Sari la continut

De patru ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește patru ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

„În Bulgaria, domnișoara de la hotel era foarte drăguță, finisa tot ce mâzgălea copilul meu...” Un dialog despre „operele de artă” ale celor mici

familie - umbra

(Foto Guliver/Getty Images)

- La hotelul unde stăteam o doamnă finisa mereu ceea ce picta copilul meu. Altfel, erau doar mâzgălituri. Știți, anul trecut am fost în Bulgaria în vacanță. La hotelul unde stăteam era o domnișoară care făcea ateliere de pictură cu copiii, îmi povestea o doamnă în timp ce fetița ei, de vreo 3-4 anișori, picta de zor la o inimioară din ceramică.

Avea extrem de multă răbdare pentru un copilaș de doar 3-4 ani. Picta inimioara de vreo 10 minute. Mai punea un pic de roșu, un pic de roz, mai dădea un strat peste, încă unul, doar-doar să nu termine.

Copil desen

- În Bulgaria, Irina a pictat tot felul de figurine. Și după ce le picta - vă imaginați că mai mult le mâzgălea - domnișoara de la hotel era atât de drăguță, încât ne spunea de fiecare dată: „Le puteți lăsa aici să le finisez eu și le luați mai târziu.” Nu știu cum făcea, dar atât de frumoase erau când le luam! Era foarte talentată, a continuat doamna. Vă dați seama că, așa cum erau mâzgălite de cea mică, le-am fi aruncat la gunoi.

- Noi nu facem asta, i-am spus indignată. Nu finisăm lucrările copiilor.

Adică, cum să le arunce la gunoi?! Să le ia, să se bucure copila de ceea ce a făcut, așa cum a putut și a știut la vârsta ei, și le arunce, habar n-am, peste o lună, două, nouă, un an, cândva!

- Ah, nu, nu spuneam să faceți și dumneavoastră asta. Vă povesteam doar! a spus doamna, simțind probabil acel ceva dezaprobator în vocea mea.

- Știți, am continuat eu, ca să înțeleagă de unde venea indignarea, este foarte important pentru un copil să vadă că ceea ce a desenat, a pictat, a modelat, a creat, este apreciat. La 3-4 ani, doar dacă nu are vreo genă de artist, un copil va mâzgăli. Va desena o chestie indescifrabilă pentru noi adulții, și va veni să ne arate, mândru, ce dinozaur sau te miri ce altceva a desenat el. Atunci când, de fiecare dată când el creează ceva noi venim și finisăm, sau, și mai rău, transformăm în totalitate ce a făcut el, nu facem altceva decât să îi transmitem că nu a făcut bine. Că nu este suficient de bun. Fetița dvs stă de un sfert de oră și pictează la o inimioară. Încet și cu grijă... Și ar mai sta, mie așa mi se pare! Pentru vârsta ei, are foarte multă răbdare și se vede că îi place foarte mult ceea ce face, i-am spus. Dumneavoastră cum v-ați simți dacă de fiecare dată când pictați aș veni eu și aș mai ajusta câte ceva?!

A zâmbit. Cea mică a terminat de pictat inimioara, i-am pus-o în punguță, nefinisată de mine și am rămas pe gânduri.

Avem mereu pretenții de la copiii noștri. La 2 ani, la 3 ani, la 7 ani, la 10 ani, la 18 ani. Mereu. Avem de fapt așteptări. Să fie într-un anume fel. Să facă lucrurile într-un anume fel. Și de cele mai multe ori, copiii, în loc să ne îndeplinească așteptările, ne scot la iveală cele mai adânci răni emoționale pe care le avem noi, părinții. Ca să ne „rezolvăm” pe noi. Este nevoie doar să ne oprim și să ne întrebăm ce trezește în noi comportamentul copilului nostru. Ce inseamnă pentru mine, ca părinte, faptul că „operele de artă” ale copilului meu sunt doar mâzgălituri și în loc să îl validez simt nevoia să „finisez”? 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult