„Bună ziua, copilul meu are o problemă! Vreau să-l aduc la terapie să-i explicați dumneavoastră ce și cum, că pe mine nu mă ascultă”

Foto: Guliver Getty Images

În societatea noastră, ca în multe culturi, acțiunea de a căuta ajutor este percepută ca un semn de slăbiciune și îi apreciez întotdeauna pe oamenii care o fac. Cred că a cere ajutor și a te îndrepta spre ceea ce îți trebuie constituie o resursă puternică pentru oameni, ca ființe sociale.

De multe ori, părinții ajung la psihoterapeut cu următoarea cerere: „Copilul meu are o problemă! Vreau să-l aduc la terapie să-i explicați dumneavoastră ce și cum, că pe mine nu mă asculta”. Atunci când analizăm mai profund cererea părintelui, ne dăm seama că părintele are o dificultate de a înțelege ce se întâmplă cu copilul lui, așadar are o dificultate de a-l ajuta...Și atunci mă întreb? Cine are de fapt o problemă? Copilul sau părintele? 

„Copilul este copacul, familia este vremea”, se spune. Părinții sunt surprinși atunci când le află că primele ședințe sau toate vor fi doar cu ei, fără copil. Le explic că cel mic trăiește într-un context de viață împreună cu ei, așadar rolul lor ca părinți este foarte important pentru mine și mai ales pentru copil. Este important să aflăm dacă familia își asumă importanța rolului lor în creșterea copilului și putem descoperi, după câteva ședințe, că ei au dat tonul problemei copilului. Acesta este pasul cel mai curajos și important pe care îl poți face ca părinte: Acceptă că ai greșit, e ok, totul are o rezolvare.

Ce le spun atunci părinților?

1. Întoarce atenția spre tine! O modalitate de a te îndrepta spre echilibrul emoțional atât al copilului cât și al tău este să-ți faci ordine în casa ta emoțională mai întâi. Oricât de intens ar fi comportamentul copilului tău, tu ca părinte ești cel care dă tonul mediului familial. Plânsetele copleșitoare și comportamentele negative reactivează emoțiile pe care le păstrăm în subconștient despre propria copilărie (fie că suntem conștienți de asta sau nu). Copilul tău este foarte ancorat la energia pe care o transmiți fie că vrei sau nu. El privește și se modelează după tine! Nu pune presiune pe tine, căci procesul de a-ți întoarce atenția spre tine și a-ți îmbunătăți propriile răspunsuri durează, este un proces care necesită timp și exercițiu, ca de fiecare data când înveți ceva nou. Totuși sunt câteva aspecte la care să te gândești: 

2. Reflectează asupra propriilor tale reacții atunci când copilul are un comportament intens emoțional. Emoțiile pe care le păstrează în amintire subconștientul tău sunt ca niște răspunsuri automate care vin din propria ta copilărie, în funcție de cum ai fost crescut, cum au reacționat părinții tăi la propriile izbucniri și ce ai preluat tu din felul în care ei te-au crescut. Când îți dai seama care e povestea copilului tău interior vei fi capabil să răspunzi mai bine nevoilor copilului tău, dar și să îți păstrezi calmul și să poți oferi susținere.

3. Prin exercițiu și cu timp lucrurile se vor schimba în bine. În câteva săptămâni de reflecție interioară și planificarea intențiilor apar și schimbările, iar părinții capătă mai multă încredere în ei. Își dau seama câtă putere capătă dacă își asumă responsabilitatea pentru propriul comportament și nu se focalizează pe comportamentul copilului. 

Primul pas spre liniștea ta și a copilului este să te gândești ce trezește în tine comportamentul celui mic.

Exact așa cum spunea Mahatma Ghandi: „Începe să te schimbi pe tine dacă vrei să schimbi lumea din jurul tău”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp