e la fel, după cum m-au convins expozițiile de la National Museet. Acum scriu o lucrare de licență despre Anders Zorn, încercînd să aflu ce anume l-a făcut în timpul vieții atît de cunoscut la nivel internațional și apoi uitat. Poate canonul vestic ar trebui să dea atenție și artei nevestice. Mi-ar plăcea să văd în Suedia și în România expoziții mixte, cu pictura ambelor țări, cred că am avea mult de învățat unii de la alții. De fapt, culturile tuturor țărilor europene mai puțin cunoscute la nivel de continent ar trebui să primească mai multă atenție. Doar despre așa ceva este Uniunea Europeană, nu doar despre hegemonia culturilor vestice canonice, nu?
Era asa o mare diferenta intre picturile romanesti si cele straine! Cu parere de rau, picturile romanesti pareau niste glume. Ca si cum niste copii au descoperita pensula si culorile. Nu vreau sa fiu rau, dar era o diferenta foarte mare intre picturile stainilor si picturile romanesti.
Si inca un amanunt important, picturile romanesti au aparut prin 1800, 1900. Foarte tarziu. Pictorii austrieci, olandezi sau italieni aveau niste piese foarte reusite si asta prin anii 1600,1700..
Mergeti va rog si voi la muzeul Brukenthal si va veti convinge singuri! Merita experienta.
Si atunci revin la idea ca noi trebuie sa ne punem la punct cu educatia si cultura si apoi va veni de la sigur si prosperitatea.
Multumim Republica pentru ca dati ocazia unui om atat de devotat romanilor sa se exprime in favoarea noastra a romanilor
Adevarul e ca orasele noastre sunt urate. Au foarte putine locuri frumoase. Nu se compara cu cele Europene.
Cladirile din centrele oraselor noastre sunt construite de altii. In Transilvania de austrieci si unguri, in Moldova sau Muntenia tot de austrieci, francezi sau germani. Luati orice cladire simbol placuta, gen ateneul sau teatrul din Cluj sau Iasi si veti constata ca au fost construite de altii, nu de noi. Noi poate acolo la lopata.
Cat despre mancare, nu cred ca suntem prea grozavi. Mancarea romaneasca e rudimentara si multa. Nu concuram la calitate. Nu exista diversitate si nu sunt sofisticate. Sunt rudimentare, simple, dar gustoase.
Hai intai sa ne punem la punct cu educatia, infrastructura si restul vin de la sine. Hai sa scoatem din mizeria jumatate din Romania si jumatate din cartierele oraselor.
Orasele noastre, odata ce ai iesit din centru, sunt triste. Niste semi-ghetouri in care supravietuim. Piete murdare, inghesuite, masini peste tot, pe trotuare etc..
Niste locuri cu care nu te mandresti.
Nu ii ca si cum orasele noastre sunt niste comori nedescoperite. Sau ca ar avea o problema de 'PR'. Doar sa le promovezi.. Sunt inferioare, urate si necivilizate. Cand le rezolvam, vor veni si restul chestiilor gen turism.