Foto: Robert Ghement / EPA / Profimedia
Să vrei să te vaccinezi în România vaccinului administrat în schimbul a doi mititei la Obor sau al unei zile libere garantate de la nivel central și să nu poți? Da, orice e posibil, atunci când ai de-a face cu sisteme, proceduri, instrucțiuni și protocoale care există pentru că așa trebuie și așa e mai simplu, și nu pentru oameni și nevoile lor.
Povestea de mai jos e destul de lungă și începe pe 2 martie 2021.
Dar până atunci: am 37 de ani și am un istoric destul de bogat de alergii la medicamente. Cu toate acestea, mi-am dorit din prima clipă să mă vaccinez și, cum s-a ivit posibilitatea, am și făcut programarea. Nu înainte de a consulta un alergolog care mi-a recomandat să încerc să fac vaccinul.
Așa că, pe 2 martie am primit prima doză de AstraZeneca la Centrul de vaccinare Romexpo. Doar că la 48 de ore după administrare, a apărut o reacție alergică cu angioedem (înroșirea și umflarea mai multor zone de pe corp), reacție care m-a îngrijorat, întrucât în astfel de situații poate să apară și inflamarea și obstrucționarea căilor respiratorii (știu prea bine, pentru că am mai trecut prin asta). Am consultat rapid un medic alergolog (același pe care îl consultasem înainte de vaccinare, care îmi cunoștea bine istoricul), mi-a prescris medicație, reacția a început să cedeze, însă mi-a recomandat să nu mai fac și doza a doua, întrucât există riscul unei reacții și mai grave, prin acumulare. Mi-a și precizat pe raportul medical că se contraindică rapelul.
Am fost destul de dezarmată și din cauza reacției alergice, dar și a recomandării de a nu continua cu schema de vaccinare. M-am gândit că o să văd cum evoluează lucrurile și voi lua o decizie mai aproape de momentul rapelului. Începuseră deja discuțiile legate de efectele adverse ale AZ, dar nu acestea erau preocuparea mea, ci propria reacție a organismului care, într-adevăr, nu a fost șoc anafilactic, dar să ți se umfle ochiul, buza, urechea, piciorul, să vezi că organismul tău o cam ia razna fără să știi ce se întâmplă, nu e chiar atât de simplu ca o.... urticarie (așa cum m-au diagnosticat mai târziu, via email, cei de la CNCAV).
Între timp, discuțiile din jurul efectelor AZ au adus în prim plan ideea combinării vaccinurilor (prima doză cu AZ și apoi rapel cu Pfizer sau Moderna) și m-am gândit că dacă se implementează și la noi acest nou protocol, așa cum se întâmplă în alte țări, ar fi o soluție și pentru mine. Însă cum nu se lua o decizie în acest sens, am zis să mă programez pentru rapel, dar să merg la un spital, în speranța că voi găsi acolo niște specialiști care să mă îndrume.
Așa că, în intervalul limită pe care îl aveam pentru rapel, m-am programat, în luna mai, la Spitalul Militar, pentru doza a doua. Eram dispusă să fac chiar și AZ ca să îmi completez schema de vaccinare, să știu că sunt protejată și că e totul în regulă.
Odată ajunsă la programarea de la Spitalul Militar, le-am arătat medicilor responsabili cu vaccinarea scrisoarea medicală de la alergolog și le-am menționat de reacția adversă pe care am avut-o la prima doză. Mi s-a părut normal să fac asta pentru siguranța mea, în primul rând. În momentul în care a văzut recomandarea specialistului, că se contraindică rapel cu AZ, medicul mi-a spus că nu îmi poate face vaccinul sau că mi-l face pe semnătură și pe riscul meu, însă el nu îmi recomandă să îl fac. Citez: „Dar de ce vă grăbiți așa să vă vaccinați? Sunteți tânără, chiar dacă faceți COVID, nu o să muriți”.
Asta mi-a spus medicul de la Spitalul Militar, care se pare că poate face niste prognosticuri exacte despre cine moare sau nu de COVID sau despre cât de gravă va fi forma pe care aș putea să o fac eu. Un alt medic, șeful centrului de vaccinare de acolo, a fost mai binevoitor, a încercat să mă ajute să fac rapel cu Pfizer, însă nu a reușit, pentru că sistemul, platforma de vaccinare, nu îi permitea să mă înregistreze cu alt tip de vaccin. Mi-a pomenit chiar ceva despre un posibil artificiu: să vin cu pașaportul și să spun că vin din Afganistan...o aberație.
Am stat ceva pe gânduri: să îmi asum riscul și să fac rapel cu AZ, în ciuda recomandărilor alergologului și, iată, și a medicilor de la Militar, sau să mai aștept să văd, poate se schimbă procedura și voi putea face rapel cu altceva sau chiar voi avea posibilitatea să reiau schema de vaccinare.
Am decis să merg pe varianta sigură, recomandată și de medici. Așa că nu am făcut rapelul programat la Militar și am hotărât să aștept. Să aștept cu teama permanentă că nu am schema completă, că nu sunt protejată, că trebuie să plătesc teste PCR pentru când voi dori să merg în vacante etc.
La final de iulie, m-am gândit să reiau demersul, mai ales că a apărut și varianta Delta între timp, și mai contagioasă, și mai periculoasă.
Înainte de orice am sunat la Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) să aflu dacă s-a schimbat ceva în procedură. Acolo, o doamnă drăguță mi-a citit dintr-o Instrucțiune a Comitetului de vaccinare care spunea că, în situații excepționale, reacții adverse severe, se poate relua schema de vaccinare cu un alt ser. Mi-a recomandat să mă prezint la un centru de vaccinare dintr-un spital, să explic situația și să mă îndrume medicii de acolo.
Știind că și așa centrele de vaccinare sunt pustii, am decis să merg la Spitalul Universitar, sperând că acolo voi găsi medici care să știe să îmi spună ce am de făcut. Am fost la Universitar, unde chiar nu se vaccina nimeni, medicul infecționist de acolo a fost foarte rezonabil, a citit și el raportul alergologului și mi-a spus că mai mult ca sigur m-aș încadra pentru situația de excepție de a relua schema de vaccinare (aveam aproape 5 luni de la prima doză) cu un alt vaccin, dar că trebuie să ia aprobare de la Comitetul Național de Coordonare a Activităților de Vaccinare (CNCAV) ca să mă deblocheze în sistem (pentru că pe platforma de vaccinare eu nu mai pot face nimic, apar cu rapelul ratat). I-am lăsat datele mele, m-a contactat seara să îmi spună să trimit eu raportul medical și eventuale fotografii cu manifestarea reacției alergice pe adresa secretariat@cncav.ms.
Am făcut asta, am așteptat o săptămână, fără răspuns. După o săptămână, în disperare de cauză, am scris și la o adresă de relații publice de la Ministerul Sănătății, cei de acolo au dat forward către adresa la care scrisesem și eu (secretariat@cncav.ms) și către adresa contact@rovaccinare-covid.gov.
De data aceasta am primit rapid răspunsurile (mulțumesc persoanei de la PR de la MS care a dat fw), numai că erau divergențe: de la secretariat@cncav.ms mi-au spus că, pe baza raportului medical și a pozelor trimise, nu am avut șoc anafilactic, ci doar o urticarie (e clar că nu am avut doar urticarie, pozele au fost făcute după ce reacția se estompase) și că doar în caz de șoc anfilactic se poate relua schema de vaccinare.
Soluția propusă de ei, în limbaj de lemn, a fost să mă prezint într-un centru de vaccinare și să fac rapel cu AZ (la 5 luni de la prima doză!). Sinceră să fiu, nici nu știu dacă mai sunt centre care administrează AZ. Când i-am întrebat despre această perioadă lungă dintre prima doză și rapel, am primit răspunsul standard, în spatele căruia îl intuiesc pe dl dr Valeriu Gheorghiță, coordonatorul campaniei naţionale de vaccinare: „Vaccinarea este eficientă și sigură, iar beneficiile depășesc riscurile”.
Interesant a fost că de la cealaltă adresa de email, contact@vaccinare-covid.ro, mi s-a răspuns că, dacă am scrisoare medicală cu contraindicație pentru AZ, mă pot prezenta în orice centru să fac alt vaccin...E clar că oamenii aceștia nu știu unii de alții și că nu au aceleași instrucțiuni, iar la mijloc sunt nervii și sănătatea noastră.
Între timp, asumându-mi orice risc, am încercat să merg la unul dintre cele două centre care mai administrează AstraZeneca, la Grand Arena, însă medicul coordonator de acolo a refuzat să mă vaccineze întrucât, a spus el (pe bună dreptate), nu poate trece peste opinia alergologului și nu își asumă riscul de a mă expune la aceeași substanță care mi-a provocat o reacție serioasă, cu atât mai mult în afara unui spațiu spitalicesc, unde ambulanța ajunge greu, în cazul unei situații de urgență.
Pe scurt, azi eu vreau, dar nu pot să mă vaccinez, indiferent de vaccin.
Ce nu pot să înțeleg este de ce la noi, în România, nu există flexibilitate în a trata oamenii ca pe niste oameni, nu ca pe niște statistici? În toată această perioadă în care am văzut în media neîncetat că românii nu vor să se vaccineze, eu am căutat o soluție și înțelegere la aceste organisme organizatoare hiper rigidizate ca să pot să îmi completez schema de vaccinare, să fiu protejată de virus, să pot beneficia de certificatul de vaccinare.
Soluția care mi s-a propus acum mi se pare că frizează absurdul, că este în dulcele stil românesc: asta e procedura, nu avem ce face, nu ne interesează ce problemă aveți dvs, așa scrie în regulile noastre. Și de fapt, eu nu am cum să mă vaccinez, pentru că medicii din centru nu vor să își asume riscul, și, sincer vorbind, reacția lor mi se pare de bun-simț.
Ce nu înțeleg iarăși este de ce România nu se poate alinia celorlalte țări care și-au asumat să permită diverse scheme și formule de vaccinare, în funcție de nevoile și specificul oamenilor, al pacienților, pentru siguranța lor și pentru a-i vaccina pe cât mai mulți. Sunt convinsă că în orice altă țară civilizată, la 5 luni de la o primă doză care mi-a provocat o alergie severă, generalizată, aș fi putut face alt vaccin.
În toată această poveste m-am simțit abandonată de sistem, nedreptățită, discriminată. Oamenii din toate comitetele și comițiile responsabile cu vaccinarea gândesc în niște șabloane infernale, nu înțeleg să se adapteze, să judece situație cu situație și să ia o decizie în interesul pacientului. De aceea nu funcționează campania de vaccinare, pentru că nu vrem să ieșim din bulele noastre și să vedem realitatea așa cum este ea, să ne adresăm oamenilor și nevoilor lor.
Nu cred că mă voi vaccina prea curând. Aștept cu speranță ca vreun for internațional la care este sensibil și dl Gheorghiță va da o „circulară” prin care să se permită ridicarea blestemului AZ, care în cazul meu nu a avut nicio legătură cu scandalul media legat de tromboze (chiar nu m-ar fi influențat acela dacă nu aș fi avut reacția), ci cu o situație cât se poate de reală, care m-a speriat și m-a pus în pericol.
Am vrut să fac publică această poveste pentru că eu cred că și ce mi se întâmplă mie este o explicație pentru lipsa interesului pentru vaccinare al românilor. Este un exemplu despre cum funcționeză organismele responsabile cu vaccinarea, cu câtă (lipsă de) atenție pentru oameni și problemele lor este condusă această campanie și ce înseamnă, în România, să nu îngroși statistica și să ai altfel de probleme. Sistemul nu îți dă nicio șansă sau îți propune una absurdă.
Sunt om de comunicare și știu că, atunci când vrei să ajungi cu un mesaj la un public țintă, un mesaj care să determine și o schimbare de comportement, trebuie să te adaptezi acelui public, să vorbești pe limba lui, să îi atingi interesele, nevoile. Altfel, oricât de smart, de bine făcută și de bine finanțată ar fi o campanie, ea nu va avea rezultate. Și asta se întâmplă acum cu campania de vaccinare care lansează niște mesaje ce nu se adresează oamenilor, ci bifează doar niște clișee.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar....nu cred ca ar fi trebuit sa-si faca griji ca se infecteaza , multe studii au aratat ca cei cu alergii in general nu se infecteaza, practic putea sa nu se vaccineze.