Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„Eu nu scriu așa ceva în procesul meu verbal!” Peripeții în România absurdă la Obor, cu un om surd, familia sa și polițiștii care aplică legea

Piata Obor - politie

Foto: Inquam Photos / George Călin

Soțul meu este hipoacuzic. Pentru el, asta înseamnă că aude într-o proporție de circa 20 la sută față de o persoană cu auz normal. Mai mult, nu aude deloc anumite sunete (de tonalitate înaltă), în vreme ce alte sunete (joase) sunt percepute de el la un volum mult mai ridicat, din nou față de o persoană cu auz normal. Spre exemplu, vocea mea de femeie este aproape inexistentă pentru el.

Așa că, pentru a comunica cu lumea exterioară, el aplică o combinație între citit pe buze, observat mimică și gestică și auz de sunete disparate care nu fac niciun sens pentru el ca atare.

Nervul auditiv este defect și un aparat auditiv nu îl ajută.

Și iată-ne acum într-o Românie în pandemie unde toată lumea poartă mască.

A avut o problemă cu banca ce nu putea fi rezolvată online și întrucât el nu poate vorbi la telefon s-a dus personal la ghișeu. S-a întors cum a plecat, pentru că nu a putut comunica cu nimeni. Din cauza măștii.

Dacă se îmbolnăvește copilul, nu poat merge nici la farmacie să ceară sfatul farmacistului. Tot din cauza măștii.

Mai mult, s-a îmbolnăvit și avea nevoie să fie consultat de un medic. I-am făcut programare, s-a dus singur (acum niciun pacient nu mai poate fi însoțit de aparținător) și nu s-a putut înțelege nici cu domnișoarele de la recepție și nici cu medicul. A venit acasă frustrat, obosit, trist, supărat, mâhnit și la fel de bolnav cum a plecat.

Ca un om educat, civilizat, absolvent de științe politice și actualmente consultant în comunicare, trăit prin străinătățuri și cu mama lucrând în sistemul medical toată viața ei așa încât mulți dintre prietenii de familie când eram copil și acum, adult, sunt medici – înțeleg foarte bine cât de important este să ne protejăm de acest virus nenorocit. Însă, înțeleg totodată și că masca are limitele ei.

Ne-am descurcat cu toate până acum. Însă apogeul s-a produs sâmbăta trecută.

Am decis să mergem toți trei (soțul, copilul și subsemnata) în piața Obor din București să cumpărăm fructe, legume și flori. Acolo se găsesc cele mai bune astfel de produse din tot Bucureștiul. Mai mult, piața Obor te ajută să te conectezi din nou cu România simplă, cu comerțul de altă dată. Pentru noi e ca pentru alții plimbatul prin mall.

La un moment dat, am vrut să cumpărăm niște produse lactate. Nu reușeam deloc să înțeleg ce vrea el să cumpărăm. Am dat masca în jos pentru câteva secunde, repetând întrebarea așa încât să poată citi pe buze. Și am pus masca la loc.

În acel moment, ne-am trezit lângă noi cu 2 tineri polițiști, care patrulau prin piață, efectiv la mai puțin de 1 metru de noi. Nu cred că aveau mai mult de 27-28 de ani fiecare. Au început să țipe către mine să port masca cum trebuie. Am încercat să le explic că, din când în când, trebuie să dau masca în jos pentru câteva secunde, soțul meu fiind hipoacuzic, nu ne putem înțelege altfel.

De la acest moment încolo am simțit că mă aflu într-un film mut cu Charlie Chaplin din anii ’20-’30. 

Îți recomandăm

Polițistul a încercat să vorbească cu soțul: „Soția spune că sunteți surd. Așa este?”

Soțul meu: „Poftim?”.

Polițistul: „Vedeți, doamnă? Soțul aude foarte bine.”

Eu: „Cum, domnul, aude? Că nu v-a răspuns la întrebare?”

Ea: „Uitați ce se întâmplă. Soțul nu e surd. Aude foarte bine. Vă rog să vă legitimați!”

Ei bine, în acel moment, când mi s-a cerut să mă „legitimez”, în mine s-a rupt filmul hilar cu Charlie Chaplin și au intrat secvențe sumbre din România comunistă pe care, nu am experimentat-o prea mult, având doar 7 ani la revoluție, dar am simțit-o mult și bine și după anii 90. Și iată că ea persistă și în continuare.

M-am uitat la soț, am dat din nou masca în jos ca să mă înțeleagă și i-am spus: „O să mă duc cu ăștia doi la secția de poliție. Nu vreau să le dau buletinul aici. Vreau să pot citi în liniște procesul de verbal să știu ce semnez.” I-am spus copilului să nu-și facă griji că mami trebuie să plece un pic să vorbească cu domnul și doamna polițiști și ne vedem cu toții acasă.

Ca să ne înțelegem. Sunt un om și un mic antreprenor care și-a plătit mereu taxele la zi, nu am avut niciodată probleme cu autoritățile și mi-am trăit viața atât după litera cât și după spiritul legii. Cred cu tărie că regulile există ca să fie respectate, dar și îmbunătățite. Altfel, rămânem pe loc. Nu putem progresa. Plus că văzusem încercările timide în presa românească ale reprezentanților celor cu dizabilități de auz și mă mâhnise să văd că nu aveau nicio șansă să fie auzite.

Așa că voiam să am ocazia să le explic acestor 2 polițiști, în liniște credeam eu, ce înseamnă să fii surd.

Odată ajunsă la secția de poliție, le-am dat imediat cartea de identitate și departe de văzul altor persoane au început tacticile de intimidare. Au început să țipe la mine, la mai puțin de 30 de cm de fața mea, reproșându-mi că eu mint și soțul meu nu e surd. Și să le arăt certificatul medical din care să reiasă că e surd. 

Nu știu cum am reușit să-mi păstrez calmul. Le-am explicat că nu port în poșetă când mă duc la piață dosarul medical al soțului. Că nu are sens să mă amendeze că nu port masca în mod corespunzător dacă ei nu păstrează o distanță de minim 1,5 metri de mine. Nu a părut să le pese, pentru că au continuat să țipe la fel de tare și la fel de aproape de fața mea.

Mi s-au întocmit 2 procese verbale: pentru purtarea necorespunzătoare a măștii, pentru nelegitimare și pentru..... tulburarea ordinii publice. Apoi, m-au întrebat dacă am obiecții, pentru că ele trebuie trecute în procesul verbal. Și să mă grăbesc că ei deja au pierdut destul timp cu mine. Le-am cerut câteva momente să mă gândesc și am început să dictez ce am simțit: „lipsă de compasiune și înțelegere față de aparținătorul unei persoane hipoacuzice și discriminare față de o persoană cu dizabilități și familia ei”. Ei bine, la acest moment, s-au enervat și mai tare, iar el a replicat „Eu nu scriu așa ceva în procesul meu verbal.” Le-am explicat că este dreptul meu. Și altfel nu semnez. Apoi, a început seria a doua de țipete și amenințări.

I-am rugat să se calmeze, să nu mai ia situația în nume personal, le-am explicat că pentru mine valoarea amenzii este mai puțin importantă decât incidentul în sine (de aceea nici nu mă sperie amenințările lor) și scopul meu este să-i fac să înțeleagă că este important să se comporte civilizat cu oamenii, chiar și în piața Obor.

În tot acest timp mă gândeam: dacă acești tineri polițiști se comportă astfel la 27-28 de ani, oare cum se vor purta la 40?

Și dacă se comportă astfel cu oameni mai puțini plimbați prin lume și cu resurse financiare mai mici– ce șansă au aceștia din urmă de a-și apăra drepturile.

În cele din urmă, mi-au deschis ușa secției de poliție să plec. Practic, m-au dat afară, numai să scape mai repede de mine.

Și am plecat, încet, agale, de acolo, tot rememorând ce s-a întâmplat.

A doua zi, după ce m-am liniștit, am sunat-o pe mama, absolventă de Drept. „Da, mamă, dar unde-i lege nu-i tocmeală. Trebuia să le dai buletinul. Și, oricum, ce crezi? Că o să schimbi tu ceva cu asta?”. Și am înțeles-o pe mama. E din generația celor care tremură când sunt opriți de poliție. Nu de alta, dar pe vremea lui Ceașcă, un vecin i-au pârât pe ai mei că au aur mult în casă. S-a dovedit că era vorba de o pereche de cercei pe care mama nu-i purta, că se stricaseră. Dar au fost duși la secție.

De ce am decis să scriu despre această poveste? Pentru că fac parte dintr-o altă generație. Generația celor care chestionează ce li se întâmplă, care au curajul să își exprime punctul de vedere, care sunt corecți, educați și muncitori și care nu iau nimic de-a gata. Nu sper să pot schimba nimic la nivel macro. Dar dacă reușesc să pun pe gânduri un singur om cu povestea asta, mă declar mulțumită. Amenzile, pe care încă le aștept prin poștă, își vor fi meritat efortul.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ,,Paza buna trece primejdia (g)rea !"
    Mai intai eu m-as fi asigurat ca nu ma vede nimeni ca-ndepartez masca...
    Ce se poate evita trebuie EVITAT !
    Tatal meu a fost notar public (inainte de 1946) si mi-a zis sa respect cu strictete legea , fie buna , fie rea, atata timp cat este in vigoare !
    Mama dvs are dreptate si nu din frica se manifesta astfel ci din educatia civica a bunului simt si a responsabilitatii personale !
    ,,Sa nu osandim ci sa INTELEGEM !" (Porunca a XI-a de Spinoza)
    • Like 0
  • ,,Paza buna trece primejdia (g)rea !"
    Mai intai eu m-as fi asigurat ca nu ma vede nimeni ca-ndepartez masca...
    Ce se poate evita trebuie EVITAT !
    Tatal meu a fost notar public (inainte de 1946) si mi-a zis sa respect cu strictete legea , fie buna , fie rea, atata timp cat este in vigoare !
    Mama dvs are dreptate si nu din frica se manifesta astfel ci din educatia civica a bunului simt si a responsabilitatii personale !
    ,,Sa nu osandim ci sa INTELEGEM !" (Porunca a -XI-a de Spinoza)
    • Like 0
  • Dna Ana Maria Gardiner, sunt absolut solidar cu tot ce ați scris, și vă spun de ce: sunt persoană cu dizabilități de grad accentuat, văd doar cu un ochi și am hipoacuzie bilaterală, mai accentuată pe urechea dreaptă. Nu știu cum am trecut prin viață, dar am întâmpinat aproape zi de zi, în țara asta plină de prejudecăți, foarte multe dificultăți. De multe ori mă descurc doar citind "pe buzele" interlocutorului. Am vrut să fac facultatea de litere dar nu am reușit tocmai din cauza asta. Am ales în schimb științele politice și acum am ajuns aproape de a termina doctoratul la Universitatea din București. Dincolo de aceste reușite, vă spun sincer că se ascund multe greutăți din cauza societății agresive în care trăim cu toții, dar sunt mulțumit că nu am contribuit și eu la această agresivitate. Am întâlnit și voi mai întâlni oameni care nu știu să îi înțeleagă pe ceilalți și care știu doar să îi înlăture pe alții din calea lor.
    Ceea ce a spus un utilizator aici, că persoanele hipoacuzice se pot înțelege cu alții în scris, este absolut jignitor.
    În al doilea rând, legile din țara asta de doi bani le permit multora să își bată joc de alții după bunul plac. Nu am și nu voi avea prea curând încredere în polițiști. Îi văd zilnic cum asistă impasibili la încălcarea legii de către șoferii cu tupeu, ca să dau un singur exemplu.
    Cel mai dureros lucru este să mi se reproșeze că, având facultate, mă pot descurca singur. În timp ce analfabeții sunt împinși de la spate și susținuți de toată lumea, noi, cei cu dizabilități dar cu gândire critică, suntem ținuți mereu pe afară. Categoric, țara asta își merită soarta, o spun fără nicio aroganță.
    O bună prietenă din Italia mi-a spus de mai multe ori că acolo oamenii cu dizabilități nu sunt nicidecum discriminați de alții, ci sunt încurajați să se integreze în societate, iar statul are politici publice eficiente în acest sens, ca să dau doar un exemplu de cât de înapoiați suntem.
    • Like 0
  • Inteleg ca o intalnire cu politistii nostri comunitari - nu numai in vremuri de pandemie - poate fi total DEZAGREABILA si poate avea nu numai consecinte financiare... Din pataniile similare proprii si ale altora am retinut insa ca :
    1.Orice declaratie (in PV amenda dar si in alte documente intocmite la sediu) din partea unui cetatean (probabil presupus analfabet!) TREBUIE SA FIE DICTATA POLITISTULUI (care poate modifica, scurta sau cenzura textul dictat - asa cum a fost cazul si in aceasta contributie) . Politistul nu face decat sa aplice o lege care prevede aceasta procedura - la fel de umilitoare ca si cea a incatusarii cu fata in jos, pe caldaram, chiar daca ai ochelari pe nas!)
    2. Politistul poate refuza, - nepedepsit fiind legal! -, sa furnizeze presupusului cetatean contravenient (chiar daca acesta solicita acest lucru repetat) - o copie LIZIBILA a PV amenda intocmit (indiferent daca acesta o semneaza sau nu o semneaza).... Scopul este clar : UMILIREA cetateanului !!!! Copia lizibila s e poate obtine abia dupa o solicitare la sefii politistilor, rezovabaila ca deobicei, in 30 zile!
    4.Cetatenii nostri care nu au mai avut de-a face cu Politia NU SUNT INFORMATI de politisti asupra drepturilor lor (privind mai ales procedura de contestare a PV in justitie si ...modalitatea de eventuala plata a amenzii!)..... In SUA am avut ocaziia sa vad cum a inceput sa comunice un politist rutier local cu un sofer oprit pe autostrada. I-a aratat si citit un text scris vizibil in engleza si spaniola pe un panou scos din masina politistului " NU MAI MISCA (FREEZE)... MAINILE PE VOLAN.... INCEPAND DIN ACEST MOMENT ESTI SUB INCIDENTA LEGILOR.... ORICE VEI SPUNE POATE FI INTELES SAU INTERPRETAT IN DEFAVOAREA TA... ..AI DREPTUL SA REFUZI COMUNICAREA, SA CHEMI SI SA ANGAJEZI UN AVOCAT SI SA TE APERI CONFORM LEGII..." Apoi politistul a comunicat cu soferul fara sa-l oblige sa iasa din masina dar cu mainile la vedere.... Totul se termina cu bine atunci cand procedura vizeaza doar IDENTIFICAREA SOFERULUI, CUNOASTEREA ISTORICULUI SAU SI PREVENIREA - nu CORECTIA si SANCTIONAREA ca la noi, indiferent de experienta si istoricul presupusului contravenient.....
    • Like 1
  • Si o recomandare: daca sotul dvs. are astfel de probleme medicale, atunci ar trebui sa incercati ca, impreuna cu alte persoane cu probleme asemanatoare, sa infiintati o asociatie, prin care sa va sustineti interesul in fata statului, si nu numai. Astfel, o asemenea asociatie ar putea elibera niste carduri tip, pe care sa fie descrisa conditia sotului dvs., carduri care sa poate fi prezentate atunci cind este nevoie (la cumparaturi, la alte ghisee, in fata organelor comunistoide). Probabil ca nu ar fi greu, iar cotizatia ar fi infima. De asemenea, statul (prin spitalele si medicii sai de familie) ar trebui sa organizeze astfel de actiuni, pentru toate problemele medicale ale cetatenilor care pot limita comunicarea sau mobilitatea, etc.
    • Like 1
    • @ Dan Plesoianu
      Exista o astfel de asociatie: https://ansr.org.ro/despre-noi/istoric/
      • Like 0
  • Buna ziua
    Va inteleg perfect, ati procedat foarte bine si uman, eu sunt la fel hipoacuzica si stiu cum este sa citesti pe buze iar acum sa nu mai poti din cauza mastii. Si eu am probleme pe strada, insa eu sunt singura si m-am obisnuit sa nu aud si de fel, in aceasta perioada, interactionez foarte rar cu strainii, tocmai pentru ca stiu ca nu o sa-i aud.
    Va doresc multa, multa iubire si incredere ca totul se va termina cu bine!
    • Like 0
  • Eu îți pot spune ca la mine situația este exact pe dos în relația cu copii mei, doi bărbați în toata regula..Eu de când ma știu am avut și am comportamentul tău, asa cum lai prezentat aici, Copii mei, ca și tine au prins aceiași perioada mica de pe vremea lui Ceaușescu și au comportamentul maici tale. Interesant nu? Și acei tineri polițiști cu apucături dictatoriale moștenesc ceva gene de la print ii lor care, probabil au avut mentalitatea mmaicati. Eu doresc sa nu te schimbi. Dar din experienta mea îți spun că o să ai multe, din ce în ce mai multe probleme cu asemenea specimene. Daca reziști, ești o femeie puternica. Succes!
    • Like 0
  • Nenorociti neinstruiti,imbracati in uniforme care iti inspira respect ,dar,purtate de corpuri straine din cauza militienilor care le inspira si acum comportament de dinainte de "89,pt,ca tot ei in ministerul internelor sunt paianjenii otravitori pe functii de conducere.
    • Like 0
  • Din pacate sunt destule astfel de persoane angajate in politia romaneasca care de fapt arata unde s-a ajuns in societate! Si asa sunt mult multi la nivele superioare care ne dicteazaviitorul!
    • Like 0
  • 1.Mama ei are dreptate legea ii lege. Sotul nu aude? Exista pix si foaie sau mai nou un kindle electronic de scris.
    2. Politistii ar trebuii sa fie mai apropiati de oameni ca ei sunt pusi sa ajute nu sa pedepseasca , pedepsesc judecatorii , politistii fiind doar cei care constateaza. Dar avand in vedere ca au de-a face toata ziua cu smecheri care incearca sa dribleze legea mai le sare tandara. Iar unii politisti chiar sunt nesimtiti,ca in orice domeniu exista si acolo nesimtiti.
    Fiecare situatie ii diferita , si sunt cate doua puncte de vedere .Aici avem doar punctul de vedere a unei persoane.
    • Like 0


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult