Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„Eu nu am reușit în lumea aia...” 10 lecții pe care le-am învățat după ce m-am implicat în politică

Microfon - Public speaking

Foto: Mihajlo Maricic/ Panthermedia/ Profimedia

Având în vedere faptul că partidul pentru care am ales să fac pasul spre politică a dispărut din nomenclatura partidelor românești*, acesta alegând calea contopirii într-un alt partid, am decis să scriu un set de învățăminte de pe urma cărora generațiile viitoare să facă alegeri poate mai bine documentate și pași mai siguri în viața lor politică.

1. Nu intra în politică să strângi semnături sau să împarți flyere. Vei fi, mai devreme sau mai târziu, dezamăgit! Probabil vei simți cândva acel ceva în stomac și îți vei spune că e o greață față de situația politică a țării din acel moment. Îți vei spune că e momentul să pui umărul să ajuți pe alții să facă lucrurile altfel, le vei împrumuta discursurile și sloganurile și vei merge cu ele pe străzi, prin parcuri, printre prieteni și familie, încercând să câștigi pentru partid semnături sau voturi. Nimic mai greșit. Promisiunile acelea nu sunt ale tale. Îți plac, ele sună bine, e ușor să ți le însușești și să crezi suficient de mult în ele încât să te aprinzi suficient de mult pentru a da de la tine timp, energie, încredere. Înțelege încă de pe acum că nu vei putea tu livra nimic din acele promisiuni și că ele sunt produsul unei companii plătite să vândă vise împachetate frumos. Atât de frumos încât, trebuie să îți recunoști asta, te-au împachetat și pe tine. Nu e nimic greșit însă în a strânge semnături și în a împărți flyere - dar dacă nu ai în plan nimic altceva decât atât, atunci o faci degeaba.

2. Intră în politică doar dacă ai un proiect al tău. Ce pot să îți completez aici ca să înțelegi mai bine? Nu intra în politică decât dacă ai proiectul tău, fie el de nivel național sau local. Nu intra pentru visele altora, pentru proiectele altora. Vei cădea victimă, fără doar și poate, vei fi cadavrul pe care cineva, cândva, va călca, pentru a-și realiza proiectul lui. Oricum, chiar și să nu cazi victimă astfel, vei realiza după un timp că existența ta politică este ancorată șubred de visele altora. E imposibil să duci o astfel de existență politică sau da, e posibil, dar doar dacă ești un parazit politic care se agață pe unde poate, de cine poate, pentru a crește în cine știe ce funcții, funcții de pe care vei fi văzut perfect gol, fără idealuri sau proiecte personale, fapt care te va arunca la un coș de gunoi al istoriei, un coș care nu iartă pe nimeni și de unde vei dispărea undeva înapoi în echipele gata să strângă semnături sau să împartă flyere. Există astfel de exemple prin mai toate partidele. Îți vor provoca sentimente de milă și compătimire descoperindu-le povestea.

3. Intrarea în politică trebuie să urmeze lansării tale în spațiul public. Nu invers! Știu, e greu! Sau hai să fiu sincer până la capăt: e ușor dacă ești o lipitoare de om ca cea de la punctul 2 sau alte puncte care vor urma. Da, e ușor să te lansezi în politică ca unul care are zero proiecte, zero idei despre ce, despre când sau despre cum, ca unul care vrea doar să-și însușească un discurs aleatoriu al unui alt lider, împingând aceleași idei ca acela, sperând ca și el să prindă măcar locul doi, măcar un secretar de stat, un consilier, un băiat de mingi sau port servietă. Vei reuși! Asta nu e greu, dar dacă asta vrei, fă fix asta și nu visa mai departe. E mult de muncă, nu te minți, nu spera că ai ales cartea câștigătoare. Ca tine sunt mulți și vei avea competiție acerbă. Un lider adevărat înțelege asta și o să folosească munca voastră, a tuturor celor care vor să îi care mai târziu servieta sau poșeta. Așadar, dacă nu ăsta e planul tău, caută, înainte de a te lansa în politică, să îți construiești un nume în jurul unor acțiuni (din nou, locale sau cu impact național dacă te țin curelele) sau în jurul unor idei care să te scoată din anonimat și care să-ți fie piedestal pentru atunci când va fi să cauți sprijinul comunității tale sau al partidului în care te vei înscrie.

4. Încă înainte de a trimite cererea de adeziune, pune pe hârtie un set de principii. Rămâi cât de sincer poți - mergi pe vârfurile cele mai înalte ale personalității tale și scrie, fizic, cu pix și foaie, acest set de principii pe care nu vei putea niciodată să le încalci. Le vei încălca cu siguranță, jocul politic o să-ți ceară într-o zi să faci excepții. E un act de naivitate să crezi că vei putea rezista în luptă fără să nu calci pe lângă aceste principii. Dar, având această listă, vei ști că ai călcat pe lângă. Ai nevoie să știi când ai făcut asta, ce ai câștigat de acolo, ce a câștigat proiectul tău politic de pe urma încălcării principiilor tale și, mai ales, vei ști, în timp, ce fel de om ești: dacă vei încălca aceste principii de mult prea multe ori, pentru câștiguri personale și nu pentru un bine general acceptat, vei ști că ești un om de nimic, un simplu om cu o carieră în politică. Felicitări, lumea e în continuare așa cum ai luat-o și tu de la alții, nimeni și nimic nu s-a schimbat. Un job, probabil bine plătit, la fel ca oricare alt job pe care îl puteai face și care nu ți-ar fi mâncat sănătatea, dar mai ales stima de sine.

5. Nu visa să îți faci partid politic. Te cheamă Voiculescu sau Becali? Ai ochii albaștri? Ok, atunci fă-ți partid, promite și tu ce au promis și alții. Uită-te la statutele și manifestele partidelor politice - toate promit aceleași chestii. E greu să mai faci diferența între stânga și dreapta, citind ce scriu acestea acolo, așadar, ce mai poți tu promite pe lângă ele? Bineînțeles că toate promit schimbarea. Schimbarea la ce?! Schimbarea la schimbare, bineînțeles. Așadar, nu consuma energie inutil. Caută-ți partidul care să se preteze cât mai mult pe principiile de la punctul 4 și muncește să îți impui proiectele de la 2, bazat pe munca ta de la punctul 3. Nu ai înțeles?! Fă-ți partid politic atunci. Demos scrie pe tine, sau știu și eu, PLUS sau M10. Gândește-te că în America sunt doar două partide mari care își împart puterea. „România nu e America”, îmi vei spune, dar nici tu nu ești un nou Obama. Recomand aici, cu mare căldură, o carte care ar trebui să fie manual la SNSPA - Cum să nu îți faci un partid politic, de Ioana Constantin. Nu am înțeles niciodată de ce cartea asta nu a avut mai mult succes.

6. Te-ai înscris într-un partid de lider? Ai intrat în politică fix degeaba. Partidul acela e un vehicul pentru acel lider, nu e loc pentru tine și ideile tale. Partidul este menit să moară pentru gloria unuia singur, maxim și pentru oamenii aceluia. Nu e ușor să-ți dai seama că ești într-un partid de lider. De obicei, acestea sunt partide relativ noi, liderul lor e un nume deja pe scena politică, nu au structuri interne bine dezvoltate și, mai ales, nu există în intern voci bine definite care să conteste viziunea general acceptată impusă de oamenii de la vârf. Dacă ești suficient de bun, dar și de nebun, vei fi tu vocea care să conteste liderul și care să impună un echilibru de forțe în intern, astfel ca partidul să iasă din titulatura partidului de lider. Vei salva astfel multe suflete rătăcite gata să fie sacrificate pe altarul viselor unuia sau altuia, oameni fără scrupule, care își închipuie că istoria îi va ierta. Te ambiționezi la un astfel de proiect, atunci ține seama de punctul 7.

7. Fă-ți echipe. Echipe, nu echipă. Începe însă cu una singură, oamenii tăi cei mai de încredere, fie că ei sunt deja în partidul ales de tine sau în alt partid, sau că nu sunt implicați în politică deloc. Nu vei reuși singur oricât de muncitor ai fi și oricât de bune ar fi ideile tale. Oamenii se vor aduna în jurul tău și, precum centrele concentrice, așa și tu trebuie să îți trasezi mai multe echipe cu care mereu să poți comunica direct. Prima ta echipă e primul cerc - pică asta, cam pică toate, așa că ai nevoie acolo de oamenii cei mai de încredere. Știu, îți vei spune că ești un simplu membru de partid, că nu ai nevoie încă de echipă, că te vei alătura oamenilor de acolo și vei face în timp tot ce nu au făcut alții de secole. Greșit! Dacă ești serios cu implicarea ta politică și cu proiectele tale, atunci vei avea nevoie de oameni lângă tine. Comunică cu ei, adună-i, câștigă-le încrederea în mod corect, apoi fă-le cunoștință între ei, aducând pe rând tot mai mulți oameni, dar nu uita, nu ai nevoie de 100 de oameni în primul tău cerc. Probabil nici de 10. Următoarele tale cercuri vor fi conduse de oamenii tăi din primul cerc și vei fi și tu acolo, fie mai prezent fie mai discret. Oricum, vei căuta să deții controlul fiind un lider și nu un șef. Un bun politician e și un bun manager. Bineînțeles, depinde și ce proiecte ai de gând să implementezi. Nu spun aici că trebuie neapărat să țintești postul de președinte de partid. Îți spun însă să nu uiți că ai intrat cu niște proiecte în lumea politică. Ai intrat fără, ai intrat degeaba - ești carne de tun.

8. Un bun politician (citește manager) știe să facă lumea să se învârtă bine pentru el. Trebuie să citești mult, să înveți mult, să nu te oprești niciodată din a câștiga informații și abilități noi. În primul rând ai nevoie să poți să gestionezi conflicte într-un mod care să te avantajeze. Lumea politică nu e o ieșire la iarbă verde cu prieteni vechi, unde cântați la chitară cântece legionare. Lumea politică este, oriunde în lumea asta, o luptă duală, una între membrii aceluiași partid și o alta cu membrii altor partide. Ai nevoie să înțelegi că oricât de pașnic ai fi tu sau oricât de pașnic îți pare partidul din afară, în interior vă veți smulge cămășile unul de pe altul. Mi-e greu să spun asta, înțelegând că există excepții, că există echipe unde poți să te relaxezi, unde poți să vorbești liber, dar sunt atât de puține, că mai bine nu spera să aterizezi pe acolo. De aceea punctul 7 e vital.

9. Învață comunicare. Probabil undeva în viitor vor face alții comunicarea pentru tine. Poți spera la asta, dar chiar și atunci, vei avea nevoie să știi să comunici. Nu dai bine pe sticlă, nu ai nici o șansă să îți poți gestiona proiectele. Ești un colecționar de antipatii și îți place să spui mereu oamenilor ceea ce gândești despre ei sau despre o situație anume? Ei bine, trebuie să te controlezi. Poți fi un om care își respectă principiile și promisiunile și dacă comunici mai în avantajul tău. Degeaba ești prea sincer cu toată lumea. Nimeni nu apreciază prea multă sinceritate și toți au orgolii mai mari sau mai mici. Adevărul e un principiu frumos cât timp nu este despre ei. Scopul tău nu este să schimbi un om, ci să schimbi o situație, un anumit aspect din viața societății, să schimbi eventual mase de oameni.

10. Nu intra în politică. Dacă reușești să fii omul care poate înțelege cele 9 puncte de mai sus și care le poate duce la îndeplinire, poți face lucruri mult mai bune cu viața ta.

Pentru a putea să fii un om politic trebuie să mai ai și un spirit de sacrificiu imens. Dacă în alte profesii munca ta poate fi apreciată, cu bune și cu rele, rămânând în urmă un nume respectat, află că în politică vei fi mereu scos pe ușa din dos, indiferent că te-a chemat Iliescu sau altfel. Toți sfârșesc la fel. Ai nevoie de un spirit puternic de sacrificiu și un puternic sentiment de empatie față de semeni și societate pentru a putea să închei o carieră politică, știind că nu ai fi putut să mulțumești pe toată lumea. Nu vorbesc aici de cariere de o viață. Vorbesc și de omul intrat ieri și ieșit mâine din politică - odată intrat vei avea prieteni și vei avea dușmani și niciodată nu trebuie să încerci să-i împaci pe toți. Trebuie însă să poți să te privești în oglindă și să nu te înspăimânți. Trebuie să înțelegi, încă înainte de a intra în politică, că ai nevoie de un ideal și că el trebuie să fie singurul care să te motiveze să duci luptele pe care le vei duce. Idealismul a dispărut din păcate din politică și tocmai asta o face să fie urâtă.

Da, pentru cineva pus pe câștigat bani și căpătuială, aceste aspecte sunt secundare și le inventariază la simple investiții pe termen scurt și mediu. Dacă însă chiar îți faci probleme legate de implicarea ta politică, e bine să iei seama la punctele acestea. Sunt convins că lista mea nu este una exhaustivă, dar înclin să cred că e una care prezintă elementele esențiale de unde poți să dezvolți mai departe argumente pro și contra implicării tale în viața politică.

Dar da, e nevoie de tine în politică. E nevoie de noi toți. De fapt, chiar și fără o adeziune semnată în acest sens, cu toții trebuie să știm să facem politică. De când cu Facebook, cu toții au impresia că fac politică, însă nu trag nădejde că măcar 1% din cei care fac astfel de politică de rețea au măcar habar de cine sunt reprezentați în Parlament sau că știu măcar cum pot lua legătura cu parlamentarul lor. Astfel că da, e nevoie să știm politică și să ne implicăm. Totuși, generații după generații, cu toții cădem în capcana unor lideri politici cu caractere îndoielnice. Chiar și noi, ultima dintre generații, aceasta prezentă, a căzut în plasa unor promisiuni prea mari, intrând și ea în cercul nociv al celor dezgustați de politică. E nevoie să ne reeducăm politic și să înțelegem că această clasă politică este cu atât mai valoroasă cu cât poporul înțelege mai bine ce e și cum se face politica.

Probabil voi fi acuzat de subiectivism sau, și mai grav, îmi vor spune că am scris asta știind că eu nu am reușit în lumea aia. Așa este, nu am reușit. Despre acest aspect abia aștept să prind starea care să-mi permită să scriu liber, dar mai ales corect. Tot ce pot spune acum e că nu am avut un proiect al meu. Aveam proiectele și aveam idee cum pot fi ele implementate, dar pur și simplu nu am muncit pentru ele, ci am muncit pentru partid. Inevitabil, partidul te va dezamăgi cândva, iar dacă nu ești pregătit să înfrunți momentul acela, știind pentru ce duci lupta aia cu tine, atunci inevitabil vei eșua. Eu am plecat la timp, salvându-mă de la și mai multă dezamăgire față de niște așteptări care nu aveau cum să fie reale. Cu siguranță nu am cântărit suficient de bine cât de mult pot duce. Oricum, peste toate, nu mi-am dorit nimic: nu am țintit nimic și nu am înțeles mult timp după, de ce anume cu toții așteptau de la mine mai mult. M-am întors însă la pus cuvinte așa, unul după altul, neștiind ce să fac pe viitor cu ele. Le pun aici, în speranța că vreun alt visător o să treacă peste ele și o să poată cuprinde înțelesuri mai mari decât am putut eu explica, și o să gândească mai pe îndelete înainte să își ofere timpul lui, zile din viață, pentru un proiect politic oarecare.

*Decizia Tribunalului București a fost amânată până pe 16 aprilie 2021 - fuziunea însă e bătută în cuie. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daca toate sunt cu Nu intra, Nu fa, Nu incerca pentru altul, stam toti acasa si ne uitam la televizor. Fostul meu asistent Razvan, de varsta ta, intelegea sa primeasca beneficii fara efort, sa ma tin de cuvant atunci cand dau sau platesc, dar sa faca propria lui politica la mine in echipa, chiar contra mea. Eu Nu prea inghit bizantinismul si nici psihoza ruseasca, asa ca l-am eliberat de povara loialitatii si atasamentului sincer. Cand a inteles a fost Un pic tarziu!
    • Like 0
  • Pai hai sa zic ce am inteles eu din ce a zis autorul. In primul rand cred ca ii fost politician ALDE , care are un mesaj pentru useristi si chiar pentru auristi care pun baza pe activisti. El , autorul , vulpe batrana iti da sfaturi sa nu te dedici unei idei , ci doar sa iti urmaresti ideiile meschine . Nu are rost sa fi un simplu cetatean care vrea o tara corecta. Nuuuu. Trebuie din start sa cauti fraieri care sa puna postere pentru tine. Nu crede in conceptia ca o tara se schimba in primul rand de la baza. Fa ceva in viata apoi intra in politica ca sa iti facilitezi afacerea/cariera . Fa-ti echipe , adica prieteni in alte partide ca sa faci traseism politic , sau echipe in partid , adica sa lingi in fundulet mai multi sefi din factiuni diferite astfel sa fi intodeauna in echipa castigatoare. Pe scurt meschin cu interese obscure. Autorul nu crede in idei comune , interactiune si votul democratic. Ca nu trebuie sa vezi politica ca un job ci doar ca un instrument personal. Ei bine eu am alta opinie . Eu cred exact invers , ca politica trebuie sa functioneze exact ca un job normal ci nu complicat si intortocheat . Cea mai mare inventie a politicienilor a fost sa ne faca impresia ca avem nevoie de ei. Ca ne dau impresia ca lucreaza. Cand de fapt isi urmeaza proprile interese asa cum ne indeamna domnul autor. O tara a fost guvernata bine doar cand poate sa se autoguverneze bine fara parlament. Spui ca aia acolo inventeaza gaura la macaroana. Nu se inventeaza nimic acolo , pentru orice problema care apare , a fost un alt stat care a rezolvata deja. Nu merge invatamantul romanesc ? Ia ex Finlandei. Nu merge sistemul de sanatate ? Ia ex Austriei. Nu merge economia ? Ia ex Germaniei. Dar nu se vrea , ca altfel cum sa explice ca avem nevoie de 400 de parlamentari si alte mii de extensii ale lor.
    • Like 1
  • Interesant, pacat numai ca nu mai verifica nimeni un articol inainte sa fie publicat cu erori gramaticale: “te mintii”, “vei stii”. De obicei, asta arata cat de putin citeste autorul, ca altfel s-ar fi prins si el cum se scrie corect.
    • Like 0
  • Foarte inspirat acest manifest stoic al trăirii civice.

    Cred totuși ca idealismul nu a dispărut din politică. Mai degrabă nu a avut un loc de cinste nicio dată.

    Nu cred în oameni perfecți, cu atât mai puțin în promisiunea unei purități ideologice ce ar trebui să canalizeze interesele și emoțiilor unui grup de cetațeni imperfecți.

    Milton Fiedman spunea în urmă cu 50 de ani: “I do not believe that the solution to our problem is simply to elect the right people. The important thing is to establish a political climate of opinion which will make it politically profitable for the wrong people to do the right thing. Unless it is politically profitable for the wrong people to do the right thing, the right people will not do the right thing either, or it they try, they will shortly be out of office.”
    • Like 1
  • Foarte frumos scris. Multe mulțumiri si sper ca șutul in fund sa fie doi pasi inainte. Spor la toate!
    • Like 0


Îți recomandăm

Fată la școala online

„Mai țineți minte emoțiile de la examenul de șofat? Ei, cum ar fi dacă, după câteva mii de ore de șofat, ați mai da unul? N-am niciun dubiu, ar fi fără mare panică. Așa e și cu testele la matematică”, spune Gabi Bartic. (Foto: Profimedia)

Citește mai mult

Copii talentați

„Am descoperit un număr foarte mare de copii extraordinar de talentați, performanți, competitivi - și mulți dintre ei nedescoperiți până acum. Pentru că mai ales cei din zona rurală sau din urbanul mic au șanse slabe să participe la olimpiadele tradiționale, creion-hârtie - însă au putut participa fără opreliști la olimpiada digitală”, explică Dragoș Iliescu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Învingător

„Am fost un caz mai complicat. Ce pot eu să afirm este ca domnul profesor doctor a fost dirijorul unei orchestre, după mine impresionante, pentru ca eu am accesat aproape toate disciplinele spitalului în afecțiunea pe care am avut-o eu”, se destăinuie Marin Florin.

Citește mai mult