Foto: Guliver Getty Images
Roșu în obraji, un pic transpirat, dar mulțumit, ies din sala de ședințe, exceed expectations. Tocmai am încheiat evaluarea anuală a performanțelor mele.
Performanța cred că o găsim în mai toate domeniile: sport, muzică, educație, muncă etc. În funcție de performanță, drumul nostru profesional se așterne într-o anumită direcție.
Evaluarea performanței - în mod special, mă voi raporta la mediul corporatist - este făcută pe baza unor criterii sau, ca să folosesc nesuferitele abrevieri, faimoșii KPI (key performance indicators). Aceste criterii au cel puțin două caracteristici: cea obiectivă (legată de companie, economie etc.) și cea subiectivă (legată de dezvoltarea competențelor profesionale ale angajatului). Odată stabilite criteriile de performanță, acestea vor fi evaluate într-o anumită perioadă și, în funcție de gradul de realizare a obiectivelor, se dau „calificative”: outstanding, exceed expectations, meet expectations, needs improvement și unacceptable. Oricât de dragă îmi e limba română, sensul corect al evaluării îl dă tot limba engleză.
Sunt multe discuții pe tema stabilirii acestor criterii de performanță. Cât de SMART(A) sunt (Specific, Measurable, Achievable, Relevant, Time-Bound și mai nou Accountable). Dacă sunt trecute printr-o analiză SWOT (strengths, weaknesses, opportunities, threats).
Așadar, iată că bravul nostru corporatist pleacă la început de an cu criteriile clar stabilite. Și, ca să-l parafrazez pe Caragiale, după lupte seculare care au durat fix an, revine în aceeași sală ca să dea socoteală de performanțele sale.
Dacă a performat bine, adică a făcut fix cât trebuia făcut (meet expectations), își are asigurată poziția la locul de muncă cel puțin pentru încă un an. Mai poate primi câte un curs de formare/dezvoltare (training) pe ceva competențe profesionale sau personale. Așa cât să-i trezească pofta de mai mult. Îmi aduc aminte că eram în anul terminal la facultate și, ca să fac rost de un bănuț în plus, lucram 4 ore într-un call-center. Mai exact, vindeam cosmetice prin telefon respectabilelor doamne din Italia. Obiectivul companiei, minim 4 comenzi în cele 4 ore, de dorit 6. Obiectivul meu era să câștig ceva în plus. Se îmbinau perfect, dar abia reușeam să fac 3 comenzi în 4 ore. Evident, am fost chemat la o discuție, că pot mai mult, să lucrez la inflexiunile vocii. Am avut parte și de un scurt curs de motivare personală. Am revenit hotărât la căștile mele și am început cu inflexiunile, ba de nepoțel drăguț (căci doamnele erau peste 70 de ani), ba de expert în ale cremelor care numai minuni fac. Și așa am rezistat cam două luni, plus un bonus.
Dacă a performat peste așteptări (exceed expectations) sau chiar remarcabil/extraordinar (outstanding), povestea se schimbă. Apar oportunități de dezvoltarea profesională: cursuri specifice, certificări cu recunoștere internațională etc. De ce nu, avansarea pe o poziție mai bună, relocarea, redirecționarea către un domeniu mai atractiv sau expunerea la noi oportunități. Coordonam un proiect prin care toți furnizorii din portofoliul companiei trebuiau să adere la noile directive europene legate de componentele chimice periculoase incluse în produsele lor. Aveam la dispoziție 3 luni să verificăm cei 1500 de furnizori și să arhivăm evidențele. Au fost multe situații comice, căci fiind vorba despre directiva REACH, confuziile erau la ordinea zilei: Să ajung unde? Datorită pronunției asemănătoare cu cuvântul „bogat” ajungeam la cu totul alte concluzii. Dar proiectul a fost incheiat cu succes. Unul dintre colegi a fost relocat în Italia pentru un nou proiect, o colegă a primit o poziție în departamentul de calitate, iar eu am ajuns în Cluj pentru a dezvolta o nouă echipă. Cum a zis șeful meu de atunci „Ca urmare a succesului cu REACH, vei ajunge (reach) la Cluj.
Cât despre neperformanță, ca să-l parafrazez din nou pe Caragiale, neperformanța există, dar lipsește cu desăvărșire. Zic, oarecum lipsește, deoarece e tratată într-un mod special. Se fac diverse analize de tipul ce-a mers bine (WWW, what went well). Ce s-a făcut greșit (WWW, what went wrong). Se creează un plan de acțiuni, se monitorizează constant evoluția, se propun alternative. Și nu am cum să nu-mi amitesc de un fost coleg care a ieșit foarte nervos de la evaluare: „Cum adică, needs improvement!? Păi dacă eu nu am tras cu fiecare client în parte, atunci cine? Și auzi, mă trimit la un curs de comunicare în Franța”. Colegul lucra pe relația cu clienții și în ultima vreme gafase la câteva comunicări. E drept, evaluarea nu era dintre cele mai bune, dar totuși i s-a oferit o șansă de îmbunătățire.
M-am tot gândit dacă să deschid acest subiect, să nu-l deschid: evaluarea criteriilor de performanță la stat. Mă voi rezuma doar la o întrebare retorică: „Care ar fi performanțele funcționarilor de la stat, dacă criteriile nu ar fi supuse intereselor domnului Primărie, Consiliu, Agenție, Regie de Stat, Minister?”
Răsfoiesc a nu știu câta oară foile evaluării: Super tare, exceed expectations! Ce va urma? Sunt multe scrise acolo pe evaluarea mea, dar cam toate îmi sugerează o promovare, dar aș păstra acest subiect pentru o altă poveste.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.