„Mulțumesc pentru susținere și pentru cei care au fost un pic altfel, astăzi: Vă rog, data viitoare când veniți pe un teren de tenis, să respectați această încăpere pentru că este mult prea deosebită pentru astfel de lucruri”. (Simona Halep)
Să ne întoarcem, un pic, în timp.
După câștigarea turneului de la Roland Garros, Simona Halep a ieșit, în afara arenei Philippe Chatrier, să prezinte trofeul fanilor. Bucuria marii campioane alături de fanii români veniți la Paris, din toate colțurile lumii, a fost de scurtă durată. Obligațiile contractuale au forțat-o pe Simona să rămână doar câteva fracțiuni de minut în mijlocul grupului tricolor. A ridicat trofeul în ovațiile și lacrimile de bucurie ale compatrioților.
Apoi, în acel loc, în care Simona ridicase trofeul, vizavi de o toaletă a arenei, fanii au rămas ceasuri bune în speranța că marea noastră campioană va mai ieși odată. Sau că, măcar, va părăsi arena tot pe acolo, iar ei o vor mai ovaționa, vor prinde mult râvnitul autograf sau chiar vor face un selfie cu ea. Era așa frumoasă bucuria acelui grup sub cerul Parisului, de parcă era un buchet viu de flori, din decorul elegantului complex. Din mulțimea aia entuziasmată făceau parte mai ales români din diaspora, cu pancarte și steaguri tricolore pe care puteai citi multe orașe ale Europei. Țin minte că am intrat în vorbă cu o familie de tineri it-ști, Monica și Dan, născuți în Suceava și respectiv Vaslui. Aveau un tricolor mare, imprimat cu chipul Simonei și cu care se fotografia toată lumea. Inclusiv niște americani i-au rugat atunci să facă o poză cu drapelul confecţionat cu aventuri haioase, după propriile povești. Erau plecați de șase ani din România lucraseră inclusiv pentru Comisia Europeană și vorbeau de civilizația occidentală în care se integraseră, de autostrăzi și calitatea vieții. Salariul impresionant nu mai contează, e exclusiv rodul muncii lor. Săreau de la una la alta, oprindu-se brusc la ce îi măcina: le era dor de familie, de prietenii pe care îi lăsaseră acasă, le era dor de orice avea legătură cu locurile natale, se gândeau să se întoarcă. „Da, vrem să ne întoarcem, dar ne este frică…”
„Merită să venim înapoi, tu ce zici?", m-au întrebat atunci, dar răspunsul meu nu a mai venit, căci lumea s-a îmbulzit la autografe. Nu era Simona Halep, ci o fată care fugise din România cu aproape 30 de ani în urmă, și care atunci le dăduse o palmă comuniștilor, vorbind în aeroportul din New York, despre adevărul sumbru din acea Românie cenușie.
„Mulțumesc, Nadia!”, se auzeau vocile și marea gimnastă zâmbea, emoționată, precum în noiembrie '89, în prima ei zi de libertate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. Simona H. insistă să reprezinte Ro deși niciun șfanț din bugetul Ro n-a ajuns la ea. Cu toate acestea, mulți căcănari români se grăbesc să-i comenteze rezultatele (mai cu seamă cînd ele sunt ”negative)”.
2. Dreptul Simonei H. de a nu se implica în politică. E clar că partidele politice și-ar dori-o pe Simona ca vector de imagine, Dar ghiciți ce, Simona nu vrea să joace jocuri murdare!
Pt admiratorii PSD-iști: Da, există viață și în afara ajutoarelor de la stat! Și, dacă depui efort, este cu siguranță una mai bună!
Să susții sus și tare că tu reprezinți cu adevărat democrația, buna creștere și moralitate, dar să nu accepți o părere contrară, să murdărești cu zoaie și ură pe oricine încearcă să spună și altceva ( sau care numai pare ca ar vrea să spună altceva decât vrei tu ), nu cred că are nimic de-a face cu democrația, buna creștere sau morala.
Aș înțelege un protest la care mulțimea să solicite lucruri concrete cu termene fixe, cum ar fi:
1. Începând cu următorul exercițiu bugetar vrem alocarea unui procent de 6% pentru educație.
2. În următoarea sesiune legislativă vrem ca prima lege, emisă în regim de urgență, să fie referitoare la eliminarea pensiilor speciale ale parlamentarilor și ale primarilor.
3. Vrem ca până la sfârșitul anului să fie încheiate toate formalitățile necesare demarării construcției autostrăzii Suceava-București.
chiar daca evit cazurile fara speranta, matale m-ai enervat prea mult cu stupizenia comentariilor. iata, chiar din introducere am atacat miezul problemei: stupizenia! e un raspuns valabil la framantarile matale intrelectuale. in sprijinul celor care iti dau like, o sa stric cateva cuvinte:
- citez: "Dacă acceptăm faptul că acel procent de români care se manifestă 'civic' prin demonstrații de stradă fără nici un scop clar și fără nici o finalitate ( în afară de jos PSD, DNA să vină să vă ia și - mai nou - cu expresii vulgare, de maidan ) reprezintă România" (...din matale, nu din kant).
romania este reprezentata nu doar de acel procent de romani, stimabile, ci de toti romanii. si de stupizi si de inteligenti. stupizii corodeaza imaginea tarii (in exterior, fiindca in interior ei sunt premiantii si premiatii: asinus asinum fricat!), ceilalti o corecteaza. avand in vedere rezerva cvasi generala a tarilor ue fata de romania, care segment dintre cele doua credeti ca face o treaba mai "buna"? dar sa ne aplecam putin in putul gandirii matale si sa vedem daca descoperim vreun imbecil acolo:
1. de ce puneti ghilimele cuvantului civic? cum ar trebui sa se manifeste acel "procent" ca sa va pice ghilimelele? daca ar canta ode nesfarsite psd-ului, ar fi destul de civic pentru neuronii matale?
2.dupa ce criterii apreciati ca demonstratiile nu au nici un scop clar? finalitate poate ca nu au, nu imediata, in orice caz, fiindca cei care ne conduc sunt lipsiti de orice bun simt politic, dar nu ii puteti acuza pe manifestanti de asta. ati ascultat cu atentie scandarile? nu ati descoperit nici un mesaj in spatele lor? cat de clar trebuie sa fie ca sa-l pricepeti, clar ca un desen tehnic cu maximum trei linii?
3. cand afirmi "fara NICI...inafara de", nu esti nici matale clar: "nici o" e "nici o", e zero. cand auziti, iubite domn, "dna/ sa vina sa va ia", trebuie sa porniti in intelegerea mesajului criptat de la semnificatia verbului "a lua", apoi construiti un rationament de forma "aha, deci sa nu-i mai lase!" si - ta-taaaaam!, ati ajuns deja la concluzie! a fost greu? cand auziti cuvinte de maidan, (eu le aud si pe strada, onorabile, ba chiar si in parlament, rostite de idolii matale politici, fiindca pur si simplu au o educatie ingusta si zimtata), mai intai trebuie sa vedeti daca in trecut au fost mai de salon, apoi sa faceti inca un efort de gandire pe reperele: protest civilizat- durere in fund(nu va oripilez cu abominabilul "cur")- protest civilizat insistent - durere in fund plus insulte, protest cu invective - in sfarsit o reactie: insulte plus reprimare! in acest stadiu am sa plasez o intrebare retorica si o revelatie va va strafulgera materia cugetatoare: daca in urma unui protest de factura normala raspunsul donsefilor este ...nici macar nul, ci sfidator, si asta timp de un an si jumatate, cat de incredintat sunteti ca unul efectuat in limitele unei desavarsite politeti, cu "iubite politician, permiteti-ne sa va rapim din nestematul dumneavoastra timp pentru a va face cunoscuta neinsemnata noastra cerere" ar putea avea un alt rezultat? concret, ati reusit vreodata sa-l convingeti pe mitocanul cartierului sa va lase in pace recitandu-i sonete de shakespeare?
-citez din nou: "Să susții sus și tare că tu reprezinți cu adevărat democrația, buna creștere și moralitate, dar să nu accepți o părere contrară, să murdărești cu zoaie și ură pe oricine încearcă să spună și altceva ( sau care numai pare ca ar vrea să spună altceva decât vrei tu )" si
va propun un exercitiu care sa va destupe din prima incercare zona profunda a fiintei matale: priviti-o invers! mai precis, ati emis aceasta pretentie dintr-un punct, sa-l numim G, privind catre cei aflati in punctul opus; acum incercati sa faceti acelasi lucru deplasandu-va infocata personalitate in ACEL punct! ei, ce spuneti, v-a strabatut fiorul revelatiei? vineri seara, in piata victoriei, cine pe cine a "murdarit cu ura", excelenta? cine cui nu i-a acceptat opinia timp de un an jumate, doar pentru ca "spune altcumva decat vrei tu?". ai matale are voie, ailaltii nu are, nu-i asa don voicu?
exista o solutie pentru a mai imblanzi frictiunile dintre cele doua tabere? da, solutia argumentului. o sa recurg iar la un exemplu: cand partidul X spune ca suma Y din buget ar trebui folosita pentru 100 de km de autostrada si un spital, in vreme ce partidul Z, aflat in opozitie, crede ca mai oportun ar fi sa se investeasca banii in cinci spitale si doua stadioane, avem de a face cu un conflict de pareri. acesta poate duce la dezbateri aprinse in campania electorala sau parlament, pot sa apara si manifestatii de strada, dar la final, in functie de partidul castigator in alegeri, toti se vor alege fie cu autostrada si un spital, fie cu cinci spitale si doua stadioane, ...fie cu 50 de km de autostrada, un stadion si trei spitale, adica o formula de compromis.
de partea cui a fost dreptatea? greu de spus si prea putin important, pentru ca finalitatea gestului politic nu trebuie sa produca efecte in filozofie. acum, sa exemplificam cealalta situatie, cea in care partidul X foloseste suma Y pentru sifonarile catre propriii membri, prin formula comenzilor de stat, de pilda, in urma carora nimic util, frumos sau durabil nu se produce, in timp ce partidul Z cere cu insistenta stoparea acestui furt. puteti discerne acum diferenta dintre cele doua tipuri de contradictie? in primul caz, polemica duce la unul sau altul dintre rezultate, ambele fiind, in fond, benefice pentru INTREAGA societate, pentru ca ambele partide doresc sa-si exercite puterea IN ACEST SENS, in celalalt, o categorie sociala restransa isi insuseste banii tuturor, prin abuz si minciuna, pricepeti de ce a accepta diversitatea de pareri indiferent de conjunctura poate duce la invalidarea principiului?
- citez: "Aș înțelege un protest la care mulțimea să solicite lucruri concrete cu termene fixe, cum ar fi:..."
desi pot intelege limitele puterii dumneavoastra de intelegere, va semnalez urmatoarele fapte: o multime protestatara are forme minimale de organizare, uneori nici macar atata. o multime protestatara poate varia in numar si identitate a membrilor. din acest motiv au aparut partidele si organizatiile de tot felul, acelea alcatuiesc programe si proiecte, pornind de la sugestia multimii. altfel, inventam noi o societate de tip donvoiculeana, in care masele variabile de cetateni vin cu ideile, le finiseaza, intocmesc proiectele si la urma cer aprobarea unor insi pe care ii numesc sefi dupa ce dau cu zarul, desi ar fi la fel de util sa obtina aprobarea apeland tot la procedeul tragerii la sorti, ca sa economiseasca banii de lefuri.
asta nu inseamna ca unele proteste nu pot avea si o lista bine conturata cu revendicari. de pilda, inainte de protestul de vineri, circula pe retelele de socializare una de acest fel, intocmita de o organizatie din diaspora. e posibil, totusi, sa nu fi fost difuzata de "antena 3", situatie in care va inteleg nedumerirea.
si nedumeririle.
no, sanatate si logica, don voicu, sa traitz!
p.s. programul "din scoarta in scoarta" al psd, cu puncte clare si termene fixe, l-ati inteles?
Nadia a fugit in '89, dupa ce si-a incheiat cariera sportiva, fapt meritoriu. Dar asta nu schimba faptul ca in toata cariera ei a servit comunismului si propagandei acestuia ca instrument, ajutand, chiar daca fara voia ei, la consolidarea controlului regimului.
Hai sa fim seriosi, nimeni nu cauta sprijinul sportivilor pentru diverse cauze pentru competenta lor deosebita sau pentru discernamantul lor, ci pentru popularitatea si influenta lor. Insa intre competenta lor si capacitatea de a influenta e o mare discrepanta, care genereaza un risc major de manipulare. Asa ca refuzul Simonei de a se implica politic e de apreciat, dovedeste bun simt si intelepciune. Nu as condamna un sportiv care se implica, e dreptul lui si nu e vinovat de capacitatea lui de a influenta. Dar daca se abtine e cu atat mai mult de apreciat. Cei care fac presiuni asupra acestor sportivi sa le sprijine cauza, dupa care ii imping in fata concentrand atentia publica asupra lor, sunt profitori fara scrupule,
Știu, există cazuri cînd protagonistul și-a manifestat concret adeziunea pt o anume cauză (discriminare rasială etc). Însă aceste atitudini trebuie privite ca un ”bonus” și nu ca vreo obligație!