„Cum pot să-mi repar greșeala?” Să-i învățăm pe copii să ierte

foto: Tatyana Tomsickova / Alamy / Alamy / Profimedia

Vă mai aduceți aminte cum vă simțeați atunci când erați mici și îi mai supărați pe cei dragi? Cum reacționau părinții voștri atunci când greșeați? Vă iertau sau mai degrabă vă pedepseau? Aveați curaj să le spuneți părinților adevărul sau erați tentați să vă ascundeți, să disimulați atunci când îi dezamăgeați? Vă simțeați protejați și în siguranță în relația cu părinții, orice ați fi făcut, sau vă era teamă de reacțiile lor, de impulsivitatea lor, când încălcați anumite așteptări sau reguli familiale?

Acum cum vă comportați când copiii voștri vă supără?

De ce să-i iertăm pe cei mici, în loc să-i pedepsim?

În cartea sa „Educația prin iubire”, scriitorul și pediatrul Ross Campbell ne învață cât de important este să-i putem ierta pe copii atunci când greșesc și le pare rău. Copiii sunt în formare și sunt imaturi emoțional. Mult mai important este să-i acceptăm pe copii așa cum sunt și atunci când ne dezamăgesc să le explicăm cu calm consecințele acțiunilor lor. Comportamentul de zi cu zi al părinților acționează ca un model psihologic extrem de puternic care modelează personalitatea copiilor. Iertându-și copiii, părinții îi învață pe cei mici să se ierte și să îi ierte și pe ceilalți când greșesc față de ei.

Louise Hay, autoare a mai multor cărți pe tema iubirii și autovindecării, ne ajută să conștientizăm cum lipsa iertării și resentimentele față de alții acționează toxic în timp asupra psihicului și corpului nostru, ca o linguriță de otravă pe care o înghițim zilnic. Se pare că adeseori, într-o manieră aproape automată, părinții își pedepsesc copiii atunci când aceștia greșesc, sădind în sufletele celor mici teamă, resentimente, ostilitate.

Părinții care aleg să își pedepsească copiii o fac în diverse moduri: pot să nu mai vorbească cu copiii o perioadă, îi ignoră, îi jignesc sau îi etichetează, le reduc diverse beneficii, sau le aplică corecții fizice. Mesajul transmis astfel copilului este de fapt „Ești rău, nu meriți să fii iubit”.

În timp, copilul se deconectează de la energia iubirii, suferă, se simte neacceptat. Ajuns, la rândul său, părinte, este posibil să-și pedepsească și el copiii aspru atunci când greșesc, perpetuând astfel un model parental negativ adânc interiorizat.

A ierta nu înseamnă că-i dăm dreptate celui care ne-a rănit, nu implică faptul că-l aprobăm pe cel ce ne-a făcut rău. Iertarea este un act spiritual înalt, greu de realizat, ce presupune un nivel superior de conștiință prin practicarea empatiei și a compasiunii. Este important să înțelegem că persoana care ne-a rănit, trădat sau dezamăgit are probabil „răni psihologice” neînchise din propria copilărie și să încercăm s-o privim cu compasiune. Lipsa iertării combinată cu furie, resentimente sau chiar ură ne face rău atât nouă înșine, cât și celorlalți. Iertarea este cea care face posibilă renașterea emoțională.

Greșelile se pot repara

În cartea pentru copii „Școala urșilor – Pozna lui Jackie” de Hiroyuki Aihara și Nami Adachi, putem descoperi o lecție emoționantă despre iubire, toleranță și iertare pe înțelesul celor mici, însoțită de imagini foarte sugestive. Jackie jucăușa și poznașa, cea mai mică surioară a familiei de ursuleți, strică din greșeală plăcinta cu dovleac la care au muncit toți frații, pentru a o duce la târg să o vândă. Cei unsprezece frățiori ursuleți se supără foc. Încercând să-și repare greșeala, ea merge singură cu plăcinta la târg, dar nimeni nu i-o cumpără. Începe și ploaia, iar Jackie nu mai este așa de veselă. Apar atunci frățiorii ei ursuleți deghizați în cumpărători care încearcă să o consoleze pe Jackie. Ea se simte tristă și rușinată și începe să plângă. În final cei doisprezece ursuleți mănâncă împreună cu poftă delicioasa plăcintă pe care ei au făcut-o. Din acesta scenă cei mici pot înțelege cum, atunci când îți pare rău că ai greșit, poți fi iertat și ajutat de cei dragi.

Adeseori, greșelile se pot repara. Atunci când greșim față de ceilalți, nu înseamnă că suntem răi, ci pur și simplu în momentul respectiv atât am putut să facem ținând cont de istoria noastră de viață, de nivelul personal de înțelepciune și maturitate.

Cum să ne cerem iertare?

Cuvintele „Iartă-mă”, „Îmi pare rău” sau „Cum pot să-mi repar greșeala?” sunt de mare preț în relațiile interumane. Puțini oameni reușesc să-și ceară iertare și să încerce să îndrepte situația atunci când i-au rănit pe ceilalți, poate fără să-și dea seama. Aceste cuvinte mențin o sănătate emoțională a relațiilor și îi putem învăța și pe cei mici să le folosească.

Greșelile pot fi și prețioase, mai ales atunci când învățăm din ele și reușim să transformăm într-o manieră creativă o situație negativă, defavorabilă, într-o situație nouă, pozitivă. Atunci când ne cerem iertare sincer și celălalt (care poate fi prieten, părinte, soț, partener sau copil) nu ne iartă și păstrează resentimente și supărare față de noi, este necesar să ne iertăm în primul rând pe noi înșine. Putem și să ne rugăm pentru vindecarea relației cu persoana pe care am făcut-o să sufere. În acest fel, chiar în situații aparent fără ieșire, relațiile dintre oameni se pot transforma și vindeca.

Articol publicat anterior pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp