Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Bună ziua, copilul meu are o problemă! Vreau să-l aduc la terapie să-i explicați dumneavoastră ce și cum, că pe mine nu mă ascultă”

Foto: Guliver Getty Images

În societatea noastră, ca în multe culturi, acțiunea de a căuta ajutor este percepută ca un semn de slăbiciune și îi apreciez întotdeauna pe oamenii care o fac. Cred că a cere ajutor și a te îndrepta spre ceea ce îți trebuie constituie o resursă puternică pentru oameni, ca ființe sociale.

De multe ori, părinții ajung la psihoterapeut cu următoarea cerere: „Copilul meu are o problemă! Vreau să-l aduc la terapie să-i explicați dumneavoastră ce și cum, că pe mine nu mă asculta”. Atunci când analizăm mai profund cererea părintelui, ne dăm seama că părintele are o dificultate de a înțelege ce se întâmplă cu copilul lui, așadar are o dificultate de a-l ajuta...Și atunci mă întreb? Cine are de fapt o problemă? Copilul sau părintele? 

Copii, bătându-se cu făină

„Copilul este copacul, familia este vremea”, se spune. Părinții sunt surprinși atunci când le află că primele ședințe sau toate vor fi doar cu ei, fără copil. Le explic că cel mic trăiește într-un context de viață împreună cu ei, așadar rolul lor ca părinți este foarte important pentru mine și mai ales pentru copil. Este important să aflăm dacă familia își asumă importanța rolului lor în creșterea copilului și putem descoperi, după câteva ședințe, că ei au dat tonul problemei copilului. Acesta este pasul cel mai curajos și important pe care îl poți face ca părinte: Acceptă că ai greșit, e ok, totul are o rezolvare.

Ce le spun atunci părinților?

1. Întoarce atenția spre tine! O modalitate de a te îndrepta spre echilibrul emoțional atât al copilului cât și al tău este să-ți faci ordine în casa ta emoțională mai întâi. Oricât de intens ar fi comportamentul copilului tău, tu ca părinte ești cel care dă tonul mediului familial. Plânsetele copleșitoare și comportamentele negative reactivează emoțiile pe care le păstrăm în subconștient despre propria copilărie (fie că suntem conștienți de asta sau nu). Copilul tău este foarte ancorat la energia pe care o transmiți fie că vrei sau nu. El privește și se modelează după tine! Nu pune presiune pe tine, căci procesul de a-ți întoarce atenția spre tine și a-ți îmbunătăți propriile răspunsuri durează, este un proces care necesită timp și exercițiu, ca de fiecare data când înveți ceva nou. Totuși sunt câteva aspecte la care să te gândești: 

2. Reflectează asupra propriilor tale reacții atunci când copilul are un comportament intens emoțional. Emoțiile pe care le păstrează în amintire subconștientul tău sunt ca niște răspunsuri automate care vin din propria ta copilărie, în funcție de cum ai fost crescut, cum au reacționat părinții tăi la propriile izbucniri și ce ai preluat tu din felul în care ei te-au crescut. Când îți dai seama care e povestea copilului tău interior vei fi capabil să răspunzi mai bine nevoilor copilului tău, dar și să îți păstrezi calmul și să poți oferi susținere.

3. Prin exercițiu și cu timp lucrurile se vor schimba în bine. În câteva săptămâni de reflecție interioară și planificarea intențiilor apar și schimbările, iar părinții capătă mai multă încredere în ei. Își dau seama câtă putere capătă dacă își asumă responsabilitatea pentru propriul comportament și nu se focalizează pe comportamentul copilului. 

Primul pas spre liniștea ta și a copilului este să te gândești ce trezește în tine comportamentul celui mic.

Exact așa cum spunea Mahatma Ghandi: „Începe să te schimbi pe tine dacă vrei să schimbi lumea din jurul tău”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult