(Foto Inquam Photos / Octav Ganea)
Am înțeles că guvernanții actuali o țin langa cu cursul de schimb.
„Argumentele” lor, că vorbim de o creștere artificială a cursului de schimb, și nu de o stare de fapt naturală, sunt:
- investițiile străine au crescut;
- fondurile europene atrase au crescut;
- românii au plecat mai puțini din țară și au scos mai puțini euro afară;
- importurile nu au crescut și nu a fost nevoie de valută.
Păi hai să vedem ce și cum (folosesc grafice ca să înțeleagă și votantul PSD cum e cu manipularea):
- Balanța comercială e negativă, suntem singura țară din zonă cu așa ceva. E negativă și când economia crește (mai ales atunci) - Graficul 1;
- Contul curent, care include și balanța comercială, dar și veniturile (remitențe, dobânzi & dividende plătite străinilor, fondurile europene) e NEGATIV. Adică, chiar dacă intră remitențe sau fonduri europene, acestea nu acoperă deficitul dintre intrări și ieșirile de valută ca urmare a deficitului comercial (Graficele 2 și 3). Ponderea acestui deficit al contului curent este în continuare mare și importantă în PIB-ul României;
- Datoria externă (publică și privată) e în creștere exponențială. Chiar dacă aduce ceva valută care compensează deficitul contului curent, adaugă serviciu al datoriei externe în contul curent. După ce că importăm mai mult decât exportăm, plătim tot mai multă valută pentru datoriile noastre externe (multe făcute de ultima guvernare fără aport consistent în investiții publice) - Graficul 4;
- Remitențele românilor din afară sunt într-o scădere constantă și sunt foarte volatile; oricum sunt mai scăzute în această perioadă - Graficul 5;
- Chiar dacă încă intră ceva investiții străine, ele sunt în scădere evidentă, fără a lua în calcul efectul ultimelor aberații - Graficul 6.
Las deoparte impactul devastator al riscului sistemic și faptul că recentele măsuri vor avea și un efect întârziat asupra cursului de schimb (Curba J din teoria economică).
Las deoparte și inflația (record în UE) și diferențialul de dobândă față de Zona Euro ca să nu încurcăm prea mult cititorul.
Concluzia:
1. Guvernanții actuali mint de îngheață apele. Și copacii. Nu îi mai ajută datele. Nu mai au ce comunica.
2. Starea naturală a leului, așa cum arată (dez)echilibrele macroeconomice, este clar una de depreciere;
3. Starea artificială a leului ar fi una de apreciere forțată prin utilizarea rezervelor. O măsură inflaționistă. O măsură care ascunde mizeria sub preș. O măsură cu efect temporar. O măsură disperată. O măsură care sacrifică termenul lung (bunăstarea noastră) pentru termenul scurt (votul). Tipică întregii guvernări la care am fost expuși în ultimii ani.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Marea problema a celor care au dreptate este ca nu stiu sa o comunice. Li se pare atat de evident, atat de la mintea cocosului, incat unii nici nu se obosesc sa explice, iar cei care o fac, o fac tehnic si elitist, uitand ca ei nu trebuie sa convinga elitele ca au dreptate. In acest timp, PSD nu explica nimic, nu aduce argumente sau cifre. Doar arunca slogane populiste si anti "straini care fura resursele tarii". Dar asta votantul intelege. E simplu. A trait 40 de ani cu aceste slogane si sunt naturale pentru el. Rezoneaza cu ele. Astfel, explicatiile ecomonice il lasa rece, iar pasiunea din discursil iliberal in starneste.
E atat de simplu! Si a fost la fel de simplu de zeci de ani, de cand s-a inventat mass media. Vezi dezbaterea intre Bush Sr si Clinton din 1992, care l-a facut pe al doilea presedinte. Pur si simplu Bush nu putea sa explice efectele recesiunii neelitist si mai putin tehnic unei persoane de culoare care nu facea diferenta intre "national debt" si "reccesion". Ba chiar nu intelegea de ce respectiva persoana nu ii intelege raspunsul, foarte explicit tehnic. L-a costat presendintia pe cel care a condus America la caderea URSS si la incheierea razbioului rece. Si asta vedem repetat in nenumarate cazuri mult mai recente: Brexit, Trump, Orban, etc. Este atat de simplu!