Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

„Când vezi un vecin că a făcut ceva frumos, nu te costă nimic să spui: Bravo, mi-a plăcut!”. Cum clădim comunități

Mural Street Delivery

Foto: Inquam Photos/ Liviu Chirica

Avem capacitatea să clădim comunități frumoase în orașele noastre, însă nu am știut niciodată că putem să facem acest lucru. Părinții noștri au fost mutați cu forța la oraș și, supravegheați constant de o Securitate omniprezentă (chiar și atunci când lipsea cu desăvârșire, era mereu în capul nostru), nu au reușit niciodată să creeze comunități trainice. Oamenii ieșeau la grătare, dar nu știai niciodată dacă prietenul cu care ciocneai o bere rece nu te turna după aceea la Securitate. Ca atare, relații de încredere, absolut vitale într-o comunitate solidă, nu s-au format decât în comunități izolate și neinteresante pentru aparatul opresiv al Statului. Lipsa de experiență în a ne face planuri împreună și a ne ține de ele pentru a atinge un bine comun a dus la o societate slăbită și divizată și la orașe care răspund prea puțin nevoilor adevărate ale locuitorilor lor. Și, indiferent cât ne-am lupta individual pentru o viață mai bună, calitatea vieții fiecăruia dintre noi și a tuturor împreună are de multe ori de suferit din cauza absenței unui spirit comunitar viu. 

Dragoș Tuță, fondatorul Ambasadei Sustenabilității în România, explică de ce solidaritatea este cartea câștigătoare atât pentru societate, cât și pentru fiecare individ în parte. „Solidaritatea în concepția europeană ține foarte mult de persoanele care nu au acces la resurse, care au diferite probleme, care sunt izolate într-un fel sau altul de diferite oportunități. Dar, în realitate, solidaritatea este un concept mult mai lumesc care poate fi aplicat în absolut orice colaborare. Principiul este simplu, atâta timp cât facem parte dintr-o comunitate, atunci când tu ai nevoie și eu pot te ajut. De ce? Pentru că data viitoare când eu o să am nevoie și tu poți mă aștept să ai același răspuns față de mine.Dacă nu oferim este foarte greu să primim. Colaborarea nu e niciodată cu egoism. E nevoie să ne sprijinim unii pe alții, evident e prioritar să îi sprijinim pe cei care singuri nu se pot descurca, dar nu doar pe ei. E nevoie să ne putem regla mecanismele în cadrul unei comunități”, a spus Dragoș Tuță, în timpul evenimentului de lansare al ghidului „Cum clădim comunitatea”, creat de Urbanize Hub pentru a veni în sprijinul liderilor urbani. 

Pentru că, deși cooperarea este în ADN-ul speciei umane, să creezi relații de încredere de lungă durată care să ducă la țeluri comune pentru un grup de oameni nu este deloc o misiune ușoară. 

„Un singur om a reușit să facă din Săpânța o atracție turistică, a dat comunității o sursă de venit perpetuă”

Cum ne putem înrădăcina noi obiceiuri care să faciliteze interacțiunea interumană? Marcel Heroiu, Senior Expert în Dezvoltare Urbană, crede că totul începe cu o vorbă bună, de apreciere pentru eforturile cuiva, și ajunge până la cum putem folosi ce știm noi mai bine pentru binele nostru și al celor din jur. „Dacă vorbim de schimbarea ADN-ului unei țări sau a unei comunități, în mod evident trebuie să pornim de la elementul cel mai mic, de la indivizi. Noi trebuie să ne reprogramăm. Ritualul asta este, ceva care îți intră în modus operandi de zi cu zi. Noi, fiecare, avem un domeniu unde știm ceva. Câteodată, creativitatea doare și trebuie să doară până intri în starea de flow, cum se zice în literatura de specialitate, trebuie să suferi puțin. Stan Ioan Pătraș e cunoscut de puțină lume, dar dacă spui că e născut la Săpânța, atunci încep să se aprindă beculețe. Dacă te uiți ce a făcut omul într-o viață, o atracție turistică prin care a dat comunității o sursă de venit perpetuă, gândiți-vă că oamenii continuă să facă bani din pensiuni și restaurante din eforturile unui singur individ. Și atunci când nu facem ceva la scara lui Stan Ioan Pătraș, să știm să oferim. Obiceiurile micuțe nu ne costă nimic. Când vezi un prieten, un vecin că a făcut ceva frumos, nu te costă nimic să spui bravo, mi-a plăcut. Nu știi impactul emoțional pe care îl are pentru persoana respectivă. Poate e într-un val al depresiei, nu are chef de nimic și faptul că îi spui bună treabă schimbă perspectiva. Ne ajută mult ca țară și comunitate să știm să fim mai buni unii cu alții și avem grijă unii de alții”, spune Marcel Heroiu.

PNRR: „O parte din acest fond uriaș se va duce pe creșterea calității spațiului public. Întrebarea fundamentală este dacă noi putem să generăm proiecte suficient de calitative”

România are acum o șansă istorică de a schimba fața orașelor cu ajutorul fondurilor venite din PNRR și POR, iar comunitățile ar putea să-și câștige în sfârșit întâietatea în fața autoturismelor. Însă există o întrebare fundamentală, este de părere Violeta Mihalache, Coordonator al Rețelei Civinet România. „Cred că în următorii 10 ani vom vedea niște schimbări fundamentale în modul în care arată orașele noastre pentru simplul fapt că toate finanțările existente pe piață în momentul de față și accesibile pentru administrațiile publice țintesc genul acesta de modificare, atât PNRR cât și viitorul POR. O parte din acest fond uriaș va duce pe creșterea calității spațiului public. Întrebarea fundamentală este dacă noi putem să generăm proiecte suficient de calitative care să schimbe în bine și real modul în care arată strada, cartierul, orașul nostru. Aici va fi bătălia principală, în creativitatea proiectanților și nivelul de acceptare și înțelegere al celor care îi angajează, adică administrațiile publice locale. Pe ce fel de proiecte vor marșa? Vom face din nou parcări și le vom masca în spatele unor copaci și garduri vii? Cred că miza aici stă pentru că proiectele vor intra la finanțare foarte rapid. Dacă ne vom ține de banii din PNRR trebuie să ne gândim că la finalul lui 2026 trebuie să vedem rezultate, altfel degeaba am primit această șansă din partea Uniunii Europene dacă nu putem face nimic cu ea. Implicarea comunității e fundamentală. Dacă oamenii nu se vor implica și nu vor face presiuni asupra administrației pentru transparență, vom avea din nou câteva proiecte punctuale care nu vor schimba nimic”, crede Violeta Mihalache.

Să înveți din greșeli

EFdeN și-a propus să ajute la co-crearea primului prototip de oraș sustenabil din România. Misiunea nu este deloc simplă, dar cei care au pornit la drum au reușit să clădească o comunitate care a devenit fundația proiectului, iar organizația se bucură azi de recunoaștere la nivel național. Claudiu Butacu povestește despre cum au ajuns în acest punct, despre cum au reușit să facă networking și despre cât de importante sunt greșelile în procesul de învățare. „Am pornit ca un trib mic, de la dorința unor indivizi de a face lucrurile diferiți, de a schimba mentalități. Am avut acest obiectiv, deși nu știam exact ce presupune. A fi diferit este o caracteristică din ce în ce mai întâlnită la generațiile noi, doar că noi, generația dinainte de 1990, am avut luxul de a avea o perioadă în care să greșim. Asta s-a întâmplat cu EFdeN în primii câțiva ani. Am construit câteva prototipuri de case, am lucrat cu mai multe echipe, gradul de retenție era foarte mic. Mulți oameni plecau după o anumită perioadă de timp, dar ne-am dat seama că trebuie să ne uităm nu neapărat la procesul de construcție a unei case. Ușor, am început să ne gândim care sunt nevoile societății sau comunității în care activăm. De-a lungul timpului, am trecut prin acest moment foarte important, bucuria de a avea câteva reușite și este foarte important să vedem cum este reușita pentru colectivul în care ne aflăm. Am testat și ce înseamnă să fii parte dintr-o comunitate extinsă, atunci am început să lucrăm cu alte ONG-uri, alte proiecte și să întâlnim oameni care fac strategii. […] Mă întorc la a greși și bucuria de a greși. E normal să ne asumăm că nu putem duce la capăt toate proiectele pe care ni le propunem și trebuie să ne luăm bucățele în care să vedem că putem să avansăm, putem să ne bucurăm de toate facilitățile pe care le-am făcut până acum și de miile de oameni care au făcut parte din proiect și să învățăm din greșelile apărute”, a spus Claudiu Butacu, la lansarea ghidului „Cum clădim comunități”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Shelly la BT Talks

În cel mai nou episod al podcastului economic al Băncii Transilvania, BT Business Talks, am stat de vorbă cu Andrei „Selly” Șelaru despre transformarea din creator de conținut în antreprenor, despre Beach, Please și despre Nibiru – proiectul unei stațiuni private lângă Costinești, gândită ca o platformă de divertisment cu standarde unitare, mix de evenimente și o infrastructură permanentă.

Citește mai mult

Guvernul Ciolacu 2 și Iohannis

Efectele catastrofale ale guvernului-rotativă, cu premierii Ciucă - Ciolacu și miniștrii de Finanțe Cîciu - Boloș, ultimii învârtiți apoi pe la Fonduri Europene, se văd cu ochiul liber. În 2025, 7% din veniturile bugetare totale merg spre plata dobânzilor pentru datoriile contractate de România, față de 5% în 2024.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult