Îi știi pe cei care tot timpul se plâng de jobul lor? Cât e de groaznic și de nepotrivit pentru ei. Cred că fiecare dintre noi are cel puțin un astfel de prieten, amic sau cunoscut.
E așa de nefericit prietenul ăsta la locul lui de muncă, încât ți-o zice de fiecare data când vă vedeți. Și nu îți spune doar așa, în treacăt, ci îți dă exemple concrete de întâmplări de la job. Dese și multe. Ești de acord că, din ceea ce-ți povestește, acela e worst job ever.
Adică nici tu nu ai vrea așa colegi sau așa un șef. Dar tu nu-i ai, el în schimb, da. Și-atunci inevitabil îl întrebi de ce mai rămâne acolo.
- Și, ce mai faci, cum e la job?
- Vaaai, cum să fie! Știi când îți ziceam că-i rău? Acum e și mai și. Acum e insuportabil….dar stai să-ți povestesc ce-a făcut azi deșteptul de șefu’. Idiot, ce să mai, e bătut în cap!
- Bine, mă, și de ce nu pleci? Cât o să stai să-l suporți?
- Unde, mă, unde?
De ce nu pleacă? Ce îl ține pe loc? Chiar nu are unde? A căutat măcar? Cred că răspunsul e unul singur: îi e frică. Sau poate îi place să se plângă. Răspunsuri sunt multe, cam la fel de multe precum joburile pe care le-ar putea încerca. Ne e așa de frică să schimbăm, să luăm decizii, încât refuzăm să o facem și ne spunem că strugurii sunt acri.
Din fericire, mulți dintre noi trecem peste frică. Iar după ce începi să vrei mai mult de la un job, nu te oprești până nu-l găsești pe acela pe care să-l iubești. Și sunt multe joburi care așteaptă să fie iubite, doar să ajungi la ele.
Întâlnesc în fiecare an undeva la 50.000 de tineri care își caută joburi sau internshipuri, dar și peste 200 de companii care caută angajați, recrutează. Cei mai mulți tineri vin la Târgul de Cariere cu obiectivele setate, unii știu extrem de bine ce vor, uneori știu și în ce companie vor să lucreze. Sunt în mare parte tineri, unii au experiență de 5-15 ani, alții abia au terminat o facultate sau se pregătesc să-și dea licența. Cu cât sunt mai tineri, cu atât par mai dornici să experiementeze, să schimbe, să facă altceva decât ceea ce e standard. Am întâlnit tineri de 20 de ani care au voluntariat suficient cât să umple 10 pagini A4 cu experiența lor, dar și unii care te întreabă de la ușă „cât e halatul”.
6 semne că jobul pe care îl ai nu e pentru tine
1. Te gândești cu groază la ziua de luni. Și la cea de marți. Și la fel e și miercuri. Și tot așa, până vineri după prânz, când fața ta se luminează brusc.
2. Faci mai mult de 40% din timp chestii care nu-ți plac și pe care ai prefera să nu le faci.
3. Știi exact în ce domeniu sau la ce firmă vrei să lucrezi, dar îți zici că nu e pentru tine acel loc sau ți-e teamă să încerci (de multe ori acel loc la care visezi e chiar business-ul tău).
4. Te plângi des - zilnic, săptămânal - de colegii tăi, de job în sine sau de atmosfera de acolo.
5. Nu crezi în produsul/serviciul pe care îl oferi și pentru care lucrezi.
6. Când trebuie să-i spui cuiva unde lucrezi, simți un disconfort și eviți să zici numele companiei sau să dezvolți prea mult discuția despre job.
5 întrebări pe care să ți le pui înainte să aplici la un job
1. De ce aplic la acest job, ce mi-a atras atenția?
Deși pare ciudat, uneori nu știm de ce ne depunem CV-ul la un job sau la altul. Cred că e foarte important să știm ce vrem de la un job în primul rând.
Vrei să înveți, vrei să crești și să te dezvolți, vrei să faci parte din echipă pentru că știi că e un mediu propice pentru tine, aplici pentru beneficii care îți fac cu ochiul? Uneori nu le poți avea pe toate, iar dacă știi ce e primordial pentru tine, poți alege dacă ai criteriile tale de bază satisfăcute. După ce identifici motivul/motivele, e mai simplu să vezi dacă așteptările tale sunt sau nu în acord cu oferta angajatorului.
2. Care dintre sarcinile din fișa postului îmi plac și care nu?
Aici poți să vezi dacă sunt mai multe părți pozitive sau mai multe negative. De regulă ai acces la fișa postului sau la o descriere amănunțită înainte de interviu.
3. Cred în produsul sau serviciul pe care o să-l furnizez? Îl folosesc/l-aș folosi, cred că e util?
E destul de ciudat să faci marketing pentru o companie de țigări când ești antifumat și s-ar putea să ai probleme să înțelegi consumatorul.
4. În ce crede compania și cât de mult sau de puțin mă conectez cu valorile firmei?
Pe lângă valorile declarate public de companie - găsești indicii și pe site, pe pagina de Facebook - dar poți să afli informațiile astea și de la interviul de angajare sau de la cunoscuți care lucrează acolo sau care colaborează cu firma/compania. Dacă vorbim de firme mari, astfel de informații nu sunt chiar greu de obținut.
5. Care sunt compromisurile pe care pot să mi le asum fără să (mă) plâng prea mult?
Aici te poți gândi la sarcini, munca peste program, deplasări, venit sub cel dorit etc.
Ce vor tinerii care-și caută un job
Am făcut un studiu în primăvară în rândul tinerilor care vor să facă următorul pas în carieră. Unii își caută joburi și internshipuri în țară sau în străinătate, alții vor să urmeze stagii de practică. Sunt candidați care au venit la Târgul de Cariere, în Cluj, Iași, Sibiu, Brașov, Târgu-Mureș și Oradea și din cei 25.000 de candidați de la Târg am intervievat 1.405. I-am întrebat care sunt pentru ei cele mai importante aspecte la job și iată ce au răspuns: 72,13% dintre ei susțin că atmosfera de lucru din cadrul companiei este foarte importantă, 70,29% își doresc siguranță la job, 58,97% caută la serviciu posibilitățile de promovare și de creștere, în timp ce 48,60% spun că pachetul salarial este foarte important. Pentru tine care e ordinea priorităților?
I love my job. Dă bine să zici că-ți iubești jobul. Când chiar ți-l iubești, atunci ești cu adevărat învingător. Și o simți în fiecare zi: în dimineața de luni, și miercuri la prânz, dar și vinerea. Mai mult, o simți și când stai peste program, și când ești în ultima zi de concediu. Și-l vei iubi până în ziua în care vei găsi altul, mai…iubibil.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Care dintre sarcinile din fișa postului îmi plac și care nu?
Cred în produsul sau serviciul pe care o să-l furnizez? Îl folosesc/l-aș folosi, cred că e util?
În ce crede compania și cât de mult sau de puțin mă conectez cu valorile firmei?
Etc..
Apoi văd cifrele, mari, grandioase si îmi aduc aminte de Adolf Eichmann, el reușea sa evalueze 3000 de persoane pe zi, metodologic si rapid. Eficient pentru compania la care lucra si pe care o iubea. Fara compromisuri. A aplicat la job, a respectat fisa postului, a crezut in serviciile pe care le furniza, a fost conectat la sistemul de valori, si singurul compromis a fost atunci când acționarul majoritar s-a sinucis in bunker.
Un angajat model, de ce l-a vânat mossad-ul 20 de ani?
Pentru exista viața si in afara corporației, exista si bătrâni, si oarece protecție socială in corporațiile cu tradiție. Exista valori sociale care numai legătura cu job-ul. Și cat timp naziștii din HR, vor aduce in corporații doar modelul Adolf, va curge multă apa pe Dâmbovița pana când refugiații de pe malurile Tamisei se vor întoarce in țara.
Si tot mai multi oameni normali își vor ura șefii.