sursa foto gsp.ro
Am văzut astăzi omagiul ziarului Libertatea adus ultimei ediții de print a Gazetei Sportului. Am văzut online, desigur. Da, m-a mișcat un pic, ducându-mă cu gândul la bunicul meu și la tatăl meu, care erau consumatori înrăiți de ziarul de sport, așa cum a fost acesta în diferite tranziții: Gazeta Sporturilor, Sportul Popular, Sportul, din nou Gazeta Sporturilor. Dar, nu am fost într-atât de afectat că s-a închis ediția print. Vă întreb pe cei care sunteți amatori de știri sportive, câți bani ați scos din buzunar pentru GSP în ultima săptămână? Ultima lună, ceva? Ultimul an?... Aveți așadar răspunsul unei măsuri igienice de business în cazul cu pricina. Desigur, aceasta este și motivația patronatului GSP, că printul nu mai e profitabil în era digitală. Mă și întreb cum de a rezistat atât. Pe de altă parte, această argumentație perfectă poate ascunde și o vendetă împotriva jurnaliștilor GSP care s-au revoltat la ingerința în politica editorială. Dar nu știm asta.
Cred că alta e discuția după închiderea ediției print a GSP. Am lucrat și am iubit presa scrisă până la ultima ei suflare. Aveam pe atunci – și cred că mai e și acum – o regulă de aur: „Niciodată să nu-ți critici cititorii!” Sau „Cititorul nostru, stăpânul nostru!” Cu corolarul „El ne dă salarii!”. Sunt în poziția în care pot încălca aceste axiome și să spun că nu trebuie să ne minunăm. Cititorul român ne-a părăsit de mult, în sensul că nu mai subvenționează presa. O citește (destul de răruț), o comentează, are pretenții de la ea, o ceartă, dar o servește gratuit de pe internet. „Cazul GSP” pune o oglindă în fața publicului cititor și îi relevă ipocrizia.
Cititorul are pretenția unei prese ”curate”, neangajate, profesioniste, exacte. Că e putere în stat, că e parte esențială a democrației. Am să aduc aminte aici un adevăr foarte rar rostit: democrația e mult mai scumpă decât dictatura. Costă să ai instituții democratice puternice, funcționale și populate cu profesioniști. Aici intră și presa. Dacă publicul s-a retras din rolul de finanțator, golul trebuia luat de cineva. Nu e vina companiilor comerciale că li s-a oferit această oportunitate. Cât de tare se fac stăpâni peste presă, asta depinde de cât de săracă este presa. Lupta jurnaliștilor ca să-și apere deontologia e o poveste.
Cum s-a schimbat profilul presei am văzut încă de prin anii 2000. O tabloidizare accelerată avea sorgintea tot în atragerea de finanțări. Noul concept se numea ”Infotainment” (informație distractivă, s-ar traduce). Adică o presă mai ”sexy”, presărată cu picanterii, cu texte scurte, care să nu obosească cititorul. Pentru că, pe atunci, miza era încă atragerea de cititori-plătitori. Mai încolo s-a transformat în clickbait. În zilele noastre, e greu să mai iei bani de la cititori. Cel puțin în mod direct, nu prin proxy. Cred că acum, dacă se mai chinuie cineva să analizeze presa, ar trebui folosiți termenii de „infocomercial”, „infobetting” sau mai știu-eu-ce „infosponsor”. Din nou relev că aici au venit companiile „veroase” pe locul lăsat de cititorii-plătitori. Eu nu văd nicio preluare ostilă la L`Equipe, Die Welt sau Washington Post. Cred că acolo încă sunt stăpâni cititorii, care plătesc pentru asta.
Cât privește viitorul sumbru care i se prezice ediției online a GSP, eu spun ce am văzut doar azi deschizând website-ul Gazetei: „Capul de ziar” este integral al unei case de pariuri, un pic mai jos, sub editorialiști, un material al unei alte case de pariuri despre cum să câștigi un ceas ghicind scoruri de fotbal, și încă o „pagină” mai jos un modul Flashnews cu știri TV într-un carusel al caselor de pariuri. Nici tabloul simplu al partidelor din următoarea etapă de campionat la fotbal nu a scăpat neatins: lângă ziua și ora disputării meciului apare și cota meciului la pariuri. Nu cred că mai e mult de cucerit pe acel GSP online. Sau sper să rămână măcar așa.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vesnicul cerc: cititori – audienta – reclame – bani. Si nu e vorba doar de presa sportiva.
Publicul roman, imbrobodit timp de 33 de ani de o mass-media lacoma care s-a prins repede ca nu e nevoie sa investeasca prea mult si nici sa se speteasca muncind dand lucruri de calitate, a fost dus pe drumul tabloidizarii totale. E mai simplu cu dive de mucava, golani, manelisti si pariuri pentru fraieri.
Daca publicul era educat in sensul unei mass-media de calitate, in 33 de ani, sigur se forma un obicei de consum care aprecia stirile bune, ziarele bune, emisiunile TV uimitoare. Avem noi asa ceva?
Toata presa din Occident si din SUA, Canada, Australia toata lumea se confrunta cu online-ul, dar au continuat sa scoata ziarul si pe hartie si ce sa vedeti? Au cumparatori. Au si abonamente. Au de toate. Au si reclame normale. Iar pentru online oamenii au abonamente. Si multi cititori aleg varianta de online platind astfel abonamentul.
In mocirla presei din Romania nu cred ca sunt prea multi care sa-si doreasca sa dea bani pe noroi.
La TV audientele realizate, atat cat sunt ele, se fac pentru ca oamenii au nevoie sa se uite la ceva. TV-ul face parte din viata noastra. E o obisnuinta. Intru in casa, dau drumul la TV, macar ca anima casa. De multe ori nici nu dam atentie programului.
Aici e vorba despre oamenii din presa. De sefii de redactii, de directorii de publicatii, trusturi, posturi. De calitatea lor, de profesionalismul lor, de cat si-au dorit sa ramana jurnalisti integri. Ii pomeniti pe cei de la L`Equipe, Die Welt sau Washington Post, pai, aia nu se inclina in toate directiile dupa cum bate vantul purtator de banuti usor de castigat. Fiecare ziar, revista etc, are o linie editoriala, se incadreaza pe un trend si-l respecta pe ala, dar cu calitate. Adica vreau un tabloid, il cumpar. Vreau sa citesc un ziar de dreapta, il citesc. Unul de stanga, stiu ce cumpar. Nu vrajeli cu pitipoance si lautari peste tot, amestecati cu ceva stiri.
Nu va prelua nimeni ostil daca aveati coloana vertebrala. Cati oameni din Romania platesc abonamente la presa straina, la sreaming-uri? De ce? Pentru ca vor sa vada lucruri interesante, de calitate. De ce aceeasi oameni nu platesc (nu ar plati) abonament la GSP? Nu va intrebati? In 33 de ani trebuia sa aveti un public fidel iubitor de sport, nu de cancanuri.
Imi pare rau, dar asta e realitatea si vorbesc din punctul de vedere al unei persoane care citeste, cumpara, plateste abonamente la presa, dar la aia care merita.
Auto-victimizarea arata modul in care totul s-a ratat.
Postez aici, cu scuze pentru autorul prezentului articol, din lipsa posibilității de a posta direct în spațiul articolului CTP-ist. Se știe că în marea lui ”deschidere” democratică, CTP, probabil după un acces de umflare a egoului, a desființat rubrica de comentarii. E greu să suporți critici când te dă ego-ul afară din casă.
Și acum pe fond.
E natural, firesc și benefic să ne pese de atacurile (dar și de laudele) publice la adresa noastră, fiindcă orice om care nu are o tendință de corectare luând uneori, selectiv, în calcul feed-back-ul public, riscă să o ia razna. Nu toți o iau razna, desigur, dar pentru unii există riscul. La Dl. CTP există din plin acest risc și cu toate astea el se străduiește să rămână nereceptiv la feed-back și consideră o slăbiciune personală dacă nu reușește. Lăsați-vă inimă deschisă D-le CTP și dați ”potențiometrul de volum al egoului” puțin mai la stânga; ar fi foarte util și benefic pentru Dvs.
Ultimul scandal, cel referitor la jignirea creștinilor ortodocși trebuie nuanțat. Într-un fel aici îi dau dreptate CTP-ului. NU a fost vorba că CTP i-ar fi făcut teroriști pe credincioșii ortodocși și din acest punct de vedere CNCD ar trebui să îl exonereze de răspundere. Dar jignirea CTP-ului e mai subtilă și văd că nu prea a fost înțeleasă în spațiul public. Nu e vorba că ortodocșii sunt teroriști. NU, CTP spune altceva: ORICE CREDINȚĂ RELIGIOASĂ E RIDICOLĂ. Și pentru a-și întări ideea spune că deși nouă ni se par ridicole credințele musulmanilor (teroriști sau nu, n-are importanță), să nu râdem de aceste chestii ridicole, fiindcă (din punctul lui de vedere, al necredinciosului militant) și credințele ortodocșilor, cu pupatul ”plexiglasului” de la moaște, în speranța de mai bine, e la fel de ridicol. Dl. CTP e un raționalist și pentru el tot ce depășeșete concepțiile raționaliste despre lume, e (la fel de) ridicol. El nu poate înțelege cu niciun chip că oamenii religioși nu sunt neapărat niște imbeciluți care nu pot gândi logic, ci niște oameni (de toate categpriile, unii mai proști, dar alții chiar foarte deștepți) care reușesc să și INVESTEASCĂ sufletește și spiritual DINCOLO de rațional, dincolo de dovezi materialiste. Cu alte cuvinte credincioșii nu au o calitate în minus față de atei, ci una ÎN PLUS. Fiindcă chiar și investirea sufletească în credința religioasă nu e chiar la întâmplare: oamenii au semne în viața lor, pe care le interpretează și le îmbogățesc cu un SENS. Pentru credincioși viața are un sens, un rost, ceea ce nu există pentru ateii raționaliști. Credincioșii au și ei gândirea lor rațională, bineînțeles, dar care se împletește cu credința și sensul superior asociat lumii. Ei văd viața ca având o DIMENSIUNE ÎN PLUS. Și ca să vorbesc pe limbajul raționalist și tehnicist al CTP-ului, hai să ne imaginăm lumea după ”modelul OSI”, asociat tehnologiei informației. Astfel, putem considera că raționaliștii acced cu mintea numai până la nivelul FIZIC, cel în care avem semnalul electric purtător de informație binară. Asta se vede, deci la asta se limitează ei. Și credincioșii percep nivelul fizic, dar în plus, după harul și învățătura fiecăruia, percep și nivelele superioare: legătură de date, rețea, transport, sesiune, prezentare, aplicație. Asta în timp ce raționaliștii râd ca proștii de ei zicându-le: ce adrese MAC și IP ai tu în cap fraiere? Ce-s halucinațiile astea? Nu vezi clar că ai de-a face doar cu semnal electric purtător de ”0” și ”1”? Ești diliu, ești prost, ești credul, n-ai școală, n-ai viziune, halucinezi cu tâmpenii și mai ești și conspiraționist....
În metabolismul Universului contează, valorează mai mult dragostea / credința decât gândirea goală, fără a investi sufletește. Am mai dat odată un exemplu. Să zicem că am un copil elev, care are a doua zi examen. E desigur stresat și mă întreabă surescitat: ce crezi tati, o să reușesc eu mâine la examen? Atunci eu dacă aș fi un raționalist pur, cam ca ”ChatCTP” :-) :-) ar trebui să zic (eventual cu o voce robotică): nu... am... suficiente... date... în... acest... sens... pentru... a-ți... răspunde... valid. Dar dacă sunt om, nu robot, o să-i spun: tati, eu am încredere (e și asta tot un fel de credință) că mâine o să reușești: indiferent de ce ți se pare acum, eu știu cât ai învățat și AM ÎNCREDERE (credință) în tine.
Și lansez și eu o întrebare retorică de final, în stilul CTP-ului: care credeți stimați republicani că e varianta mai bună, mai valoroasă de răspuns în cazul de mai sus și în ce constă valoarea ei?
faceti, dvs ca si multi altii, confuzia (poate voita) intre credinta si religie.
Dacă presa se orientează să câștige, am dreptul să mă orientez unde plătesc mai puțin!
Plătesc abonament la internet, e de ajuns!