Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Îmi urăsc jobul! Hai să-ți zic ce a făcut azi deșteptul de șefu-miu...” 6 semne că jobul pe care îl ai nu e pentru tine

Îi știi pe cei care tot timpul se plâng de jobul lor? Cât e de groaznic și de nepotrivit pentru ei. Cred că fiecare dintre noi are cel puțin un astfel de prieten, amic sau cunoscut. 

E așa de nefericit prietenul ăsta la locul lui de muncă, încât ți-o zice de fiecare data când vă vedeți. Și nu îți spune doar așa, în treacăt, ci îți dă exemple concrete de întâmplări de la job. Dese și multe. Ești de acord că, din ceea ce-ți povestește, acela e worst job ever. 

Adică nici tu nu ai vrea așa colegi sau așa un șef. Dar tu nu-i ai, el în schimb, da. Și-atunci inevitabil îl întrebi de ce mai rămâne acolo. 

- Și, ce mai faci, cum e la job?

- Vaaai, cum să fie! Știi când îți ziceam că-i rău? Acum e și mai și. Acum e insuportabil….dar stai să-ți povestesc ce-a făcut azi deșteptul de șefu’. Idiot, ce să mai, e bătut în cap!

- Bine, mă, și de ce nu pleci? Cât o să stai să-l suporți?

- Unde, mă, unde?

De ce nu pleacă? Ce îl ține pe loc? Chiar nu are unde? A căutat măcar? Cred că răspunsul e unul singur: îi e frică. Sau poate îi place să se plângă. Răspunsuri sunt multe, cam la fel de multe precum joburile pe care le-ar putea încerca. Ne e așa de frică să schimbăm, să luăm decizii, încât refuzăm să o facem și ne spunem că strugurii sunt acri.

Din fericire, mulți dintre noi trecem peste frică. Iar după ce începi să vrei mai mult de la un job, nu te oprești până nu-l găsești pe acela pe care să-l iubești. Și sunt multe joburi care așteaptă să fie iubite, doar să ajungi la ele. 

Întâlnesc în fiecare an undeva la 50.000 de tineri care își caută joburi sau internshipuri, dar și peste 200 de companii care caută angajați, recrutează. Cei mai mulți tineri vin la Târgul de Cariere cu obiectivele setate, unii știu extrem de bine ce vor, uneori știu și în ce companie vor să lucreze. Sunt în mare parte tineri, unii au experiență de 5-15 ani, alții abia au terminat o facultate sau se pregătesc să-și dea licența. Cu cât sunt mai tineri, cu atât par mai dornici să experiementeze, să schimbe, să facă altceva decât ceea ce e standard. Am întâlnit tineri de 20 de ani care au voluntariat suficient cât să umple 10 pagini A4 cu experiența lor, dar și unii care te întreabă de la ușă „cât e halatul”.  

6 semne că jobul pe care îl ai nu e pentru tine

1. Te gândești cu groază la ziua de luni. Și la cea de marți. Și la fel e și miercuri. Și tot așa, până vineri după prânz, când fața ta se luminează brusc.

2. Faci mai mult de 40% din timp chestii care nu-ți plac și pe care ai prefera să nu le faci.

3. Știi exact în ce domeniu sau la ce firmă vrei să lucrezi, dar îți zici că nu e pentru tine acel loc sau ți-e teamă să încerci (de multe ori acel loc la care visezi e chiar business-ul tău).

4. Te plângi des - zilnic, săptămânal - de colegii tăi, de job în sine sau de atmosfera de acolo.

5. Nu crezi în produsul/serviciul pe care îl oferi și pentru care lucrezi.

6. Când trebuie să-i spui cuiva unde lucrezi, simți un disconfort și eviți să zici numele companiei sau să dezvolți prea mult discuția despre job.

5 întrebări pe care să ți le pui înainte să aplici la un job

1. De ce aplic la acest job, ce mi-a atras atenția?

Deși pare ciudat, uneori nu știm de ce ne depunem CV-ul la un job sau la altul. Cred că e foarte important să știm ce vrem de la un job în primul rând.

Vrei să înveți, vrei să crești și să te dezvolți, vrei să faci parte din echipă pentru că știi că e un mediu propice pentru tine, aplici pentru beneficii care îți fac cu ochiul? Uneori nu le poți avea pe toate, iar dacă știi ce e primordial pentru tine, poți alege dacă ai criteriile tale de bază satisfăcute. După ce identifici motivul/motivele, e mai simplu să vezi dacă așteptările tale sunt sau nu în acord cu oferta angajatorului.

2. Care dintre sarcinile din fișa postului îmi plac și care nu?

Aici poți să vezi dacă sunt mai multe părți pozitive sau mai multe negative. De regulă ai acces la fișa postului sau la o descriere amănunțită înainte de interviu.

3. Cred în produsul sau serviciul pe care o să-l furnizez? Îl folosesc/l-aș folosi, cred că e util?

E destul de ciudat să faci marketing pentru o companie de țigări când ești antifumat și s-ar putea să ai probleme să înțelegi consumatorul.

4. În ce crede compania și cât de mult sau de puțin mă conectez cu valorile firmei?

Pe lângă valorile declarate public de companie - găsești indicii și pe site, pe pagina de Facebook - dar poți să afli informațiile astea și de la interviul de angajare sau de la cunoscuți care lucrează acolo sau care colaborează cu firma/compania. Dacă vorbim de firme mari, astfel de informații nu sunt chiar greu de obținut.

5. Care sunt compromisurile pe care pot să mi le asum fără să (mă) plâng prea mult?

Aici te poți gândi la sarcini, munca peste program, deplasări, venit sub cel dorit etc. 

Ce vor tinerii care-și caută un job

Am făcut un studiu în primăvară în rândul tinerilor care vor să facă următorul pas în carieră. Unii își caută joburi și internshipuri în țară sau în străinătate, alții vor să urmeze stagii de practică. Sunt candidați care au venit la Târgul de Cariere, în Cluj, Iași, Sibiu, Brașov, Târgu-Mureș și Oradea și din cei 25.000 de candidați de la Târg am intervievat 1.405. I-am întrebat care sunt pentru ei cele mai importante aspecte la job și iată ce au răspuns: 72,13% dintre ei susțin că atmosfera de lucru din cadrul companiei este foarte importantă, 70,29% își doresc siguranță la job, 58,97% caută la serviciu posibilitățile de promovare și de creștere, în timp ce 48,60% spun că pachetul salarial este foarte important. Pentru tine care e ordinea priorităților?

I love my job. Dă bine să zici că-ți iubești jobul. Când chiar ți-l iubești, atunci ești cu adevărat învingător. Și o simți în fiecare zi: în dimineața de luni, și miercuri la prânz, dar și vinerea. Mai mult, o simți și când stai peste program, și când ești în ultima zi de concediu. Și-l vei iubi până în ziua în care vei găsi altul, mai…iubibil. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am 32 de ani de experienta in difeite companii , 3 in Spania si 29 in America. Spun asta numai pentru ca poate fi considerat ca argument , in ceea ce am sa spun mai jos . Chiar daca suna paradoxal, ceea ce am sa spun este din experienta si cred ca este foarte adevarat . Un sef, un manager, nu alege niciodata sa dea afara un salariat competent, care stie ce face , care este o parte necesara din echipa lui, pentru ce el , managerul o sa fie primul si cel mai afectat de lipsa acestui om . Un manager, un sef capabil care urmareste permanent performanta lui ,este direct conditionat de capacitatea oamenilor din echipa pe care o conduce .Sa renunti la un om capabil si sa angajezi altul , sa-l pregatesti , sa-l integrezi in echipa ,asta costa efort si timp. Un bun manager , nu tine in echipa oameni incapabili , lenesi sau oameni care nu reusesc sa se integreze in colectiv. Daca asa un manager te da afara , este bine si pentru tine , dar si pentru el . Inca ceva... Atunci cind simti ca esti persecutat de sef, ca-i javra si colegii sunt rai cu tine , dar totusi unora le merge bine , trebuie sa intelegi ca este vorba aici de un sistem pe care nu poti sa-l schimbi si atunci ai doua variante . Prima este sa incerci sa te schimbi tu, din moment ce nu poti sa schimbi sistemul , incerci sa te adaptezi lui . A doua e sa pleci . Vreau sa fiu clar, daca oriunde te duci , sefii si colegii sunt javre si munca este plictisitoare , lunga si grea , vina este a ta, nu a sistemului . Pot sa dau un exemplu concret , de la o companie unde patronul era foarte capabil . A numit un manager, un sef de department deschis recent si managerul asta nu avea voie sa dea oamenii afara fara consultarea prealabila cu presedintele . Deci presedintele companiei a concediat cam in doua luni doi oameni , la sugestia managerului . Cind s-a dus a treia oara , boss-ul i-a spus managerului ca unul singur mai da afara, cu al patru-lea pleaca si el, da, chiar managerul . Asta pentru ca intr-o companie capitalista unde scopul este banul, un bun manager este cel care poate sa lucreze cu oamenii, nu neaparat sa-i dea afara cum ii vine lui la socoteala . Ceea ce ma face sa cred ca Romania este inca in faza capitalismului de cumetrie .
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Văd că problema nu e cu postul, ci cu şeful...
    • Like 0
  • Casargoz check icon
    Orice profesor se poate întreba:
    Care dintre sarcinile din fișa postului îmi plac și care nu?
    Cred în produsul sau serviciul pe care o să-l furnizez? Îl folosesc/l-aș folosi, cred că e util?
    În ce crede compania și cât de mult sau de puțin mă conectez cu valorile firmei?
    Etc..
    Apoi văd cifrele, mari, grandioase si îmi aduc aminte de Adolf Eichmann, el reușea sa evalueze 3000 de persoane pe zi, metodologic si rapid. Eficient pentru compania la care lucra si pe care o iubea. Fara compromisuri. A aplicat la job, a respectat fisa postului, a crezut in serviciile pe care le furniza, a fost conectat la sistemul de valori, si singurul compromis a fost atunci când acționarul majoritar s-a sinucis in bunker.
    Un angajat model, de ce l-a vânat mossad-ul 20 de ani?
    Pentru exista viața si in afara corporației, exista si bătrâni, si oarece protecție socială in corporațiile cu tradiție. Exista valori sociale care numai legătura cu job-ul. Și cat timp naziștii din HR, vor aduce in corporații doar modelul Adolf, va curge multă apa pe Dâmbovița pana când refugiații de pe malurile Tamisei se vor întoarce in țara.
    Si tot mai multi oameni normali își vor ura șefii.




    • Like 1
  • Valentin check icon
    Nu e ciudat să faci campanie pentru o companie de ţigări când eşti antifumat. E ca şi cum eşti actor şi joci un rol total opus şi în contradicţie cu convingerile tale.
    • Like 0
  • Ei drace,generatiile din "90 incoace doar se plang, ma insulta seful, lucrez peste program, salariul este mic etc.,este foarte simplu, cauti locul de munca care este bun pentru tine, de ex. eu la 40 de ani mi-am cumparat un bilet de avion spre Londra, am ajuns, am lucrat 10 zile, nu mi-a convenit, am plecat cu un alt avion in Budapesta, aici am gasit ce am cautat, voi tinerii sub 30 daca nu riscati acum atunci cand, la 60 de ani?
    • Like 0
  • La intrebarea 2. Care dintre sarcinile din fișa postului îmi plac și care nu? ar trebui sa se puna la dispozitia candidatului fisa postului. Ori aceasta nu se primeste de multe ori nici dupa semnarea contractului de munca. Sau se primeste dupa cateva luni. Deci, cum facem sa ne dam seama daca ne va place sa facem ceva sau nu daca nu stim ca vom fi pusi sa facem acel lucru?
    • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult