Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

GENERAȚIA B. „Eu vreau să fac cel mai bun ecler, am un concept. România are unul?”

Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Cu lămâie verde și busuioc, cu fistic, cu vanilie, cu caramel, cu unt sărat sau cu ciocolată. Acum aproape trei ani lui George Pop i-a venit o idee: ce-ar fi să facă el cel mai bun ecler? Avea 32 de ani, lucrase în mai multe locuri, ultima oară într-o firmă de branding.

Gândul de a face cel mai bun ecler ajunsese să îl obsedeze pe absolventul de ASE, secția economie agroalimentară. Timp de trei luni a urmat la Hotelul Marriott o școală de cofetărie, unde a învățat multe. Îi intrase în cap să pună pe picioare o afacere prin care să vândă doar eclere. Și nu orice ecler, ci cele mai bune eclere.

A căutat pe internet și a văzut că în Franța funcționează business-uri asemănătoare. Asta i-a confirmat că ar putea fi o bună idee de business. A început să își cumpere cărți, să afle care sunt cele mai bune ingrediente, să vadă ce arome ar putea folosi. 

Spune că l-a atras acest tip de afacere pentru că i s-a potrivit. În cofetărie totul este foarte exact, totul funcționează la gram, este nevoie de o atenție foarte mare la detalii.

Ca să pornească afacerea, inițial împreună cu alți doi prieteni care au crezut în ideea lui, au pus fiecare ce agoniseală aveau – o mașină, o căsuță de 60 de metri pătrați undeva în București – și au deschis primul laborator. Au cumpărat primul cuptor și frigidere. 

Investiția inițială o estimează la circa 40.000 de euro, iar tot ce au câștigat au reinvestit. Acum, la aproape doi ani de activitate a firmei, investiția depășește 150.000 de euro.

„Am căutat o rețetă care să fie cât de cât bună. Eclerul e o prăjitură mai complicată, mai dificilă, pentru că choux-ul - pate a choux este aluatul de ecler, iar rezultatul este un choux - nu crește dacă nu ești foarte atent, sau crește aiurea, în toate direcțiile. Până am găsit noi formula”, își aduce aminte George Pop, care o avea ca ajutor la laborator doar pe Ioana, o tânără de 22 de ani, ce lucrase la cofetărie la Marriott. 

Primele eclere le-au scos în decembrie 2013.

Afacerea a crescut încet, încet. Acum în laborator lucrează 15 angajați. Este un mic business artizanal, unde totul se face manual, singurele utilaje sunt frigiderele și cuptorul. Nu au o mașină care toarnă ecler. E mai bine așa. Este convins că dacă ar cumpăra un robot, ar ieși un produs prost și, în plus, ar fi nevoit să dea oameni afară.

La început lucrau doar pe bază de comenzi, venite inclusiv pe site. Au dus eclerurile prin diverse firme, în corporații. S-a dus vorba și au început să primească tot mai multe comenzi. Apoi au căutat și au închiriat un spațiu foarte mic, de 15 metri pătrați, lângă Ateneul Român.

„Mi-a plăcut zona, pentru că reflectă unde vrem noi să fim, ca percepție. Pe o străduță pe care nu ne dădea nimeni nici o șansă - Constantin Esarcu. Dacă ne puneam în Piața Romană, probabil nu făceam față cu producția. Așa a fost gradual, a fost totul foarte bine”, își amintește el.

De la început a avut un concept de marketing, bazat pe faptul că eclerul este o prăjitură foarte cunoscută și apreciată de români. Nu era o categorie nouă, cum sunt cupcakes sau macarons. Este foarte important ca un produs să fie în obiceiul de consum, chiar dacă ei îl revoluționează. Asta e și una din explicațiile numelui - French Revolution. Consideră că au făcut o revoluție în domeniul calității produsului, a prospețimii și a gamei.

„Sunt 10 tipuri de ecleruri. Am încercat să facem un lucru pe lângă care ți-e foarte greu să treci indiferent. Ideea a fost că noi vrem să facem cele mai bune ecleruri. Ca să ai cele mai bune ecleruri trebuie să ai cele mai bune ingrediente, cei mai buni angajați, cel mai curat laborator, cele mai bune ambalaje, igienice. A fost greu să găsim oameni care să înțeleagă că nu facem compromisuri. Fără shortcut-uri”, este deviza lui.  

French Revolution

Ingrediente din Franța

Ingredientele au fost de la început bune. Știau că un ecler bun se face cu unt, nu cu ulei, nu cu margarină. Și au luat „cel mai bun unt posibil “, de la elle & vire, o firmă franțuzească, axată în special pe produse profesionale. Cine se respectă în domeniul cofetăriei lucrează cu acest unt.

De ce nu folosesc unt românesc? „Nu ne permitem să experimentăm, să vedem dacă se păstrează calitatea sau nu. Când o să vină un producător român de unt și o să zică uite, untul nostru ți-l garantăm și avem 10 ani experiență, nu 100 ani cum au alte firme în vest, cu siguranță o să fim deschiși să folosim unt românesc”, arată Pop. Frișca este tot de la elle & vire, iar ciocolata este de la ICAM, o firmă italienească.

„Prețul reflectă că este curat în laborator, că avem toți angajații plătiți pe contract cu suma pe care o declarăm”.

„Un ecler de calitatea aceasta în Franța costă de la 5 euro în sus. Eclerul nostru este 11 lei. Probabil o să mai creștem prețul. Noi nu ne vedem ca o cofetărie de lux. Noi vrem să fie un produs pe care și-l poate permite oricine. Unii își cumpărăr un ecler, unii își cumpără 5 eclere. Vrem să facem un produs de foarte bună calitate, pe care oamenii îl apreciază și desigur are și un preț care reflectă că este curat în laborator, că avem toți angajații plătiți pe contract cu suma pe care o declarăm, faptul că respectăm toate aceste standarde de igienă, ne cumpărăm utilaje care sunt noi”, explică Pop.

„Dacă știi că ai 7 ore, ești mult mai eficient. Numai în România este ideea să stai 14 ore la serviciu”

Au preferat să angajeze oameni fără experiență, care vor să muncească cu entuziasm într-un mediu de lucru plăcut. Unii dintre ei sunt la primul job, unul dintre ei a lucrat la un coafor, altul la o tipografie. Este mai simplu să angajeze oameni pe care să îi învețe de la zero, decât să îi dezvețe de anumite lucruri. „Eu am rețetele mele și vreau să fie respectată formula mea”, explică el.

În laborator munca începe la 6.00 dimineața și se termină la ora 13.00-14.00. Apoi toată activitatea se mută în magazine. A doua zi se reia totul de la început. Nu există produse pentru a doua zi.

Toți sunt angajați cu carte de muncă. „Noi am zis că nu putem să facem cel mai bun ecler dacă facem un compromis la oricare din ramurile astea”, admite.

Intenționează să introducă un program efectiv de lucru de 7 ore, iar o oră este pentru a veni și a pleca de la serviciu.

„Spun din propria experiență. Dacă știi că ai 7 ore, ești mult mai eficient. Numai în România este ideea să stai 14 ore la serviciu. Este o aberație, o lipsă de respect din toate direcțiile. Este un angajator care de fapt nu își cunoaște interesul. Crede că forțând angajatul acesta îi aduce mai mulți bani? Nu, devine tot mai ineficient, îl consumă, iar până la urmă îl pierde. Aici încercăm să avem niște oameni care au un loc de muncă stabil, îl percep ca atare, ei se simt bine, vin cu plăcere la muncă. Nu încurajăm sclavia, cred că în România se încurajează foarte mult <<sclavia>>. În ghilimele, dar oare e în ghilimele? Sau e chiar sclavie?”, întreabă el retoric.

Aceasta se înscrie în filozofia lui de a face cel mai bun ecler. Cei mai buni angajați, angajați fericiți, mulțumiți cu locul lor de muncă.

În doi ani speră că firma va avea mai multe magazine. Acum are două, unul lângă Ateneu și altul mai de curând, în Floreasca.

Pe de altă parte, cu toate că în prezent acționarii – care în prezent sunt în număr de cinci - nu iau în calcul o francizare, în doi ani nu este exclus să se ajungă la un asemenea pas. Există mai multe solicitări în această direcție, atât din țară cât și din afară, de la oameni de afaceri care vor să cumpere franciza după ce au mâncat ecleruri French Revolution. Pe cel mai mare site de turism din lume, TripAdvisor, pe primul loc la București, la categoria „desert" apare cofetăria de lângă Ateneu, fiind cotată cu 5 stele.

Pentru viitorul apropiat acționarii firmei se gândesc la lucruri „mai pământene”: un cuptor nou și introducerea unui nou produs - tartele franțuzești.

E nevoie de un ghid creat de Guvern pentru a încuraja producția

De la autorități, cel mai mult și-ar dori să creeze un site care să îi îndrume pe toți cei care vor să înceapă de la zero o afacere care presupune activitate de producție.

„Vrem să ne desfășurăm întreaga activitate respectând toate regulile. De multe ori însă nu știm cum e corect. Nu știi dacă e bine sau rău, sau dacă ai greșit sau nu ai greșit. Cu asta trebuie să se ocupe statul. Este nevoie de criterii clare de aplicare a legii, norme contabile, astfel încât să nu fie nici o discuție. În România fiecare interpretează cum vrea. Toată legislația din România e făcută tocmai ca să existe portițe de interpretare. Păi să mă lupt eu acum cu legile din România, trebuie să fi studiat și dreptul, și economia, și cofetărie! Iar să te apuci să îți iei consultant, e foarte costisitor. Iar consultanții spun <<părerea mea este că asta>>. Mai întrebi unul. Părerea lui este altă părere. De fapt nici oamenii care lucrează în România nu sunt foarte pregătiți. E lipsa de rigurozitate, de pregătire. La noi e <<hai să scăpăm basma curată dacă putem>>”, arată Pop.

Este convins că foarte mulți nu se apucă de o afacere pentru că le e frică. Se tem că vor fi controlați de autorități și nu știu ce le mai trebuie – acte, avize etc - ca să fie în ordine cu totul. 

“Ghidul acesta să fie un site simplu, nu ceva care să coste 15 milioane de euro și prilej pentru unii să mai fure niște bani. Să fie un site, text, html, nu flash. Aici să scrie: pentru cofetărie ai nevoie de următoarele lucruri, pentru fabrică de cuie - asta. Să încurajeze producția. Să nu mă pună pe mine în aceeași categorie cu unul care aduce nu știu ce din Germania sau din Turcia. Noi începem activitatea la 6.00 dimineața. Noi facem aceste produse de la zero. Producție. Ințelege cineva în România diferența dintre a produce, a crea locuri de muncă, a avea 25 de angajați și a importa, undeva la un birou, unul cu o secretară, a aduce nu știu ce și apoi a-l vinde de 5 ori mai scump? Că i le cumpără statul cu nu știu cât și e smecher și are yaht? Înțelege cineva de fapt în ce constă diferența? Mulți au zis: << A, 11 lei un ecler!>> Păi oameni buni,  este vorba de producție în România, așa cum o știm. Producția nu este încurajată suficient”, crede el.

Scenariu propus de Republica. Ce ar face dacă ar fi premier 

Întrebat de Republica, într-un scenariu ipotetic, ce ar face dacă ar fi premier, George Pop vorbește despre reputație. Cele mai importante declarații:

* Despre reputație. „Cred că în România avem o problemă de reputație. Să ne gândim că fiecare lucru pe care îl facem ne influențează reputația. Aș explica la toată lumea ce înseamnă reputația. Reputația înseamnă că faci o promisiune și te ții de ea. Scriu că pun unt și eu pun ulei. Nu, chiar pun unt”.

* Despre taxe. „În România poți să spui orice și să scapi basma curată. Ești chiar apreciat. Asta mă scoate din minți. Aud << Ăla este deștept>>. Adică eu sunt prost și ăla e deștept. Și atunci te descurajează chestiile astea. Dacă lucrurile s-ar schimba la nivelul acesta. Schimbările nu sunt cât mai reducem taxele. Lasă taxele așa, sunt bune acum. TVA de 9% la alimente. Chiar dacă ar fi mai mari sau mai mici, oamenii și-ar face business- ul în funcție de taxele care sunt. Problema este ce faci tu, stat, cu banii ăia ca eu să încep să am încredere în tine”. 

* „Mulți găsesc o scuză ieftină: <<Eu nu plătesc taxe pentru că statul nu face nimic>>. Tu de fapt ești un infractor care nu ai vrea să plătești taxe nici dacă statul ți-ar face autostrăzi. Dar găsești scuza asta ieftină”

*„Tu știi foarte bine când pui burete acolo că ia foc, că nu ești tâmpit, știi foarte bine. E lanț, lanțul lăcomiei. Te plângi de taxe, zici că sunt taxele mari și nu plătești, că oricum statul nu face nimic cu banii. Nu ești tu în măsură să stabilești ce face statul. Tu fă-ți businessul corect, că astea sunt normele”.

* „E un lanț al lăcomiei. Antreprenorul este lacom, apoi îl intâlnește pe cel de dă avize care este lacom, apoi primarul de sector e lacom, primarul Capitalei e lacom, premierul e lacom, și dacă oricare din aștia nu ar fi fost, oricare din cele 10 verigi, una și-ar fi făcut treaba, tragedia nu ar fi apărut. A fost dovada fenomenală a mizeriei in care ne aflăm. Pentru că toți pe linie au fost niște nenorociți, niște neoameni”

* Ce ar face dacă ar fi premier. "Nu mă visez prim ministru. Eu încerc să fiu modest și în banca mea și să nu spun ce aș face în locul altor oameni până nu sunt în locul lor, pentru că poate să pară simplu din afară și sunt convins că nu este. Eu aș vorbi foarte mult despre reputație, să înțeleagă oamenii. Numele tău este tot ce ai mai de preț. Ce avem noi de preț este România. Made in Romania. Valorizăm chestia asta? Ne interesează? Made in Romania se alcătuiește din multe mici Made in Romania. Acest business al nostru și alte business-uri. Țineți la numele vostru! E cel mai important lucru pe care îl aveți. Reputația voastră”

* Despre Iohannis și comunicarea prin Facebook. “Președintele nostru - l-am votat, dar nu mă așteptam să discute cu noi prin Facebook. Am Facebook, dar nu îl urmăresc. Ar trebui să apară la TV, în piața publică și să vorbească despre reputație. Ca să înțeleagă tot omul că nu suntem niște nenorociți, ultimii din Europa. Suntem cineva, sau putem să fim cineva, dacă ținem la reputația noastră. Acesta e singurul lucru pe care eu ca prim ministru l-aș face. După aceea celelalte țin de planul doi, de experți, de ministere. Să vină unii care au făcut Harvard și alte lucruri să știe ei cum e cu taxele, cu calcularea. Soluțiile se găsesc. Eu mi-am propus să fac cel mai bun ecler. Cum am făcut asta? Am aici 1.000 de cărți, am întrebat și pe alții. Conceptul. România pe baza cărui concept se bazează? Asta trebuie să facă cei ce ne conduc”.

Sfaturi de la George Pop pentru cei ce vor să înceapă o afacere

- Fiecare caz e particular. În primul rând să te apuci fără să știi nimic, nu se prea poate. E bine să te duci să lucrezi undeva. Să îți faci o experiență. Nu să te visezi manager peste noapte.


- Să înțelegi realitatea în care trăiești, să fii la curent cu ce se întâmplă, să încerci să înțelegi foarte bine domeniul în care vrei să activezi. Să fim în realitate, să nu visăm cai verzi pe pereți pentru că nu există shotcut-uri.

- Se vorbește mult de inovație. Dar uneori este suficient să faci lucrurile foarte bine. Fă lucrurile bine, fără compromis.

- Fiecare business e cu altă formulă. Fiecare om e unic, fiecare business e unic, fiecare să își caute formula lui. Fără să o ia pe arătură. Nu visa că te vei îmbogăți. Se poate orice, să ajungi și milionar, depinde de fiecare cât de inspirat este.

- Este foarte important să ai un produs care să fie competitiv pe piață, care are ceva de spus ca să poți să vinzi.

- Nu e vorba de bani. Este vorba de un concept. Ai un concept, atunci vei știi de câți bani ai nevoie, ce utilaje ai nevoie, câți oameni ai nevoie. Toată lumea spune <<Aș face, dar nu am bani>>. Nu este vorba de asta. Nu că banii nu sunt importanți, dar nu asta îi oprește pe oameni să facă un business. Educația de business este opreliștea.

- Majoritatea care vor să facă o cofetărie vor să facă cât mai multe prăjituri, cât mai ieftine. Greșit, din punctul meu de vedere. Fă un lucru foarte bine, cât mai puțin și la un preț care să îți asigure o devoltare sănătoasă a business-ului. Că după aceea se plâng că nu pot plăti salariile. Păi dacă pui trei lei un ecler evident că nu poți să plătești salariile. Pune-l la prețul la care poți să îți plătești angajații. Pune-l la prețul la care poți să ai curat în laborator.

Companie 100% românească. French Revolution, înregistrată ca marcă europeană

French Revolution este o companie 100% românească, ca acționariat, concepție și investiție. Întreg conceptul este realizat de acționarii firmei - de la nume, identitate,design ambalaje, produs, până la management. Toate au fost făcute în cadrul firmei sau cu ajutorul unor colaboratori foarte apropiați.

Numele French Revolution a fost înregistrat ca marcă europeană încă de la început, astfel că acționarii sunt singurii care au dreptul să folosească acest nume în Uniunea Europeană, în relație cu orice business de servicii sau produs din sfera alimentară.

Compania Ciclissimo SRL care deține cofetăria French Revolution a avut în 2014 o cifră de afaceri de 506.000 lei, echivalentul a 115.000 euro, și un profit net de 33.200 lei (7.500 de euro), potrivit datelor de la Ministerul Finanțelor. UPDATE. Pentru 2015 acționarii firmei estimează o triplare a cifrei de afaceri din 2014. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mare success in continuare iti doresc,si produse noi
    • Like 0
  • Caesar check icon
    O intrebare serioasa: mai produce cineva eclerul ala standard care se gasea pe vremea cu Ceasca si in anii '90 in toate cofetariile? Ultima data am gasit asa ceva la o cofetarie/baraca de tabla in Saturn acum vreo 15 ani. De atunci trebuie sa ma multumesc cu astea frantuzesti. :(
    • Like 0
  • Sincer mie nu imi place headline-ul. Fara politizare nu se poate?
    • Like 0
  • Adevărul e că nu mai găsești eclere bune în ziua de azi. Cele de acum 15 ani, sau mai demult, au dispărut, probabil au fost înlocuite de produse dictate de puterea de cumpărare. Mai rămâne să facă si cineva unt în România, ca e păcat cum producatorii de lapte se plâng de prețul mic oferit pe litrul de lapte. Eclerul românesc are la bază componente de import, așadar consumatorul plătește indirect salariul francezului, al italianului, etc, si transport pe măsură. Totusi produsul este la jumătate de preț fata de "prețul european". Ceea ce rezultă că plătim salarii românești, si vindem produse exclusiviste pentru cine își permite. E ok, si eu construiesc vapoare alături de alte câteva mii de angajați, deși nu as putea sa cumpăr vreodată unul, dar dacă nu se găsesc ingrediente românești, de ce nu s-a gandit nimeni să le fabrice?
    • Like 1
  • Citesc comentariile și mă îngrozesc câtă micime e pe aici. Nu ai dom'le, piață, ar trebui să falimentezi. 11 lei un ecler? Lacomule! (ar trebui să știți că acum e 12). Nimic original, am mai văzut eclere și în altă parte; ceva nou nu ați pune mâna să faceți. Oameni buni, voi nu aveți altă treabă decât să criticați ce nu VI SE POTRIVEȘTE? O să avem cu toții o șansă când vom învăța să construim mai mult și să criticăm mai puțin lucruri la care nu ne pricepem. Felicitări, French Revolution, și succes. Chiar dacă eu mă țin departe de voi în perioada asta, pentru că am niște kilograme de dat jos ;)
    • Like 0
  • Salut si felicitari pentru eclere, sunt extrem de bune si cred, cu tarie, ca nu exista pe piata din Romania, alte eclere la nivelul vostru. Imi place ideea voastra de a crea un singur produs, pe care il imbunatatiti in continu. (in genul ideii Apple - Iphone). Va admir. In curand, ma voi alatura pietei, tot asa, cu un singur produs, cele mai bune ..... ;)
    • Like 0
  • Mult bun simt in articol si declaratii! Ma bucur ca exista persoane ca dumneavoastra care se preocupa sa ofere calitate, nu numai cantitate, printr-un business rezonabil si transparent. Felicitari!
    • Like 2
  • Neînțelegând criticile lasate chiar de la primele comentarii(defapt le înțeleg-asa suntem noi) va felicit pentru ceea ce ați creat si va doresc succes !
    • Like 0
  • Simt nevoia să echilibrez balanța comentariilor. Eu am share-uit articolul pentru că mă bucur să aflu de business-ul din spatele mărcii mele preferate de dulciuri. Mă bucur să vă văd obsedați, în sensul bun, de calitatea produselor și etica afacerii. Ne vedem în weekend (noi suntem familia cu copilul care înnebunește de plăcere brusc când intrăm pe strada de lângă Ateneu; dar bănuiesc că asta nu ne diferențiază e sutele de familii care vin la voi, nu? :))
    • Like 3
  • Rodica check icon
    Interesant ca mica afacere, precis ca inceputul a fost si este greu (stiu cum e ca am avut asa ceva, adica o mica afacere si am incheiat-o din motive personale). Cred ca e un model care ar trebui urmat, numai ca sunt putini care ar dori sa o faca in felul asta, adica corect si „curat”. A conduce in acest mod o afacere e laudabil, dar depinde cat rezisti pe piata. Nu sunt de acord cu comentariul care obiecteaza la ce anume se produce, ca sunt produse straine bla, bla, bla,... Conteaza ca: 1. exista initiativa si hotarare manageriala; respecta legea; produce si comercializeaza ceva; si nu in ultimul rand, asigura, locuri de munca. Dintr-o alta perspectiva, fiind de curand deschisa, cu siguranta inca nu au dat navala prea tare baietii si fetele de la ANAF, Sanatate publica, primarie, ISU etc. Ramane de vazut cat esti de rezistent la „presiuni”. A trai cu impresia ca daca ai o afacere corecta, nu ai de ce sa-ti faci griji in privinta controalelor, mi se pare un pic rupt de realitatea romaneasca, respectiv damboviteana. Da, asa e, lupta cu coruptia s-a excerbat, dar culmea e ca aproape zilnic altii sunt arestati pentru luare de mita in forma continuata. Sa n-o mai lungesc: o buna prietena are un non-stop si au venit „baietii” in control. Asa cum e si cu aceasta cofetarie, totul era pus la punct si femeia nu avea niciun trac. Numai ca „baietii” nu puteau pleca fara sa dea o amenda si, dupa doua ore, mai ales ca nu a vrut sa le „dea” nimic (adica s-a facut ca nu pricepe ce apropouri se bateau) i-au dat 1000 lei amenda ca unele produse erau pus in raft oblic si eticheta nu era orientata complet spre cumparator... No more comments! Oricum, FELICITARI! Abia astept sa ajung in zona fiindca sunt mare fan de eclere!!
    • Like 1


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult