Foto: Profimedia Images
Recent, în pauza publicitară a unei emisiuni, mi-a sărit în ochi reclama la o companie de telefonie mobilă care promitea, în schimbul activării unei extraopţiuni, o şansă la câştigarea unui telefon şmecher pe zi, respectiv a premiului cel mare, o Tesla nu ştiu de care.
Cu acea ocazie, mi-am dat seama, dincolo de faptul că eu nu am câştigat niciodată la asemenea concursuri (întrucât, vorba aceea, ar fi trebuit să şi particip pentru a câştiga), că nu am cunoştinţă de vreo persoană care să fi înhăţat, oricând, potul cel mare. Mă refer aici la premiile mari, de peste zece mii de euro, nu la cele care constau într-un telefon, un bax de bere, trei cărţi, o maşină de spălat, un weekend la munte sau o sută de euro dacă suni primul la radio.
În orice zi, mass-media te provoacă zi de zi la sute de concursuri ce promit premii fabuloase. Lanţurile de farmacii, companiile de telefonie mobilă, agenţiile de pariuri sportive, cele care comercializează bere, băuturi răcoritoare, fast food, gumă de mestecat, pufuleţi, chipsuri, dulciuri, produse lactate, materiale de construcţii, mobilă, articole de îmbrăcăminte etc. se întrec în a-ţi schimba viaţa prin câştigurile fabuloase pe care le pun în circulaţie dacă catadicseşti să cumperi ceva de la ei. La mine în cartier, până de curând, un cazino de duzină oferea un premiu de 50.000 de euro, iar în altă parte, alt cazino dosnic, un BMW seria 5.
Înainte, totuşi, mai aflai de la televizor despre câştigătorii fie ai unui apartament cu două camere, fie ai unei maşini sau ai unei sume consistentă de bani. Acum, pauză. Mai ales în timpul pauzelor publicitare.
E drept că nu prea mă mai uit la televizor, dar am întrebat în stânga şi în dreapta şi toţi au răspuns la fel: mai nimeni nu ştie ce se întâmplă cu premiile mari puse în concurs. Cu excepţia „fericiţilor câştigători” de la Loto, unde afli, o dată la câteva luni, că potul cel mare a fost umflat cu un bilet de 2.5 lei jucat la o agenţie din Zimnicea sau Pucioasa, nicio companie nu se mai laudă cu câştigătorii. Repet, cu cei care înhaţă premiile babane.
Spre exemplu, despre această Tesla pusă în joc de compania X, vom afla vreodată dacă a fost sau nu revendicată de vreun câştigător? Va exista oare unul? Nu ar fi în interesul companiei să anunţe, la finalul campaniei, că marele premiu a fost câştigat de E.D. din Videle?
Pentru că, altfel, rămâne de neînţeles de ce ai cheltui o căruţă de bani pentru o reclamă care promite un premiu fabulos, dar nu ai menţiona şi când şi de către cine a fost câştigat. Din constatările mele, nu mai mult de 20% dintre companiile care pun în circulaţie asemenea premii pomenesc şi câştigătorii.
Prin urmare, ce se întâmplă cu restul? În cazul lor, nu înhaţă nimeni marele premiu? Nu consideră important să dezvăluie dacă premiul a fost revendicat? Adevărat că, statistic vorbind, consumatorul obişnuit e amnezic şi bătut în cap, dar chiar şi aşa, nu e contraproductiv din perspectiva marketingului şi a credibilităţii? Tăcerea ce urmează, de obicei, încheierii campaniilor de promovare prin promisiunea unor premii extraordinare contrastează suspect cu agresivitatea din timpul acestora.
Într-un final, toate aceste concursuri se aseamănă ca două picături de apă cu campaniile electorale unde, în schimbul unui vot, ţi se promite luminiţa de la capătul tunelului. Vin politicienii, vine Coca-Cola, vin şi Baumax, BRD, Telekom, Doctor Max, Coldrex, Chio-Chio-Chio-Chips, Betano, McDonalds, Skol, ASIROM, noi votăm şi, în acelaşi timp, trimitem codurile de sub capac şi, la finalul vieţii, vine întrebarea: stai aşa, dar care era premiul cel mare? Să nu spui că l-am ratat…
Că am votat cu conştiinciozitate şi, de fiecare dată, am trimis trei ambalaje la C.P. 112 din Bucureşti…
Cu toate astea, ciuciu, corect?
Şocant, aş zice.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
(1) “[...] ar fi trebuit să şi particip pentru a câştiga” – un mod ingenios, prin care autorul se extrage din problemă;
(2) ”statistic vorbind, consumatorul obişnuit e amnezic şi bătut în cap”.
Și cum imensa majoritate sunt consumatori obișnuiți, marele și prea-luminatul analist/observator ajunge practic la concluzia că trăiește într-o mulțime de indivizi bătuți în cap. Oare cum de suportă?
de ce nu sustineti afirmatiile cu studii, cu date, etc? pe bune, serios intreb, de ce?
da, eu stiu mai multi castigatori. un coleg a castigat 50 000 eur si vorbesc serios. era inainte de pademie, a castigat la un radio un salariu lunar de 1000 eur pe 5 ani. si-a platit omul rata la apartamanet.
mai siu o prietena ce a castigat un mini la bere acum cativa ani. l-a pus imediat la vanzare ca era galben.
nu cred ca sunt 2 saptamani de cand un alt prieten a castigat o bicicleta electrica la chips-uri parca. da, e doar 2000 eur, dar nu e de aruncat.
samd.
intrebati-va singuri, daca voi ati castiga, ati vrea sa iesiti in evidenta ca musca? ei bine, asta e motivul pentru care nu se stiu cei care castiga. dar realitatea este ca la final, se anunta exact ce spune autorul, XX din orasul Y a castigat... dar se anunta o singura data, ca nu are sens sa faca reclama la ceva trecut. daca ar face asta, oamenii ar da buluc la concurenta ca s-a terminat campania mea si e in vigoare campania concurentei. adica si-ar face contra reclama.
dar e bine ca scriem sa ne aflam in treaba.
Plecind de la ideea ca furnizorul cheltuie mii sau zeci de mii de euro pe reclama ; este logic = acesti bani se vor regasi in pretul produsului....In concluzie , fereste-te , pt ca tot tu consumatorule vei plati aceasta reclama desantata.