Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„Dă-te la o parte, săracule!”. O poveste despre agresivitatea la volan și un polițist care a încercat să mă convingă să nu depun plângere, că oricum nu se rezolvă nimic

Trafic în București

Cred că, pe lângă alte motive, agresivitatea participanților la trafic contribuie din plin la tragediile tot mai dese petrecute pe drumurile din România. Cum este și cazul șocant al motociclistului care a aruncat cu casca într-un tânăr aflat pe o trotinetă electrică, acesta ajungând astfel să fie ucis sub roțile unei mașini care circula pe contrasens.

Am o istorisire personală cu privire la agresivitatea la volan. O povestesc ca să vedeți cât de ușor o pot lua lucrurile razna.

Eram captiv într-o coloană de mașini care se deplasa în pas de melc prin zona centrală a orașului. Un șofer care a încercat să depășească întreaga coloana de mașini staționate a constatat că nu mai poate avansa și, pur și simplu, a tras de volan ca să intre în fața mea, înapoi în coloană. A fost unul dintre momentele acelea, „dă-te la o parte, săracule”. Eu am fost luat prin surprindere, eram deja în mișcare ca să mă apropii de mașina din față, el a ezitat (probabil a sesizat diferența de vreo 30 000 de euro dintre mașinile noastre și nu a vrut să își izbească „bijuteria” de rabla mea), eu am mai înaintat un metru, el n-a mai avut loc să intre și a rămas pe contrasens, apostrofat de cei care veneau pe celălalt sens, cel blocat de el.

Pentru obrăznicia de a nu mă fi dat la o parte din calea lui, șoferul Mercedesului a început să reverse instantaneu asupra mea un potop de insulte colorate care făceau referire când la mama mea, când la virilitatea lui. Avusesem o zi grea și am simțit că nu am energia necesară și pentru conflictul acesta. Așa că am închis geamul de la mașină ca să nu-l mai aud, nu am mai privit spre el și am început să butonez radioul pentru a găsi o melodie pe care să o dau mai tare. Nu am apucat nici să schimb postul când o bubuitură puternică în geamul lateral al mașinii m-a făcut să mă feresc instinctiv. Faptul că l-am ignorat avusese efectul contrar celui urmărit de mine. Omul și-a ieșit pur și simplu din minți, coborâse din mașină și îmi lovea geamul cu pumnul, cu toată puterea, încercând să-l spargă. Se dădea un pas în spate, își lua avânt și se repezea ba cu pumnul în geam, ba cu piciorul în ușa pe care încerca apoi din răsputeri să o deschidă. Toate acestea în timp ce urla, cu fața desfigurată de furie, că mă omoară. La momentul acela nu știam că nu e atât de ușor să spargi geamul unei mașini. Perspectiva de a fi omorât (sau stâlcit în bătaie cel puțin) de matahala tatuată de care ma despărțeau doar câțiva milimetri de sticlă mi s-a părut destul de probabilă. Așa că am sunat la 112. Spre surpriza mea, operatorul mi-a comunicat sec că nu are o mașină în zonă și m-a direcționat să depun plângere la poliție dacă mă consider agresat. „Dacă”?

Realizând probabil că sun la poliție, agresorul mi-a mai tras un șut în portieră și o flegmă pe parbriz, s-a urcat în mașină, a întors cu frâna de mână printre restul mașinilor din trafic și a dispărut în trombă. Am tras mașina pe dreapta ca să-mi revin și ca să evaluez pagubele. Ocazie cu care am observat că întregul incident s-a produs fix sub două camere din sistemul de securitate și supraveghere mult lăudat al primăriei, conectat direct într-un video wall la Poliție.

M-am oprit direct acolo. Un polițist m-a luat în primire, a ascultat „drama” mea, apoi s-a chinuit să mă facă să renunț la plângere. Pe motiv că nu mi s-a întâmplat mare lucru, că astfel de lucruri se întâmplă zilnic, că el are nemaipomenit de multă treabă, etc. Când a văzut totuși că nu renunț, mi-a spus să revin peste 2 ore, pentru că are ceva urgent de terminat. M-am întors după exact două ore, cu plângerea redactată pe calculator și tipărită, ca să-i economisesc omului timpul. Moment în care a început să se răstească la mine și să-mi solicite să scriu plângerea de mână pentru că, probabil, asta e testul prin care petenții trebuie să treacă pentru a demonstra că își doresc cu adevărat să depună o plângere. Am dat semnalmentele șoferului agresiv, numărul de înmatriculare al mașinii, marca, modelul și culoarea acesteia, ora și minutul (exacte, după apelul la 112), am solicitat imaginile de pe camerele de luat vederi și am furnizat coordonatele exacte ale acestora, inclusiv fotografii cu ele. Între timp, polițistul a tastat numărul de înmatriculare furnizat de mine pe un calculator ce părea din generația 486 și m-a chemat să confirm că individul din poză era cel care mă agresase. Asta în timp ce acoperea jumătate din ecran cu o foaie A4, deh, GDPR din acela bun. Am zâmbit și am spus „nu, nu e acesta”, în reclamație era un tânăr, până în 30 de ani, atletic, ras în cap, tatuat. Din poză zâmbea un bătrânel îmbrăcat cu un sacou de pe vremea lui Brejnev, fără dinți în gură, care abia părea capabil să-și cumpere parizer la felie, darămite ditamai Mercedesul de ultima generație. 

Polițistul s-a răstit iarăși la mine cum că „asta e, pe el apare înregistrată mașina, nu mai avem ce face, puteți să depuneți plângerea, dar nu o să se întâmple nimic”. I-am precizat iarăși că nu retrag nicio plângere și m-am întors la masă să termin de scris. Enervat de situație, am scos telefonul, moment în care polițistul iarăși m-a certat, pentru că nu am voie să folosesc telefonul acolo. Dar l-am ignorat și am căutat pe Google, pe sub masă, numărul de înmatriculare personalizat al mașinii. Primul rezultat, profilul de Facebook al agresorului, o postare cu mașina căutată și mesajele prietenilor lui, probabil din momentul achiziționării. Pe baza numelui găsit am făcut o nouă căutare pe Google și l-am găsit pe acest CEO de bani gata la firma „lu’ tata și mama lui”, cu poză, adresă, număr de telefon și e-mail. „Evrika” am strigat eu (în sinea mea) și m-am dus victorios să-i arăt polițistului că și eu pot fi detectiv. Ghiciți ce s-a întâmplat? Exact, acesta a fost iarăși nervos și mi-a explicat că „nu așa se face, nu merge așa, trebuie să-l identificăm noi prin mijloace specifice”. Bine, am zis eu cu năduf, și tot eu am scris în plângere și coordonatele șoferului agresiv aflate prin „mijloacele mele lipsite de specificitate”.

Lunile au trecut una după alta, la un moment dat am primit un plic oficial în care mi s-a comunicat neînceperea urmăririi penale, pentru că nu există dovezi. Șoferul recalcitrant a declarat că, din contră, eu l-am agresat pe el. Iar imaginile de pe camerele de luat vederi nu există. În niciun moment nu am fost contactat sau solicitat pentru vreo lămurire sau vreo declarație. Din ce motiv nu au fost găsite imaginile, vă las pe voi să ghiciți.

Șoferul agresiv probabil este ușurat și încurajat că a scăpat atât de ușor. La fel de probabil, este doar o chestiune de timp până când va considera că trebuie să-i administreze o nouă lecție unui alt șofer și până când va găsi o portieră deblocată sau va reuși să spargă un geam. Un astfel de personaj este o veritabilă bombă, amorsată și aruncată în trafic printre potențiale victime.

Eu am cercetat câteva zile cum pot să îmi iau o armă de autoapărare. Nu mi-am luat, mă bazez în continuare pe calitatea geamurilor germane și pe salvatoarea opțiune a blocării portierelor mașinii în mod automat la plecarea de pe loc.

România conduce în topul european al numărului de morți și răniți în accidente rutiere, iar polițiștii fac campanii de PR cu șoferi trași pe dreapta la cafeluță și cu paturi de spital plimbate la Untold.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tu ai ocazia să povestești întâmplarea ta, dar câte alte mii de români abuzati în trafic nu au cui să povestească.
    Problema este că ne-am obișnuit așa, si sperăm de la o zi la alta să nu ni se întâmple nouă sau alor noștri.
    Poliția nu face nimic, iar namila aia o să se ia de sormea sau de fratimiu sau de mine data viitoare si el tot nepedepsit scapă.
    De la guvern până jos România este tara infractorilor fericiți.
    • Like 0
  • Foarte multe accidente ar fi putut fi evitate daca unii soferi, cu ambitie si parapon nu ar fi refuzat reintrarea in coloana a masinii solicitante. Tin minte un accident filmat in intregime de o camera, in care, un sofer s-a angajat intr-o depasire si a solicitat intrarea in coloana. Soferul s-a ambitionat si nu i-a facut loc, masina cu preicina l-a lovit si a ricosatr pe sensul contrar, izbindu-se de o masina in plin mers. A fost un carnagiu. Cine era vinovatul?
    • Like 2
    • @ Costel-Viorel Constantinescu
      Aiurea, nu se pot compara situatiile! Pe drum in afara orasului, la o depasire cauzata de viteza scazuta a celui din fata ta, da, dar cand stai la coada la semafor, trebuie sa fii culmea nesimtirii sa depasesti si sa ai pretentia ca cineva sa iti faca loc! Astea sunt formele mai putin evoluate de viata din Romania, nimic nu se va schimba pana societatea nu ii va educa prin diverse metode.
      • Like 3
  • Gigi Gh Gigi Gh check icon
    Facand abstractie ca erai in miscare..puteai sa te uiti in oglinzi si sa-i dai voie ..prin alte parti soferii te invita sa reintri ,iti fac loc...iti cedeaza reducand viteza sa intri-reintri... pe banda...fara claxoane...chestia e mult mai adanca si discutabila..puteai preveni...
    • Like 2
    • @ Gigi Gh
      De ce sa ii dea voie???!!!! Sa ii valideze comportamentul de animal biped? Credeti ca jegul ala cu Mercedes, daca ar fi fost lasat sa reintre in coloana, ar fi apreciat gestul? S-ar fi crezut net superior "fraierilor" care stau la coada, civilizat si si-ar fi aplicat "jmecheria" si data viitoare. Nu pretind ca si-a invatat lectia si ca nu se va mai repeta, dar faptul ca autorul articolului a avut nervii si taria sa persevereze cu reclamatia la Politie poate i-a cauzat indeajuns de multe neplaceri incat sa se gandeasca de 2 ori data viitoare.
      • Like 7
    • @ Gigi Gh
      Poftim?! Ar fi indicat sa cititi codul rutier in primul rand. In al doilea rand, mai cititi o data acest articol si ganditi-va ca il locul domnului ati fi fost dumneavoastra sau copilul dumneavoastra. Este total absurd, victima unui abuz trebuia sa previna abuzul, suna ca Romania ce-i drept.
      • Like 5
    • @ Gigi Gh
      Corect ce ai scris (nu eu sunt in cauza), dar daca ,,agresatul" lasa de la el ca ,,tatuatul" cu Mercedes sa intre in coloana, in spatele agresatului se puteau auzi zeci sau sute de clacsoane si injuraturi pt. ,,binefacerea sa", sau venea alt tatuat cu o masina ,,si mai si", sau un amarat cu o veche Dacie (din 2000) si proceda la fel ca ,,tatuatul", ce sa fi facut ,,agresatul"?
      • Like 0
  • Vreo trei sferturi dintre putorile astea de militieni sr trebui sa stea in puscarie.
    • Like 6
  • Pentru ca articolul sa aibe mai mare efect, eu as fi scris in acest articol numele șoferului si al polițistului care a “făcut ancheta”.
    Acestor șoferi trebuie suspendat carnetul pe viata.
    • Like 7
  • Eu i-aș fi făcut loc în coloană agresorului. Oricum, mulțumesc pentru articolul de pe excelenta pagină „Republica”, ne permite să folosim experiența altora ca să nu ne mâncăm timp din viețile noastre. ÎNTREBARE FINALĂ: DOMNULE FLAVIUS BUNOIU, DACĂ PRINTR-O MAGIE AȚI PUTEA SCHIMBA LOCUL CU AGRESORUL, PRECUM ÎN „PRINȚ ȘI CERȘETOR” DE MARK TWAIN, AȚI FI MAI FERICIT?
    • Like 1
  • Propun desfiintarea Politie Romane pentru ca oricum e varza!!!! Niste cretini care nu sunt in stare sa faca ceea ce trebuie facut intr0un stat civilizat.... Pardon, pardon, am gresit, Romania nu este stat civilizat!
    • Like 8
    • @ andreea dragusin
      Curiozitate. Daca Romania nu e stat civilizat si tu traiesti in Romania, cum esti tu? Te rog un raspuns serios.
      • Like 1
    • @ Stefan Grozav
      Este o victima. Corect?
      • Like 0
  • Ion Babu Ion Babu check icon
    De ce nu spuneti exact despre cine este vorba daca tot a-ti identificat exact persoana? Sigur si-ar atrage nulte critici pe retelele de socializare si asta ar fi o pedeapsa destul de mare pentru el. De ce nu spuneti si cum il cheama pe politistul care a facut presiuni ca dumneavoastra sa renuntati la plangere? Sigur sefii vor cauta sa scape de el si vor fi obligati sa gaseasca si inregistrarile care se spune ca sunt pierdute sau sa caute vinovati pentru disparitia inregistrarilor. Daca nu spuneti aceste lucruri totul pare a fi o nuvela scrisa pentru a atrage comentarii negative fata de societate si institutii. Faceti in asa fel incat persoanele care v-au facut rau sa aibe de suferit. Dati-le numele.
    • Like 4
    • @ Ion Babu
      CORECT!
      • Like 0
  • Florin A check icon
    Acum un an am patit la fel. Pentru ca l am claxonat, pe unul care s a bagat in fata intregului sir, claxonat insistent si atat, tipul m a urmarit iar la stop s a dat jos din masina, mi a explicat ca ma desfigureaza si m a scuipat, eu fiind surprins cu geamul usor lasat. Nu mi am inchipuit ca o sa faca asta...
    Nu am protestat pentru ca eram cu copilul in masina, am ales sa tac, am considerat ca este mai bine.

    Asta ne este tara din pacate. Felicitari autorului pentru perseverenta la politie, eu asa surprins am fost ca nu i am luat numarul...
    Cand vor fi legi foarte dure, ca in occident, si o politie cat de cat competenta, am putea spera la mai bine.
    Pana una alta, asta ne e tara....
    • Like 5
  • Un stat eșuat.
    • Like 6


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult