În România, marea majoritate oamenilor stau într-o locuință aflată în proprietatea lor sau a unui membru al familiei. Această situație, neobișnuită pentru multe dintre țările țările prospere, este adusă de multe ori în discuție de către analiștii economici, care consideră că să fii proprietarul imobilului în care trăiești îți limitează atât mobilitatea cât prosperitatea. Cu alte cuvinte, când nu e făcută într-un scop de business achiziționarea unui imobil te ține atât pe tine, cât și pe banii tăi pe loc. Antropologul Alexandru Dincovici, doctor în sociologie, privește însă din altă perspectivă această realitatea românească, citită de multe ori în cheia individualismului, a conservatorismului sau a lipsei de încredere în viitor. În opinia sa lucruri precum „excesul” de proprietate sau procentul mare de centrale de apartament din România vorbesc de multe ori despre eșecul societății de a le asigura indivizilor condiții de supraviețuire decentă.
„Chiria îți dă niște oportunități, își sporește posibilitatea de mobilitate socială, poți să te muți dintr-un loc în altul cu jobul. Dar, pe de altă parte, oamenii care analizează mai îndeaproape ce se întâmplă cu regimul de proprietate și la noi, și multe alte țări, mai spun niște lucruri interesante.
În România, de fapt, tu ai de ales între a plăti o chirie de multe ori exorbitantă și niște rate foarte mari. Dar dacă plătești ratele, măcar rămâi cu ceva, cu o casă. În plus, oamenii care au locuințe în mediul rural nu au posibilitatea de a se muta de acolo și de a se duce în urban pentru că nu-și permit chiriile. Regimul de proprietate din România poate fi explicat de problemele legate de venituri și de cuantumul chiriilor. Este una dintre explicații. Nu ai alternative decente de chirie, în România există foarte, foarte puține alternative decente de chirie. În Franța, unde am locuit, erau cartiere întregi de locuințe sociale peste tot, în condiții foarte decente. Erau, de fapt, locuințe cu chirie moderată, care totuși fac locuirea la oraș accesibilă pentru categorii care la noi au doar două opțiuni: ori rămân în rural sau în urbanul mic și trăiesc la limita subzistenței, ori pleacă din țară”, este de părere antropologul.
„Sunt orașe întregi în care nu mai există niciun fel de sistem centralizat de încălzire”
Recent, habits by Republica a dat publicității un studiu care arăta că 70% din locuitorii din orașele mici, medii și mari folosesc centrale termice, care sunt considerate astăzi extrem de poluante și cărora li se caută o alternativă mai prietenoasă cu mediul. Cum s-a ajuns aici? „Sunt mulți oameni care au fost împinși către centrală termică proprie, care a reprezentat și o investiție foarte mare, pentru că sunt orașe întregi în care nu mai există niciun fel de sistem centralizat de încălzire. Starea asta de fapt e rezultatul unor politici publice deficitare cap-coadă. Nu s-a investit deloc în sistemele de încălzire centralizată, care ar fi putut fi eficientizate, sunt atâtea discuții la București cu câți kilometri de rețea ar trebui reabilitați, sunt alte orașe în care oamenii s-au trezit deodată fără căldură și au ajuns la niște condiții de trai inumane, pentru că politici publice au dus la situația respectivă”, spune Alexandru Dincovici.
Dacă ne uităm la ce surse de căldură aveam înainte, aveam două caracteristici. Acolo unde puteai să controlezi cât decât căldura aveai momente în care făceai cald, făceai focul în sobă. Și făcutul focului în sobă presupunea un punct în care nu mai puteai să oprești căldura, chiar dacă se făcea prea cald, nu puteai să faci doar 20 de grade.
A doua situație era când erai dependent de alte surse de căldură și era fie rece, fie cald.
Potrivit studiului care analizează obiceiurile de consum casnic, realizat de habits by Republica, majoritatea românilor din orașe se simt confortabil la o temperatură de 22 de grade Celsius. În comparație cu francezii, românii din mediul urban au nevoie de două grade în plus pentru a se simți confortabil în locuințe, în comparație cu germanii de un grad și ceva, iar față de austrieci sau elvețieni de aproximativ jumătate de grad în plus. În timp ce temperatura din locuințele britanicilor este, de obicei, în sezonul rece, de circa 18-19 grade Celsius, temperatura medie înregistrată la interior în Polonia este de 22 de grade Celsius.
Alexandru Dincovici remarcă faptul că de abia în perioada recentă foarte mulți români au avut pentru prima data posibilitatea de a-și controla temperatura din case. „Dacă ne uităm la ce surse de căldură aveam înainte, aveam două caracteristici. Acolo unde puteai să controlezi cât decât căldura aveai momente în care făceai cald, făceai focul în sobă. Și făcutul focului în sobă presupunea un punct în care nu mai puteai să oprești căldura, chiar dacă se făcea prea cald, nu puteai să faci doar 20 de grade.
A doua situație era când erai dependent de alte surse de căldură și era fie rece, fie cald. Dacă ne gândim la o sursă dificil de controlat de căldură, dacă întrebam oamenii când se simțeau cel mai bine în casă, ar fi spus că atunci când e căldură. Și când aveai căldură ori era la maximum, ori n-aveai. Cred că ne-am obișnuit ca ideea de bunăstare să coincidă cu ideea de cald. Faptul că preferăm o temperatură mai ridicată în case nu cred că spune nimic despre noi ca popor, spune ceva despre cât de mult acces avem și am avut la încălzire”, crede antropologul.
„Un efect al tuturor acestor debranșări și contorizări individuale este că au mutat răspunderea pe pe autoritățile publice, care erau trebuiau să vadă cât de eficient e un sistem de încălzire, către cetățean”
Alexandru Dincovici atrage atenția că, din discursul de astăzi despre sustenabilitate și nevoia de a reduce consumul de energie, nu trebuie exclusă niciun moment responsabilitatea pe care statul o are față de cetățeni. „Statistica de genul ăsta poate să devină un argument pentru politici publice care, în fond, aruncă cumva răspunderea pe un fel de esențialism al românilor: Sunteți în situația în care sunteți și aveți facturi mari la energie pentru că vă place să trăiți în căldură. Și vedem deja asta, au fost niște derapaje în acest sens în discursul unor politicieni în ultima perioadă: mai stingeți un bec, mai luați-vă un job part-time. Până la urmă se aruncă pe umerii cetățeanului de rând, care are și cele mai mari probleme de subzistență, o situație care nu ține neapărat de faptul că suntem noi altfel și ne place să stăm în căldură. Măsurăm energia în casă, factura, cantitatea de apă consumată - pentru că a devenit o problemă la nivel global. Însă un efect al tuturor acestor debranșări și contorizări individuale este că au mutat răspunderea pe pe autoritățile publice, care erau trebuiau să vadă cât de eficient e un sistem de încălzire, către cetățean. Ai contor la absolut tot și ține de tine cât consumi, nu mai contează ce se întâmplă în piață sau în negocieri”, spune antropologul.
„Pe vremuri, sticlele se duceau la schimb, exista un sistem care funcționa și un avantaj să faci acest lucru, era mai scump dacă nu o făceai. Acum și dacă vrei să dai sticle la schimb nu știi unde să te duci cu ele”
Consumul excesiv de resurse, poluarea masivă, plasticul care a ajuns să pună în pericol viața marină sunt astăzi amenințări atât de mari, încât este nevoie ca toată omenirea să facă schimbări semnificative pentru a le contracara. Alexandru Dincovici spune însă că schimbarea proceselor de producție duce la o creștere a prețurilor. „Din punctul meu de vedere, la ce văd în jur, oamenii care adoptă cel mai ușor un discurs anti-risipă, pro-cumpătare și axat pe atenție mai mare la mediu sunt dintr-o categorie financiare cel puțin medie sau peste medie. Ceea ce arată niște lucruri. Dacă vă uitați la discuțiile despre ambalaje, ce se întâmplă va duce nu peste multă vreme la niște creșteri foarte mari ale costului traiului. Pentru că acum e ușor să faci ambalaje din plastic de unică folosință, ieftin. Schimbarea presupune tot felul de provocări, capacități de reciclare, un alt fel de a produce, o economie circulară așa cum trebuie. Toate schimbările astea, pentru că industria nu e pregătită pentru ele, va face mai scump să trăiești sustenabil în urban. Dacă vrei să fii un consumator etic ar trebui să îți iei haine din bumbac eco, pentru că industria textilă poluează extrem de mult, un bumbac care nu consumă atât de mută apă. Deocamdată, există niște sisteme de producție și distribuție de foarte multă vreme, extrem de eficiente din punct de vedere al costurilor. Când se va schimba asta, nu o să mai ai plastic ieftin și bumbac ieftin, va trebui să suporți niște prețuri mai mari”.
Pentru ca discursul sustenabilității să prindă la oameni este nevoie, pe lângă educație, și să le oferi oportunități pentru a face schimbări. Un exemplu simplu se referă la reciclare.
„Pe vremuri, sticlele se duceau la schimb, exista un sistem care funcționa și un avantaj să faci acest lucru, era mai scump dacă nu o făceai. Acum și dacă vrei să dai sticle la schimb nu știi unde să te duci cu ele”, remarcă Alexandru Dincovici.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
O scuză perfectă pentru a jumuli cât mai mult cetățenii după ce i-ai condiționat pavlovian în prealabil să se simtă "vinovați" pentru consumul propriu și deci predispuși să scoată banul ca să cumpere "indulgențe"!
Nimic nou sub soare, diferă doar forma, nu și fondul, banii sunt ținta.
Centrala are un mare avantaj: produce căldură și apă caldă loco, fără pierderi, cu randament maxim. Singura problemă pe care o văd e faptul că gazele de ardere se elimină cam tot acolo.
Ai apă caldă și căldură de la o centrală de cartier, pierderile pe traseu sunt inevitabile, orice ai face. Ai centrală de bloc ( unde oare o fi diferența la factorul poluare?) depinzi de toți vecinii. Care poate nu vor căldură când vrei tu ori invers.
Când locuiam în altă parte cu un sistem centralizat se golea instalația la 1 aprilie că lumea nu voia să mai plătească ( se sistau ajutoarele pentru căldură) și se încălzea apoi cu ... gaz. Situația asta nu s-ar mai întâlni acum când gazul e scump și e contorizat pe apartament. Ce vreau sa spun, cu ceva TREBUIE să te încălzești.
"Extrem de poluante" în comparație cu ce? Că fiecare alternativă e poluantă în felul ei. Dacă arzi peleți, pe ăia îi iei din pădure și tot rezultă apă, CO2 și fum. Tot arzi ceva iar alternativa e viabilă doar la țară, inclusiv pentru mai multe imobile. În plus modul de calcul la acele repartitoare de căldură e jupeală curată.
Înțeleg unde bate dl autor, omul fiind și proprietar alege singur cum se încălzește. Dacă ar fi în chirie poate alegerea nu i-ar mai aparține.
E foarte simplu: oricum o dai ceva trebuie să arzi ori să aduci pentru căldură. Treaba asta cu centrala de bloc îmi pare o mare păcăleală: poluarea NU se reduce dar depinzi de ceilalți. Unde o fi avantajul? O centrală de cartier poluează și ea plus pierderile. Dacă nu poluează aici poluează dincolo. Să nu vezi asta e naivitate pură.
Și celelalte: mulți facem deja mult că nu vrem să trăim ca plantele în seră dependente de niște condiții artificiale și nici nu vrem să ne doară la portofel. Dar odată e și limita. Sau nu?
În aceeași notă nemții or fi proști de bubuie că au centrale de apartament (în fosta RDG), dar și centralizat, în orașe. La fel și italienii care au centrale într-o veselie. La fel cehii.
Fiecare stat are politicile sale, dar asta nu înseamnă prost ori deștept. Nici nu ai unde instala o centrală de bloc în blocurile vechi. Să știți că de acum nu va mai fi permisă instalarea de centrale de apartament. Se vor înțelege ca frații când se va vota la ședințele de bloc când se dă căldură, cât de, iar formula de calcul o să-i facă să se tăvălească de fericire. Nu că ar fi undeva corect.
Acum, nu sunt inginer de instalații și nu știu cât de eficientă este o centrală mare de bloc față de jde centrale mici de apartament, dar presupun că este, că altfel nu cred că s-ar face atâta tamtam. Sau o fi vreo conspirație a producătorilor de centrale de bloc?
Nu trebuie să fiți cine știe ce specialist să știți că randamentul de producere a agentului termic nu poate fi mai mare de o valoare fixă, indiferent individual ori colectiv. O spune fizica.
Singurul avantaj pe care-l văd e consumul de materiale, evident mai mic la centrala de bloc decât 20 de centrale individuale. În rest omul e om, iar factorul uman e imprevizibil.
Nu, nu plătește cât consumă, ar fi simplu. Că țevile trec prin fiecare apartament și se ia în considerare și transferul de căldură prin pereți. În altă țară 50% o reprezintă consumul total împărțit la numărul de apartamente iar ce arată repartitorul are o cotă de 50% în formula de calcul. Teoretic arată simplu însă dacă vecinul are 25 grade în casă și tu 18 ajungi să plătești de să te usuci și pentru frig. Invers, dacă dvs vreți 25 de grade în septembrie ori aprilie și francezul stă la 20 grade n-o să vrea să plătească să aveți dvs căldură așa că ar putea opta s-o închidă de tot. Iată conspirația. Plus spațiile comune.
Totul e formula ceea ce face ca unii să fie dezavantajați si nemulțumiți. Părinții mei au avut repartitoare. La început formula a fost bună, apoi au schimbat-o. Singura șansă era să ai caloriferul la minim ori la zero. Era frig cu draci iar facturile tot mari.
Lumea vrea să plătească cât mai puțin, atât. Nu vă mai legănați cu iluzia corectitudinii ori înțelepciunii omului. În Franța or fi fost reguli clare iar românul nu prea deschide gura. Și în general chiriașul n-o prea face. Dar la cum se fac regulile în România n-aș miza niciodată pe corectitudine, cinste, logică ori consecvență.
Diferenta de temperatura este numai de 1 grad celsius fără de celelalte tari, prin urmare nu este cine știe ce diferența. Nu cred ca de aici vine diferența, ci din consumul general per mp din cauza calității locuințelor noastre, marea majoritate construite acum 40-50 ani. Oricum ținând cont de prețurile la energie globale combinat cu incompetenta crasa a politicienilor și guvernanților romani din ultimii 30 de ani, vom ajunge din nou ca pe vremea lui Ceaușescu, dar din proprie inițiativa.
De ce e o problema sa preferam sa avem centrala proprie in locul incalzirii centralizate? Uita-te in jur, tot ce e centralizat in romania merge groaznic de prost (nu ca ar merge perfect ce e descentralizat, dar e o diferenta) . In plus nu o data in Bucuresti am avut surpriza sa se dea drumul la caldura prea devreme si sa deschid geamul ca era prea cald pt mine - acum reglez cum vreau eu si dau drumul la caldura cand e frig.
De ce e o problema ca noi suntem strict responsabili de consumul nostru de energie? Mie mi se pare ca asta mi-a dat disciplina si putere si intelegere si profunzime a vremurilor. De asta aveam nevoie, sa inteleg consecintele: dorm la 18 grade si ziua las la 21 de grade, am schimbat geamurile si platesc mai putina incalzire si per total recuperez investitia in geamuri in 5 ani si in urmatorii 5-10 ani cat vor rezista geamurile voi putea economisi si investi banii cum vreau eu. Am invatat sa cumpar mai putine electrocasnice si sa dau 50 euro in plus dar clasa energetica mai buna si sa economisesc in curs de primul an banii aia. Dar mai e un castig din aceasta temperatura ce o controlez eu adecvat mie: suntem o familie mai sanatoasa, si e fix meritul efortului si disciplinei mele.
Si da, inca duc sticlele la schimb. Am gasit cum sa reciclez. Cum sa iau lapte de la dozator in sticla mea. Cum sa filtrez apa de la robinet. Cum sa fac meniu si lista ingrediente si pachete si sa merg la piatza. Consumerism mai putin dar bani deoparte mai multi. Am imbatranit si nu imi place sta traiesc de pe o zi pe alta si cu frica de a ramane fara job ca nu am cu ce plati facturile - nu, facturile sunt mici si mult mai usor de platit.