Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„Doar am făcut așa de 20 de ani și am avut succes, de ce să schimbăm tocmai acum?”. Cum să aduci modificări într-o organizație, când echipa se opune

companie - imagine

Foto Profimedia Images

Când se naște o companie, de cele mai multe ori din focurile creatoare ale viziunii unui antreprenor curajos, majoritatea pariurilor care se fac sunt că va eșua. Cu cât e mai inovativă și mai rebelă, sau disruptive cum e acum la modă să spui, cu atât e mai greu de înțeles. Tocmai pentru că luptă împotriva tuturor și totuși reușesc, echipele din aceste companii sunt cele mai reticente și se opun cel mai puternic schimbărilor. Paradoxal totuși, pentru că la începuturi, ei au fost cei care au schimbat jocul în domeniul lor. Când o companie ajunge la maturitate, nu mai are are nicio scuză să păstreze cultura, nu mereu potrivită, cu care a început. Asta dacă vrea să rămână de succes.

Momentul exact când atingi potențialul maxim al unei etape de dezvoltare organizațională e greu de identificat. E de obicei o combinație între „parcă lipsește ceva” și „ce urmează?” Și îți dai seama că ești pregătit pentru etapa următoare când înțelegi că schimbările aduc rezultate, doar că nu întotdeauna rezultate cu care toată lumea e de acord. Deciziile strategice se iau pentru organizație, nu pentru individ. 

E drept că nu întotdeauna toți membrii unei comunități se maturizează în același timp cu aceasta. Așa că la începutul unui proces de schimbare te vei lupta cu propria echipa. Din fericire C. Otto Scharmer de la MIT spune: „Cinci oameni dedicați pot schimba lumea.” Acești pionieri acționează bazat pe credințele lor într-o lume mai bună și puterea organizației de a realiza această viziune. Iar diseminarea acestei emoții se face printr-o poveste bună spusă celorlalți colegi. Ajutorul cu forța nu aduce decât dușmani, dar când știi că este soluția care poate ajuta organizația, e o misiune demnă de a fi asumată, cu toate riscurile. E mai ușor să lucrezi cu oameni care se opun procesului, decât cu oameni pasivi care nu au nimic de zis, pentru că astfel nu poți măsura evoluția procesului.

Povestea schimbării pe care o folosim să adunăm trupele în jurul ideii este o poveste care să construiască o înțelegere comună, să ajute pe toată lumea implicată să vadă aceeași imagine și să găsească motivația să pornească la drum și cel mai important - să pornească toți în aceeași direcție.

Scopul este să prezinte o imagine credibilă, cuprinzătoare, consistentă despre inițiativele ce urmează să fie implementate. Iar pentru a obține rezultatul scontat, e nevoie să răspundem la un set de întrebări.

Ce trebuie să schimbăm? Nevoia de schimbare este creată de probleme care ne blochează sau oportunităti pe care nu le valorificăm. În ambele situații e nevoie de o diagnoză care să ne arate ce trebuie schimbat pentru a îmbunătăți situația, o diagnoză transparentă în care implicăm toată organizația, ale cărei rezultate le comunicăm tuturor celor implicați.

Care este viziunea noastră despre viitor? Oamenii au nevoie să înțeleagă ce vom găsi la capătul procesului de schimbare, cu ce va fi mai bun viitorul. Fiecare dintre noi trece mai ușor la acțiune dacă realizează cum va fi mai bună viața lui profesională și viața organizației, dacă întreprinde acțiunile solicitate de procesul de schimbare.

Claritatea se obține primind răspunsul la întrebarea – cum va arăta harta schimbării? Dacă vom ști care sunt acțiunile și reperele importante pe parcurs și care sunt termenele pentru realizarea acestora, putem să ne adaptăm mai ușor la factori perturbatori. Putem măsura în timp real evolutia și șansele de reușită.

Ce înseamnă schimbarea la nivel individual? Este rolul echipei de management să transmită schimbările până la nivel de individ. Unele roluri vor fi redefinite, altele e posibil să dispară definitiv. Teama de schimbare este de fapt teama de necunoscut și cu cât o vom elimina mai rapid, cu atât vom reuși să trecem efectiv la acțiune.

Care sunt principiile care ne ghidează? Putem să folosim principiile companiei sau să stabilim unele noi care să ne ajute cu schimbarea. Important este să fie acceptate de echipa care va implementa schimbările și să fie aliniate la cultura organizatională.

Cum vor fi diverși actori implicați în proces? Se va crea o echipă de transformare, iar restul colegilor vor fi anunțați clar cum se va schimba modul de lucru după implementare și în timpul procesului. Alegeți persoanele cu abilitățile și competențele cele mai potrivite pentru implementarea acțiunilor decise. Pentru a avea un nivel ridicat de implicare și responsabilitate, ajută să avem voluntari care să se alăture proiectului.

Schimbarea e greu de înțeles inițial, la toate nivelurile companiei, pentru că e nevoie de resurse, de învățarea unor noi tipare și abilități, apar bariere ce trebuie depășite. Este o acceptare a necunoscutului, un moment de vulnerabilizare profesională, când echipa va trebui să spună „nu știu, e posibil să eșuăm, dar e decizia corectă”. În tot acest haos, o poveste care să aducă în ecuație claritate, motivație și înțelegere comună poate face diferența.

Vreau doar să acceptăm din start și ideea de eșec în implementare, uneori, oricât de bună e povestea, oricât de clară e viziunea și de motivante sunt recompensele de la finalul călătoriei, unele organizații nu vor reuși să ducă la bun sfârșit procesul și vor reveni, la primul blocaj, la obiceiuri și comportamente anterioare. Doar am făcut așa de 20 de ani și am avut succes, de ce să schimbăm tocmai acum.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De multe ori, schimbarea este așa... de dragul schimbării. Obsesia noului, cu orice preț. E o modă, adesea stupidă - așa cum fac prăvăliașii schimbând locul produselor în raft, ca să dea impresia de nou. De cele mai mujlte ori, „mai binele” ajunge să fie dușmanul” binelui”. Pentru cine nu crede, încercați - din plictiseală sau din dragoste de noutate, inedit, nemaivăzut etc - să vă schimbați mâna dreaptă cu cea stângă. Adică să faceți totul invers, dar NOU!
    • Like 2
    • @ Vladimir Bogdan
      Gabriel check icon
      Este corect ceea ce spuneti cu a incerca sa schimbati mainile intre ele, dar exista si un alt punct de vedere: daca v-ati pierde sanatatea, ati fi de acord sa schimbati mainile intre ele daca asta ar putea rezolva problema? eu cred ca da, si atunci merita incercat. o organizatie este un mediu viu si pentru sanatatea mentala este nevoie de a invata lucruri noi, de a da senzatia daca vreti ca exista evolutie, ca organizatia nu este incremenita in timp. si atunci, mai schimbi stanga cu dreapta si chiar face bine: ofera sanse, inveti prin comparatie, rotesti idei si oameni, etc.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult